Chibzuinta. Acesta este cuvantul cheie | Progresiv
In luna martie a acestui an, Niels Schnecker, consultant financiar, a fost invitat la Conferinta Magazinul Progresiv de la Sinaia in calitate de speaker. Cu aceasta ocazie, domnia sa a vorbit despre un model al crizei ce urma sa fie elaborat de ganditorii economici ai lumii in urmatoarele luni. In luna iunie l-am invitat din nou pe Niels Schnecker sa povesteasca despre cum arata acest model si despre ce va urma dupa criza. 
Magazinul Progresiv: Cum caracterizati momentul economic actual din Romania?
Niels Schnecker: Problema pe care o avem acum este ca nu conteaza atat de mult cat va fi scaderea economica, ci cum se va simti ea. Iar o alta problema este ca, fiind an electoral, guvernul va „capitona” aceasta scadere, astfel incat populatia sa nu o simta direct, in consum si somaj.
Dar de anul viitor i se va da drumul. Si, daca anul acesta o scadere de 6,5% se va simti ca una de doua procente, anul viitor ea se va simti ca una de opt. Ceea ce va insemna somaj, mai ales in zona publica. Inclusiv acordul cu FMI spune ca trebuie sa scadem cheltuielile bugetare de la 8,6% la 6,7% din PIB pana in 2011, ori asta inseamna, in conditiile in care PIB-ul nostru descreste, ca in suma absoluta scaderea este mai mare de 2%, ori asta nu se poate obtine decat prin concedieri sau reduceri salariale.
Parerea mea este ca prima faza va trebui sa fie cea de concedieri, in special din aparatul central. Anul acesta insa nu se va intampla nimic, dar la anul se va simti. Somajul va fi mare, va scadea enorm puterea de cumpararea, vom avea un moment inflationist dur.
MP: Cum arata modelul proiectat de economisti, cu privire la aceasta criza?
NS: Suntem intr-o criza in forma de L, cu un varf undeva in T1 - T2 2010, cu ridicarea extrem de lenta, simbolica, in T3 - T4 2010 – care nu va crea o valoare foarte mare, dar va da un semnal ca am atins varful si iesim din criza, nu mai suntem in coborare. Dupa care, revenirea la nivelul T4 2007 – T1 2008, o vom atinge in 10 – 14 ani. Asta la nivel mondial.
Romania va avea doua varfuri de cadere: T4 2009 – T1 2010 va fi primul varf, urmat de o crestere simbolica in T1 – T2 2010, dupa care va urma a doua cadere de inca vreo 4%, pentru ca va trebui sa decontam anii electorali 2008, 2009. Varful acestei a doua caderi va fi atins prin T3 - T4 2010. Speranta ar fi ca undeva in T4 2010 – T1 2011 sa inceapa cresterea, pentru ca tot dupa 10 – 12 ani sa atingem nivelul lui 2007.
MP: Ce ar trebui sa faca oamenii, in tot acest timp?
NS: In primul rand chibzuinta. Acesta este cuvantul cheie. Nu poate nimeni sa faca investitii sau cheltuieli importante pana cand nu am atins varful, pentru ca risca sa piarda mai mult. Si atunci trebuie cheltuit de azi pe maine. Un alt lucru interesant este ca bancile in Romania sunt totusi bune.
Testele de stres care s-au facut arata oarecare sensibilitati ici-colo, dar nu sensibilitati mari si, ca atare, sunt locuri bune de a investi bani. Pentru cei care traiesc din salariu, iarasi este recomandabil reducerea cheltuielilor curente – in orice caz, ideea de vacanta ar trebui restransa in imprejurimile locului de domiciliu si cat mai ieftin – fara cumparari de bunuri de folosinta indelungata.
MP: Ce au de facut companiile?
NS: In modelele de management exista si proceduri de criza. Fiecare manager are diferite proceduri pentru diferite situatii si exista si procedura pentru situatii de criza. Daca vorbim de companii, aici trebuie deja folosita foarte multa inventivitate.
Fiecare companie poate sa descopere un ceva care sa-i dea un atu in plus fata de competitie pe perioada crizei. Fie ca are un produs foarte ieftin si in care merita sa investeasca pe perioada crizei si sa nu se mai gandeasca la produse cu valoare adaugata mare; fie sunt companii a carora distributie poate sa creeze economii de scala astfel incat sa reduca cheltuielile si atunci ofera acest serviciu inclusiv competitiei, macar pe anumite elemente, astfel incat 2-3 ani sa supravietuiasca impreuna. Mai bine sa traiasca impreuna, decat sa moara impreuna. Trebuie uitata ideea romaneasca „sa moara capra vecinului”. Trebuie sa traiasca si capra vecinului, si eu.
