Brexitul și implicațiile strategice pentru industria alimentară
Referendumul din Marea Britanie, care a ținut cu sufletul la gură o Europă întreagă - și nu numai - s-a sfârșit, iar de trei zile deja știm că majoritatea alegătorilor britanici au votat părăsirea Uniunii Europene, cu 52% la 48%. Dincolo de comentariile pro și contra, de implicațiile politice, de momentul istoric, există și o serie de îngrijorări întemeiate cu privire la impactul economic pentru toată regiunea. 
Analiștii IGD au analizat aceste implicații și concluzia lor este că... „impactul asupra businessurilor din industria alimentară, atât pe plan local, în Marea Britanie, cât și la nivel European, va fi profund.” Marea Britanie a fost un membru al Uniunii Europene din 1973, iar structura și procesele de lucru actuale au fost construite în decenii de apartenență la comunitate.
Este o realitate care se aplică în mod particular industriei alimentare având în vedere că unul dintre obiectivele cheie ale Uniunii Europene a fost încă din primii ani de existență de a asigura abundența, de a construi lanțul de aprovizionare și parteneriate sustenabile între țări.
Prin urmare, dezvoltarea policiticilor comunitare a dus cu timpul la numeroase beneficii din punct de vedere al businessurilor, iar industria alimentară va fi printre cele care vor resimți din plin ruperea legăturilor dintre Marea Britanie și Uniunea Europeană.
Și acum, ce urmează?
Potrivit tratatului de la Lisabona, unui membru al Uniunii Europene îi este acordat un timp de doi ani pentru a-și negocia pachetul de exit, din momentul în care își declară intenția, cu precizarea că referendumul în sine nu este considerat o notificare în sine.
Având în vedere complexitatea negocierilor, este un termen ambițios. Termenul poate fi extins, dar doar dacă statele membre ale UE sunt de acord, însă așa cum se conturează lucrurile, este puțin probabil ca acest lucru să se întâmple, membrii fondatori dorindu-și mai degrabă niște negocieri rapide.
Cert este că, pentru moment, este imposibil de spus ce atitudine vor lua țările UE în procesul de negociere sau, de cealaltă parte, cât de mult succes va avea echipa Marii Britanii la masa negocierilor. Tocmai de aceea, raportul IGD ia în calcul mai multe scenarii de lucru pentru perioada de după închiderea negocierilor. Topicurile pe care le adresează analiștii sunt legate de patru arii extrem de relevante pentru industria alimentară, deși este evident că nu doar aceste aspecte vor fi afectate.
1. Politica cu privire la producția alimentară.Maximizarea producției alimentare pe întreg continentul european a fost încă de la început unul dintre dezideratele UE, de aici și apariția unor documente precum the Common Agricultural Policy sau CAP (Politica Agricolă Comună, PAC). PAC reprezintă un set de reguli şi mecanisme care reglementează producerea, procesarea şi comercializarea produselor agricole în UE și s-a dezvoltat pe baza principiilor pieței unice.
În acest ecosistem, subvențiile joacă un rol important în administrarea și incentivarea fermierilor în UE. Subvențiile reprezintă circa 40% din cheltuielile UE(1) și, istoric vorbind, dețin o pondere importantă din veniturile agricultorilor britanici și prin urmare această arie a reflectat inevitabil targeturile și metodele PAC, care s-au schimbat de-a lungul timpului (cum ar fi că acum accentul cade pe sustenabilitate și nu pe producția în volum).
Sistemul de subvenții nu este însă unic UE, majoritatea țărilor având sub o formă sau alta o schemă de subvenționare. Odată ieșită din UE, Marea Britanie va avea șansa pentru prima dată în multe decenii de a-și face propria politică în ceea ce privește agricultura. În acel moment însă un rol va fi disponibilitatea statului britanic de a oferi ajutor. Cel mai probabil, în perioada post-exit, finanțele publice vor fi sub o presiune foarte mare și subvențiile, dacă vor fi disponibile, vor fi în mod evident mult mai puțin generoase. Inevitabil, de aici vor apărea și modificări structurale în domeniul agriculturii.
Pentru cumpărători, această variabilă este critică, mai ales din moment ce Marea Britanie nu este autosuficientă în ceea ce privește industria alimentară. În 2015, circa 39% din alimentele comercializate în Marea Britanie erau importate și majoritatea din cadrul UE.
Pe termen lung, viabilitatea businessurilor din agricultură va avea un impact semnificativ în ceea ce privește securitatea alimentară în Marea Britanie, dar și a prețurilor finale și a gamelor de produse disponibile în magazine.
