Industria în dilemă: a vinde sau a nu vinde... sex
Bărbaţii sunt atraşi imediat de o faţă drăguţă, sex-appeal-ul făcându-i să deschidă portofelele cu mai multă uşurinţă. Afirmaţia îi aparţine lui Gerrit-Milena Strätling, redactor la publicaţia germană Lebensmittel Zeitung, care mai spune că industria publicitară, condusă în principal de bărbaţi şi funcţionând de cele mai multe ori pentru clienţii de gen masculin, adeseori nu poate rezista tentaţiei de utilizare a clişeelor şi a stereotipurilor sexuale, mai ales atunci când audienţa este preponderent alcătuită din bărbaţi.
“Sexul vinde, după cum se ştie. Dacă sunt câţiva sociologi care se tem de convertirea relaţiilor umane în monedă de schimb din cauza supra-sexualizării societăţii noastre, cui îi pasă?”, se întreabă Gerrit-Milena Strätling în articolul său.
Prin urmare, fumătorilor li se oferă fotografii cu femei hispanice atrăgătoare într-un decor alcătuit de trabucuri, în timp ce alte reclame înfăţişează fete cu picioare lungi, nelipsite de la show-urile de maşini sau motociclete. Se pare că nici măcar produsele lactate nu mai pot fi vândute fără promovarea unei blonde voluptoase îmbrăcată într-o rochie tradiţională Dirndl, cu sutienul la vedere, aşteptând nerăbdătoare în hambar.
Criticii acestor mesaje sexiste sunt adesea consideraţi prea conservatori. Într-adevăr, sunt reclame în care se exagerează, însă unde se poate trasa o linie? Când, să spunem, ar fi permis ca într-o reclamă la o cabină de duş să apară o femeie dezbrăcată bucurându-se de un duş relaxant? Julia Busse, de la Consiliul German pentru Standarde în Publicitate (Deutscher Werberat), este de părere că o asemenea apariţie este permisă câtă vreme nu este dezvăluit totul, iar postura nu este una înjositoare. “Este o chestiune de a obţine echilibrul perfect. Cu toţii trăim în această lume, aşa cum este ea astăzi. Chiar şi exagerarea, provocarea şi jocul cu clişeele pot fi elemente stilistice de bună credinţă”.
Publicitatea sexistă, tot mai criticată
De la înfiinţarea sa în 1972, Consiliul German pentru Standarde în Publicitate a avut de-a face cu numeroase reclamaţii privind reprezentarea degradantă a femeilor sau discriminarea acestora. În 14 cazuri, Consiliul a trebuit să emită mustrări publice împotriva companiilor implicate.
“Am atribuit aceste situaţii creşterii sensibilităţii în rândul populaţiei. Egalitatea în muncă şi cea sexuală sunt subiecte sociale importante, aşa încât aproape orice reprezentare a femeilor în publicitate a devenit subiectul unei examinări critice”, susţine Julia Busse.
Din cele 387 de reclamaţii investigate de Consiliu, 28 aveau legătură cu industria alimentară. Niciuna din companiile implicate nu a încălcat legea cu reclamele dedicate copiiilor, pentru alcool, jocuri de noroc sau, din 2009, pentru produse alimentare. Însă reclamele lor au fost privite de unii ca încălcând valorile sociale general acceptate.
Spre exemplu, un producător de snacks-uri pe bază de mezeluri a lansat o reclamă ce înfăţişa un băieţel purtând capa lui Superman în timp ce cobora un tobogan pe bicicletă. Băieţelul cade fără să se rănească şi îşi recapătă puterile consumând produsul companiei respective. Părinţii s-au plâns că alţi copii ar putea fi tentaţi să copieze ceea ce au văzut în reclamă.
Cu astfel de cazuri, poate că toate reclamele, asemenea ţigărilor, ar trebui să fie însoţite de un mesaj de atenţionare, din care să reiasă că publicitatea are potenţialul de a fi “dăunătoare sănătăţii”. Fără eforturile Consiliului German pentru Standarde în Publicitate, cu siguranţă că ar fi şi mai sexistă.