De asemenea, companiile ar putea acum sa investeasca foarte mult – si, in acelasi timp sa-si ajute si fluxul de numerar – in trainingul de personal. Exista bani europeni pentru programul sectorial de resurse umane. E foarte adevarat ca se pot intreba de ce sa faca training, pentru ca nu poate angaja omul respectiv. Dar nu are importanta: ia-l, angajeaza-l, fa trainingul, chiar daca nu-l folosesti tu, il foloseste altul, dar merita sa dezvolti aceasta ramura de training si dezvoltare.
Sigur ca singurul care are bani este statul, si, chiar daca nu incurajez afacerile cu statul, in momentul de fata este singurul care are bani. Noi incercam sa revitalizam legea parteneriatului public - privat si atunci ar merita gasite variante de parteneriat, astfel incat sa atragi niste fonduri.
Revin la o idee la care foarte multa lume stramba din nas, dar care poate nu este atat de nepotrivita in astfel de conditii, si anume „economatul lui Vanghelie”. Economatul poate sa devina o reteta corporatista foarte interesanta pentru unii retaileri care se simt amenintati in aceasta perioada. Ei pot sa se asocieze cu adiminstratiile locale, astfel incat, avand o circulatie de marfa, chiar si cu un castig de 0,1%, sa-i tina in viata si sa le asigure un minim de flux de numerar. Este o varianta pe care o putem gandi in felul acesta pentru ca macar iti acoperi costurile, iti reduci operatiunea la minim, dar nu inchizi.
In perioada de criza trebuie gandit in afara modelului, tiparului in care actionezi in mod obisnuit.
Fara sa fac reclama pro domo, au iesit la suprafata in aceasta perioada o serie de consultanti, mai mici sau mai mari, care au niste idei formidabile. Uneori nu vezi padurea de copaci, de aceea merita sa-ti iei un consultant macar sa arunci o privire asupra a ceea ce ai in fata ta, asupra a ceea ce se intampla in industrie si poate iti vine o idee. Sunt consultanti foarte multi care practica „success fee” si atunci investitia nu este critica. Este un fel de parteneriat intre consultant si client, parteneriat care, daca functioneaza, si consultantul isi incaseaza onorariul.
MP: Alte sugestii?
NS: Blocajul financiar, din pacate, va fi cel mai dur, mai mult decat restrangerea pietei. Este, pe de alta parte, normal, face parte din darwinismul economic, ca cel care are putere sa supravietuiasca, iar cel care nu are, sa se duca la fund. Exista aici mai multe variante.
Una este sa accepti conceptul de fuziune, de achizitie, in care sa-ti gasesti un partener mai mare si sa-l lasi sa te cumpere. Chiar daca nu te cumpara pe bani in prima faza, ci pe un schimb de actiuni, in care iti ia toate actiunile tale si-ti da actiuni din conglomerat, impreuna aceasta unitate a celor mai mici poate sa functioneze.
A doua varianta este aceea a gasirii unor furnizori care sa fie mai potenti, ma refer la furnizori care si ei, la randul lor, sa poata sa accepte cu mai mare larghete platile intarziate, astfel incat, presiunea pe care o ai de jos sa o poti transmite in sus. Sunt companii foarte mari cu care, de obicei, comerciantilor mijlocii si mici le este frica sa vorbeasca. Merita de discutat, pentru ca vor gasi uneori foarte multa intelegere din partea lor. Si atunci placa de amortizare se duce sus, iar acestia au o posibilitate de amortizare mai mare.
De aceea, revin la conceptul de consultant, pentru ca un lant de 3-4 magazine rurale sau de oras mic nu stie la ce usa sa bata la distribuitori sau la companii mari. Merita uneori sa te duci la distribuitori foarte mari, cu toate ca esti mic. Merita sa schimbi modelul si sa vorbesti cu o companie mare direct. Functioneaza uneori. Sau modelul de creare a unui pol de putere a comerciantilor dintr-o zona. Chiar si daca numai pentru negocieri.
MP: Momentul de recesiune ar putea creste atractivitatea pietei romanesti pentru produsele din afara?
NS: In acest moment orice piata este interesanta. Pietele sunt intr-un asemenea regres incat un petec de nisip daca ai vazut, te duci sa pui un cearceaf pe el. La fel si aici. E foarte adevarat, este absurd sa platesti costul transportului alimentelor, cand lumea cumpara pe baza de pret. Pe de alta parte, disperarea este atat de mare peste tot in lume, incat incerci orice piata.
