Ce trebuie să ştiţi despre legislaţia europeană privind etichetarea
Finalul lui 2014 marchează intrarea în vigoare a Regulamentului UE nr. 1169/2011 prin care se modifică dispoziţiile privind etichetarea produselor alimentare. În esenţă, noul cadru legislativ urmăreşte o mai mare protecţie a consumatorilor şi evitarea unor situaţii precum celebrul scandal al cărnii de cal din 2013. Este un act normativ cu impact asupra tuturor verigilor din lanţul de aprovizionare care deja a dat bătăi de cap industriei alimentare din pieţe mult mai dezvoltate decât România deşi, în teorie, jucătorii au avut timp trei ani să se pregătească.
Din 13 decembrie 2014, consumatorii europeni se vor putea informa mult mai bine despre alimentele şi băuturile pe care le cumpără datorită intrării în vigoare a noului regulament privind etichetarea. Sunt deja şapte ani de când Comisia Europeană se străduieşte să implementeze această lege, de la apariţia propunerii iniţiale în ianuarie 2008, până la intrarea în vigoare în decembrie 2011 şi, într-un final, în decembrie 2014, introducerea obligativităţii implementării regulamentului.
Voci din industrie vorbesc despre acest act normativ în termeni pozitivi, spunând că aceasta este printre puţinele măsuri cu adevărat necesare luate de Uniunea Europeană, deşi sunt conştienţi că există riscul să iasă un dezastru din punct de vedere al implementării. Totuşi, de ce era nevoie de o nouă legislaţie în acest sens? Pentru că legislaţia privind etichetarea produselor alimentare data din 1978, în timp ce legislaţia privind informaţiile nutriţionale a fost adoptată în 1990. De atunci, numărul de produse a crescut considerabil, iar marketingul din spatele lor a evoluat şi el. La fel s-a întâmplat şi cu nevoile consumatorilor.
Modificările-cheie
Printre cele mai importante modificări aduse de Regulamentului UE nr. 1169/2011 se numără:
- informaţiile nutriţionale – precum aportul caloric, nivelul grăsimilor, conţinutul de sare, etc - trebuie să fie plasate pe partea din faţă ambalajelor;
- o mai bună lizibilitate a informaţiilor prin introducerea unei mărimi minime a fontului de 3 mm;
- o prezentare mai clară a alergenilor (ex. soia, nuci, gluten, lactoză, crustacee, etc) pentru alimentele ambalate. Practic, aceasta este asigurată prin folosirea unui font mai mare, a unui font diferit sau a unui fundal diferit în prezentarea lor în lista de ingrediente;
- menţionarea originii pentru carnea proaspătă de porc, oaie, capră sau pui, dar şi la produse precum miere, fructe, legume şi peşte. Până în prezent era obligatorie indicarea originii numai în cazul cărnii de vită şi mânzat;
- pentru alimentele procesate din carne trebuie precizată sursa de origine a acesteia şi nu a ţării de producţie;
- produsele procesate din carne trebuie să menţioneze dacă au conţinut de apă mai mare de 5%;
- informaţii specifice privind provenienţa grăsimilor prezente în produs (vegetală sau animală);
- menţionarea nanomaterialelor care nu sunt de origine naturală în lista de ingrediente;
- o precizare clară a ingredientului substituit în cazul produselor-imitaţie, cum este, spre exemplu, caşcavalul vegetal;
- precizarea datei durabilităţii minime sau a datei-limită de consum;
- comunicarea tuturor informaţiilor către consumator şi în canalul de vânzare online.
Regulamentul UE nr. 1169/2011 se aplică nu doar produselor oferite consumatorilor sub formă ambalată, ci şi celor vândute vrac sau servite în restaurante.
Toate precizările Regulamentului se aplică de la 13 decembrie, cu excepţia dispoziţiilor referitoare la declaraţia nutriţională – acestea devenind obligatorii în data de 13 decembrie 2016.
Pentru a-i ajuta pe toţi actorii implicaţi în lanţul alimentar, Direcţia Generală Sănătate şi Consumatori a Comisiei Europene a instituit un grup de lucru format din experţi din statele membre pentru a oferi răspunsuri la o serie de întrebări comune privind aplicarea regulamentului. Documentul vă stă la dispoziţie integral în secţiunea resurse.
Oportunităţi şi provocări
Vorbind despre noul regulament în privinţa etichetării, presa de profil europeană a folosit nu doar o dată expresia „un regulament gargantuesc”, tocmai pentru a sublinia magnitudinea noii legislaţii şi implicaţiile ei. Spre exemplu, Asociaţia Britanică a Ospitalităţii a calculat un cost al implementării de aproximativ 200 de milioane de euro pe an, doar pentru industria de profil (HoReCa). Costurile cu implementarea noilor măsuri includ integrarea unor noi procese, adaptarea meniurilor, a paginilor de internet şi instruirea angajaţilor. De cealaltă parte, pentru industria bunurilor de larg consum, compania de consultanţă britanică Campden BRI estima un cost de aproape 3.300 de lire per SKU ca urmare a noilor cerinţe.
Marii retaileri şi producători – care au la dispoziţie resurse umane şi materiale mai mari – au început deja pregătirile pentru acest moment de cel puţin un an, planificând implementarea noilor modificări ca parte dintr-un ciclu natural de redesign a ambalajelor produselor lor. Dificultăţi vor întâmpina însă mai ales producătorii de talie mică: aceştia vor rămâne cu siguranţă cu munţi de cutii, sticle şi cartoane care nu mai sunt conforme. O întârziere inevitabilă în aplicarea noilor norme se va vedea mai ales în cazul categoriilor cu o viaţă la raft mai mare. Tocmai de aceea, ne putem aştepta ca organele de control să vizeze în primă fază produsele proaspete, care au o rotaţie rapidă.
Dar poate cea mai mare provocare pentru jucătorii din industria bunurilor de larg consum va fi să se asigure de provenienţa şi integritatea produselor de-a lungul lanţului de aprovizionare internaţional. Pentru companiile care importă din afara graniţelor Uniunii Europene nu există practic nicio garanţie că partenerii lor se vor supune aceloraşi reguli.
Riscuri pentru comercianţii online
Retailerii care au operaţiuni atât în magazine, cât şi în online riscă să fie prinşi pe picior greşit din cauza volumului mare de informaţii care trebuie introdus în sistem peste noapte. Informaţiile online ale produselor trebuie să fie o copie fidelă a celor de pe ambalajul fizic. Spre exemplu, dintre retailerii din România care au operaţiuni online, niciunul nu are disponibile informaţiile complete la produsele listate în magazinele virtuale.
În România, autoritatea competentă pentru aplicarea Regulamentului privind informarea consumatorilor pe teritoriul României este Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC). Amenda pentru nerespectarea prevederilor acestui regulament variază între 2.000 şi 10.000 de lei. Informaţii mai detaliate pot fi găsite pe site-ul instituţiei: http://www.anpc.gov.ro/anpcftp/legislatie/140731/proiect_hg_informare_produse_alim_140731.pdf.