2. Regulamentele. Sau mai exact beneficiile comerciale apărute din armonizarea legislațiilor și reglementărilor de business. Această armonizare joacă un rol cheie în UE, deși adesea au fost privite de către aspiranții la aderare drept greoaie. Când Marea Britanie era membru UE, legislația UE era în mod automat încorporată în legislația țării și avea prioritate în caz de situații conflictuale. Ieșirea din UE nu va cauza, în sine, ca legile originare ale UE să nu mai fie valabile și aplicabile, dar va începe un proces plictisitor de selecție a ce rămâne și ce se schimbă.
Pe măsură ce acest proces se derulează, businessurile britanice ar putea beneficia de pe urma reducerii sau rafinării reglementărilor, prin eliminarea birocrației, cu toate că anumite aspecte – precum condițiile de muncă, standardele de produs – vor necesita în continuare reglementare.
Vor apărea cu siguranță și divergențe de regim legal sau regulator în perioada post-exit, care va duce la crearea de noi costuri și de complexitatea pentru businessurile care vor să facă comerț cu UE.
3. Migrația forței de muncă.Mișcarea liberă a oamenilor este un alt principiu important al UE și, în perioada pre-exit, companiile britanice puteau recruta de oriunde din comunitate. În trimestrul al patrulea din 2015, Marea Britanie avea un număr de 3,2 milioane de muncitori străini, două treimi dintre aceștia provenind din UE. Străinii dețin circa 10% din totalul locurilor de muncă din Marea Britanie, iar mulți dintre ei lucrează chiar în lanțul de distribuție din industria alimentară(3). Părăsirea comunității nu înseamnă neapărat că businessurile vor întâmpina greutăți suplimentare în a recruta din UE, în realitate opțiunile chiar s-ar putea expanda, în funcție de poziția pe care o va lua guvernul. Totuși, o Marea Britanie care nu mai aparțiune UE ar putea fi mult mai puțin atractivă pentru expați, ceea ce ar putea crea probleme pentru departamentele de resurse umane mai ales ale marilor companii.
Disponibilitatea de angajați bine pregătiți se poate dovedi problematică, iar în lipsa posibilității de a recruta din alte piețe companiile se vor vedea nevoite să investească în proprii angajați pentru a-i forma.
4. Noi termeni pentru schimburile comerciale. În 2015, UE reprezenta 59% din exporturile de alimente ale Marii Britanii și 71% din importuri(4). Având în vedere scara industriei de retail alimentar britanice, noii termeni pentru schimburile comerciale vor juca un rol cheie în determinarea traiectoriei pe termen lung a businessurilor, dar și pentru cumpărători.
Ca parte a UE, Marea Britanie beneficia de condiții comerciale lipsite de taxe în relație cu ceilalți membrii, dar și cu alte țări cu care UE avea aranjamente speciale. UE a negociat de nenumărate ori în numele Marii Britanii în înțelegerile cu alte națiuni. Părăsirea comunității europene ar putea însemna reducerea accesului la anumite piețe sau excluderea din aranjamentele speciale, curente și viitoare, cum este spre exemplu Parteneriatul Transatlantic pentru Comerț și Investiții (The Transatlantic Trade and Investment Partnership, TTIP – n.red).
În perioada post-exit, negocierea unor noi termeni pentru schimburile comerciale va avea o prioritate zero pe lista discuțiilor diplomatice. O serie de scenarii se conturează a fi posibile, atât pe termen scurt cât și lung. În lipsa altor aranjamente, Marea Britanie ar intra din oficiu sub standardele Organizației Mondiale a Comerțului, care ar duce inevitabil la costuri mai mari. Acest aspect va afecta nu doar businessurile cu alimente și băuturi, dar și alte industrii care depind de materii prime din alte piețe.
Privind partea plină a paharului, mai multe bariere pentru comerț poate să însemne noi oportunități pentru businessuri să răspundă cererii interne, în timp ce reducerea schimburilor comerciale poate însemna mai multă diversitate în termeni de ofertă și prețuri mai mari pentru cumpărători. Totul depinde însă de atitudinea pe care statele membre UE o vor lua cu privire la această chestiune.
Următoarele mutări pentru businessurile din industria alimentară
În mod evident, referendumul a adus cu el o stare generalizată de incertitudine, atât pentru businessuri cât și pentru cumpărători, iar impactul pe termen lung al părăsirii Uniunii Europene se va vedea în etape și va fi de profunzime. Jucătorii din industria bunurilor de larg consum trebuie să nu adopte o atitudine pasivă în acest proces.
În perioada pre-referendum, mulți erau sceptici în a se implica în probleme de natură politică sensibile, dar acum că exitul a devenit o realitate va fi mai ușor pentru liderii companiilor să se exprime și să ofere asistență în procesul care urmează.
Surse: (1) Comisia Europeană, datele sunt pentru 2013
(2) Agricultura în Marea Britanie, DEFRA, mai 2016
(3) Labour Force Survey and UK Labour Market, ONS, iunie 2016
(4) UK Trade Info, HMRC, iunie 2016