Toata lumea stie ca Romania este o piata mare, nesaturata, nesofisticata. Acelasi atac se da si peste Polonia. Am vazut un atac destul de puternic asupra Serbiei. Toata lumea cauta piete noi, pentru ca nu ai alta solutie. Sunt foarte multi care merg pe modelul de pret de cost: vand fara marja, doar pentru a putea tine capacitatile de productie in functiune.
Am observat la producatorii de mezeluri din Germania ca se asociaza cu producatorii de porci, si eu afectati, si-si impart subventiile. Cumpara carne la pret de cost, vand, la randul lor, la pret de cost, ramane subventia ca profit si si-o impart. In Romania, majoritatea producatorilor agricoli folosesc 80% din subventie pentru completarea pretului de cost si doar 20% ca profit.
MP: Inainte de a vorbi de omenirea post-criza, haideti sa recapitulam cauzele ei.
NS: Acum mi s-a confirmat teoria pe care o sustineam inainte, aceea a schimbarii oranduirii sociale si economice. In momentul in care societatea economica ajunsese in varful capacitatii sale de productie, evident ca, pentru a crea mai mult, singura varianta de a continua dezvoltarea pe un model care se consumase, era crearea derivativelor. De acolo s-au creat toate acele piete enorme de derivative la derivative la derivative.
Practic, acelasi dolar produs o data, se revindea de mai multe ori. Era sortit esecului. Multi nu l-au prevazut, dar au fost unii care si-au dat seama. Multe carti scrise in 2000, 2004, 2006, recitite acum in lumina crizei, incepi sa le intelegi.
Piata derivativelor n-a fost altceva decat ultima piesa de domino care a trantit intregul joc. Dar cauza reala este ca modelul social si economic s-a consumat. Tot modelul bazat pe capitalism national s-a consumat in mod natural, nu mai ai unde sa il dezvolti. A inceput globalizarea, a inceput acest nou model capitalist, dar celalalt totusi continua.
Cu toate ca avem globalizare, discutam de ea prin model national: o companie americana se globalizeaza, dar este o companie americana. S-a incercat aceasta relansare a modelului pe baza derivativelor, a mai tinut 10-12 ani si, la un moment dat, a crapat. Acesta este modelul social – economic.
Modelul productiv – economic este acela care se refera la resursa pe baza careia produci. Si care este hidrocarbura. S-a terminat si ea. S-a ajuns in momentul in care ce a mai ramas in pamant fata de costul de a-l utiliza nu mai merita efortul. Trebuie sa apara un model nou.
Deja au inceput sa fie dezvoltate modele noi, dar nu cred ca s-a descoperit azi modelul definitiv al unui nou sistem energetic, dar este gata sa apara. Si atunci trebuie sa se produca ruptura, astfel incat sa poti sa renunti la un model si sa incepi unul nou. Aceasta a fost cauza pentru care aceasta criza a avut loc. Sa pregateasca locul pentru noul model economic, care va aparea in urmatorii 20 – 25 de ani.
Perioada aceasta de revenire este exact perioada in care aceste lucruri incep sa apara, sa se inteleaga. Si cand s-a terminat, in circa 12 ani, va incepe constructia noului model, pe undeva prin 2050. Aceasta este cauza crizei si acesta este modul in care s-a produs ruptura.
La scara individului aceasta criza a realizat o reintoarcere la niste valori de baza. Un exemplu extrem de simplu: a scazut numarul divorturilor in ultimele opt luni cu aproape 25% in tarile dezvoltate. Lumea a inceput sa vada familia ca pe o unitate pe care te poti baza, este un loc de confort. N-are importanta cum aduci lumea inapoi, important este ca se intoarce la niste valori. A crescut foarte mult participarea la slujbe religioase a credinciosilor – si vorbim aici de filonurile de baza ale credintelor: cel crestin, cel evreiesc, cel islamic, cel budist. A inceput lumea sa se intoarca in biserica, pentru ca in felul acesta se reaseaza niste valori, se resolidifica. Este bine sa crezi in ceva.
La nivelul individului se intampla niste transformari care, dupa parerea mea, nu sunt chiar atat de catastrofice. Sigur ca e rau sa saracesti si sa nu ai ce manca, dar putem gasi si in asta elementele pozitive care apar.
