Lideri inspiraţionali şi aplauze la scenă deschisă la Inspiro Conference 2015 [Galerie foto]
Aproape 300 de profesionişti din industria de retail şi FMCG au participant ieri la cea de-a 5-a ediţie a conferinţei Inspiro, singurul eveniment de leadership şi dezvoltare personală organizat de Progresiv.
Acum 5 ani când am pornit la drum cu acest proiect experimental - şi spunem experimental pentru că Progresiv este un brand consacrat mai ales pentru conferinţele sale de business - industria trecea poate prin cele mai dificile momente ale sale de după 1990 încoace. Iar criza s-a resimţit dincolo de bottom line, la nivelul stării de spirit a oamenilor.
Tocmai de aceea ne-am gândit să facem un eveniment prin care, măcar timp de o zi, să readucem pozitivism şi inspiraţie prin poveştile celor care urcă pe scenă. Conceptul este construit în jurul unor oameni cheie din industrie cărora li se adaugă antreprenori şi lideri de opinie de excepţie. Şi faptul că acest eveniment a crescut ca Făt-Frumos de la an la an cât altele în 10 ne face să credem că ne-am atins cel puţin o parte din obiective.
Viața all inclusive
John E. Pepper Jr - Retired Chairman and CEO, The Procter & Gamble Company
Ediția din acest an a Inspiro l-a avut ca invitat special pe John Pepper, fost CEO global al Procter & Gamble și autorul cărții “What Really Matters”, lansată de curând pe piața locală în limba română.
Având în spate experiența celor 40 de ani petrecuți la P&G pe trei continente, dar și experiența acumulată ulterior în business și în domeniul educației, ca membru al consiliului de administrație al Walt Disney Company, Universitatea Yale și National Underground Railroad Freedom Center, Pepper le-a vorbit participanților la Inspiro despre leadership, viziune strategică, business sustenabil, inovație și echilibrul dintre viața personală și cea profesională.
Sfatul său pentru cei care vor să continue să se dezvolte profesional în companiile în care lucrează a fost: “Continuați să învățați, dezvoltați-vă skilluri noi și faceți în așa fel încât să deveniți mai valoroși pentru business-ul în care lucrați. Și nu uitați să vă luați vacanțele pentru că ideile cele mai bune vă vor “lovi” nu stând în birou, ci atunci când sunteți relaxați.”
La finalul discursului său, John Pepper a răspuns întrebărilor luate din public, astfel că participații la Inspiro au avut ocazia de a purta o discuție cu un veteran al businessului mondial despre problemele care îi frământă zi de zi.
În ediţia următoare a revistei Progresiv veţi putea citi un interviu acordat în exclusivitate de managerul american. John Pepper este prezent în România prin intermediul companiei Wave Division.
De ce ne spunem poveştile?
Cristian Lupşa - Reporter, povestitor şi editor Decât o Revistă
Să fii primul vorbitor la o conferinţă de 300 de oameni dintr-o industrie unde notorietatea ta nu este extraodinară nu este deloc uşor, dar Cristian Lupşa a reuşit să câştige din primele minute audienţa prin discursul său sincer, simplu şi foarte personal.
“De ce să ne spunem poveştile? Pentru că inspiră, explică, conectează, conduc, vând. O poveste bună este cea în care un personaj se loveşte de o dificultate, o depăşeşte sau nu, dar cu siguranţă iese transformat. Când ne spunem poveştile de fapt încercăm să ne găsim un loc printre ceilalţi, este un act social”, spune acesta, subliniind că „poveştile antreprenorilor, managerilor şi liderilor de opinie pe care le veţi asculta astăzi nu trebuie luate ca reţete, trebuie doar să găsiţi echivalentele în voi.”
El a invitat participanţii şi la un exerciţiu de empatie, de ieşire din propriul cap, unde adesea e întuneric şi se aude “mai mult, mai bine şi doar pentru mine”, invitându-i – la propriu – să se pună în pantofii celorlalţi. A dat apoi chiar el tonul, descălţându-se, şi povestind despre unul dintre cele mai dificile momente prin care a trecut în viaţă: diagnosticul de cancer pentru mama lui şi, ulterior, moartea acesteia.