Se reaseaza paradigma comunitara, a individului. Romania oricum mai are nevoie de o schimbare de paradigma, dar aceasta se va intampla peste trei generatii, daca se va intampla. Eu sunt sceptic pentru ca, uitandu-ma la istoria neamului romanesc, indiferent de care dintre cele trei tari vorbim, romanul nu are simtul luptatorului, Romania nu s-a dezvoltat decat sub dictaturi, ceea ce inseamna ca din Romania nu vor aparea lideri, nici la nivel corporatist, nici la nivel politic, nici la nivel social. Romania va fi un follower. Isi va gasi un canal in care se va aseza si se va duce cu fluxul. Singurul lucru care s-ar putea schimba in trei generatii este de a mai estompa putin din bizantismul popular si din infierarea pe care o avem in noi. Sa incercam sa intelegem ca poti cu doua maini sa faci ceva. In momentul de fata asteptam sa faca altcineva ceva pentru noi.
Odata cu globalizarea, aceasta turma arata altfel decat turma de acum 50 de ani. Turma aceasta se va misca mult mai coerent. Sunt, in momentul de fata, doua zone pe Terra care urmeaza sa aiba o dezvoltare fantastica. Africa este una dintre ele. Africa va intra intr-un nou sistem de colonizare, dar nu colonizarea cum o stiam noi, ci, de data aceasta, o dezvoltare a continentului african, inclusiv sociala.
MP: De ce s-a decis civilizarea Africii?
NS: Pentru ca nu mai ai unde sa te duci. Iata, China aproape ca a colonizat Africa. Sunt bagati in toate tarile. Au investit enorm in ultimii zece ani in Africa. Si este, in momentul de fata, cea mai lichida tara. Ca atare, probabil ca ea va fi cea care va lua conducerea in acest nou sistem.
MP: Singura?
NS: Probabil ca va fi un sistem multipolar, pentru ca in acesti ultimi 20 de ani s-au creat niste conexiuni atat de intrinsece intre diferitii poli, incat nu vor mai putea sa se rupa. De exemplu, cu toate ca China este cea mai lichida tara, detine aproape 45% din datoria Statelor Unite. In aceste conditii sigur ca unii spun ca are Washington-ul la mana. Nu este asa, pentru ca, daca Washington-ul pica, acel 45% din activul Chinei se rezuma la zero. Nu este in interesul Chinei ca SUA sa colapseze.
Acelasi lucru se intampla in relatia dintre Europa si Statele Unite. SUA au investit foarte mult in Europa si nu le convine ca Europa sa-si rupa gatul pentru ca pierde toata investitia facuta. SUA trebuie sa-si apere investitia. Deci sunt foarte multe legaturi create.
India si cu China, de exemplu, nu sunt doua tari care se inteleg prea bine, au modele foarte diferite de dezvoltare si, cu toate acestea, au ajuns la concluzia ca ele sunt singurele care ar avea potentialul uman si economic pentru a ajuta dezvoltarea zonelor nedezvoltate. India are un interes propriu, China are un interes propriu, ambele avand zone nedezvoltate in tarile lor. Ca atare, au nevoie sa creeze valoare inclusiv in tarile lor, paralel cu dezvoltarea globala.
Iata, deci, ca, in momentul de fata, cand vorbim de turma, ea nu mai este turma, ci se creeaza un simbiot intre diferitele elemente care pana acum erau individualiste, pentru crearea globalizarii. Globalizarea va crea, de fapt, acel guvern global, acea economie globala, care va fi unitara, nu va mai fi cum este in momentul de fata. Acum vorbim de globalizare, dar nu poti sa compari Sidex din Romania cu Mittal din Mexic. Fabrica din Mexic este aproape total robotizata, cu toate ca forta de munca de acolo este la fel de ieftina ca aici, dar aici vinde intr-o piata mai barbara.
Ca atare, de ce sa bage roboti, daca merge si asa? Pe masura ce acest sistem se modifica si pe masura ce aceasta globalizare devine din ce in ce mai puternica, vom avea situatii in care aceste diferente nu vor mai exista. Vor avea nevoie sa aduca la acelasi nivel toate regiunile. Inca o data, nu vorbim de azi pe maine, ci de 50 de ani.
MP: Care vor fi schimbarile la nivel politic?
NS: Deja se vad. Cei de dreapta incep sa devina mai sociali – deci o intalnire mai mare in zona de centru politic – in sensul ca cei care erau de stanga incep sa inteleaga nevoia de politica economica de dreapta, dar, de data aceasta, cu reglementarile de stanga. Da, sunt de acord ca acest capitalism sa se dezvolte, capitalurile sa se miste libere, dar cu mai multe reglementari din partea stanga.
Dreapta, la randul ei, intelege ca modelul reaganomics, acela care spunea ca corporatiile sunt cele care sunt responsabile de dezvoltarea comunitatilor, pentru ca este in interesul lor de a se dezvolta in comunitati puternice, astfel incat forta de munca sa fie sanatoasa, a ajuns la concluzia ca asta functioneaza numai zonal si nu poate deveni un model mondial. Astfel se trece inapoi la varianta sociala, de cvasiasistenta a statului in domeniile cheie – educatie, sanatate, pensii, somaj – dar cu o implicare foarte mare din partea patronatelor.
Sindicatele si patronatele vor incepe sa mai modifice putin din pozitii. Sindicatele nu vor mai avea o putere atat de mare de a cere, ci va fi, mai degraba, o putere de a modela forta de munca si de a o adapta, iar patronatele, pe de alta parte, vor incepe sa accepte si zona sociala. Ca atare, vom ajunge si la un model al guvernului global.
Parerea mea este ca vom avea o Constitutie a Europei, chiar si daca va fi obtinuta pe cai nedemocratice, pentru ca deja suntem la al doilea vot in Irlanda. Pana la urma se va obtine o Constitutie europeana, pana la urma cred ca Comisia Europeana va deveni un guvern european, de asemenea, in 20 de ani vom asista la crearea unei federatii europene, care va fi modelul premergator unei federatii din ce in ce mai mari, exact cum NATO a devenit, astazi, unica alianta.
Pana la urma toata lumea o sa fie in NATO si va fi forta de securitate care va avea grija sa nu mai apara niciun fel de dezechilibre militare in lume. Asta inseamna reducerea costurilor de inarmare si alte avantaje. Acelasi lucru si la guvern. Modelul european va deveni baza la care din ce in ce mai multe state vor adera.
Incet – incet, UE creste, devine federatie, la federatie vor adera din ce in ce mai multe tari neeuropene, devenind, la un moment dat, nucleul guvernului global. In 50 – 70 de ani va putea fi un guvern pentru toate natiunile lumii. Cam aceasta ar fi urmatoarea etapa. Parerea mea este ca in aceasta etapa Statele Unite inca mai exista ca imperiu, dar in cea de dupa, SUA se dizolva.
MP: Revenind la ziua de maine, ce recomandari ati avea pentru un tanar de 20 de ani?
NS:In Romania s-a creat o hiperinflatie de absolventi de facultate. Este absurd sa ai un sistem de invatamant superior in care locurile universitare sa fie mai multe decat locurile absolventilor. Nu mai ai selectie. Nu a existat o politica de invatamant bine pusa la punct in ultimii 20 de ani si acum suferim. Nu vorbesc de o planificare de stat, dar trebuie sa existe o politica de incurajare pe baza unui model de dezvoltare economica sectoriala.
Ce face Romania in urmatorii 20 de ani? Face mai multe companii de sigurari? Bun, deci am nevoie de agenti de asigurari. Sau, voi avea multe fabrici de autoturisme, deci voi avea nevoie de lacatusi mecanici, de sudori, de oameni care sa stie sa lucreze cu roboti, si atunci creez modelul de invatamant corespunzator.
Ca atare, un tanar de 20 de ani, astazi, nu poate sa fie decat total dezorientat. Nu stiu ce i-as recomanda. Ca sa pot sa-i dau azi un sfat, ar fi trebuit sa-l intalnesc cand avea 10 ani si sa-l intreb: ce vrei sa faci cand vei fi mare? Si daca imi spune ca vrea sa fie sofer, sa nu-i bag in cap ca trebuie sa fie avocat. Hai sa vedem cum te facem un sofer bun. Din pacate, generatia de 20 de ani azi nu poate decat sa mearga pe pipaite.
MP: Aceasta generatie va avea impact asupra acelei perioade de crestere, conform modelului economic povestit anterior.
NS: Nu cred, pentru ca parte din aceasta dezvoltare va fi si cresterea foarte mare a migratiei. In aceasta crestere a migratiei ma indoiesc ca va ramane cineva fara loc. Din contra, pe modelul pe care il prevad eu, rata somajului se va duce chiar catre zero, chiar catre minus. Doar ca, pe masura ce trece timpul, se va schimba si modelul de gandire, astfel incat flexibilitate si movabilitatea individului va fi din ce in ce mai mare.