Dilema fiecărei zile
Angela Creţu - Group Vice-President Avon Turkey, Africa & Middle East
Sunt trei ani de când încercăm să o aducem pe Angela Creţu, una dintre cele mai puternice femei executiv românce, pe scena Inspiro să ne povestească despre drumul ei de la o adolescentă rebelă – arestată la 16 ani pentru un protest neautorizat –până la cea de manager peste 17 pieţe în cadrul Avon.
“Am realizat devreme în viaţă că îmi dă energie să împărtăşesc experienţele mele cu alţii pentru că împlinirea nu se întâmplă în izolare”, spune constănţeanca. Angela a rezumat aventura ei de până acum prin trei mari dileme: „estrogen vs. testosteron”, „ăsta sunt eu şi nu mă schimbă nimeni vs. ăştia suntem noi şi cine eşti tu?” şi “lider vs. conector”, ilustrându-le pe fiecare cu poveşti personale.
“Aveam 29 de ani şi eram la Praga, în prima mea întâlnire de top management. Când am deschis uşa sălii de şedinţe am dat peste un grup de bărbaţi, un fel de old boy’s club la care le mai lipseau doar trabucele, cu care nu aveam nicio conexiune: nu jucam nici golf, nu aveam nici copii. M-au copleşit emoţiile şi ştiu că pe parcursul celor câteva ore am scris de mai multe ori WTF pe foile din faţa mea. A fost un moment de evaluare a lucrurilor care păreau negative – faptul că eram tânără, femeie şi româncă – şi transformare a acestora în puncte forte, de diferenţiere. Am realizat că totul pleacă din capul nostru”, spune aceasta.
Angela a mai vorbit şi despre provocările lucrului cu oamenii în diverse culturi, dar şi despre modul în care liderii secolului XXI trebuie să se metamorfozeze în conectori pentru a face cu adevărat diferenţa.
“Dilema fiecărei zile este răspunsul la întrebarea: “de ce m-ar alege pe mine?” pusă în toate contextele vieţii tale – job, mariaj. Nu o luaţi superficial şi nu o luaţi acasă dacă nu sunteţi pregătiţi să vă daţi răspunsul sincer”, conchide managera.
Arta eşecului
Don Lothrop - Venture Capitalist & Filantrop New Vista Partners & RomaniaOne
A vorbi despre succes este frumos, dar mai ales la îndemână, însă Don a avut ingrata misiune de a vorbi despre reversul acestuia, despre eşec şi despre cum să gestionezi astfel de momente.
El şi-a început prezentarea printr-o imagine foarte sugestivă, a unui om chel, gras şi trist de pe o plajă din Hawaii, iar personajul nu era nimeni altul decât Steve Jobs, într-unul dintre momentele mai puţin cunoscute ale vieţii sale. Însă nimeni nu asociază cuvântul eşec cu Jobs. Don a povestit apoi şi despre experienţa personală.
“Meseria de venture capitalist este strâns legată de eşec. În medie, doar 5% dintre companiile în care investim se transformă în businessuri de succes şi se spune că îţi trebuie cel puţin 10 ani ca să îţi dai seama dacă eşti bun la asta, timp în care vei pierde cel puţin 20 de milioane de dolari. Secretul este să nu investeşti în acum, ci în viitor, în lucruri care vor funcţiona în 5 ani. Ideile pe care am făcut bani au fost cele pe care toţi le catalogau drept idioate la început”, spune americanul.
Don a cunoscut succesul material ca venture capitalist şi totuşi la vârsta de 42 de ani a realizat că viaţa este despre cu mult mai mult decât a face bani. A renunţat la fondul de investiţii pe care îl deţinea şi un an mai târziu, datorită unui concurs de împrejurări, ajungea pentru prima dată în România. “Am găsit oportunităţi aici cum nu mai sunt în multe locuri în lume: oameni care fac lucruri extraordinare, dar care au rămas totuşi umili, dar şi terenuri, aer şi ape curate”, explică Don.
Astăzi, este co-fondatorul fundaţiei RomaniaOne care are drept misiune să clădească o societate civilă democratică sănătoasă şi să redea demnitatea românilor. De asemenea, a pus bazele unui fond de investiţii privat focusat exclusiv pe ţara noastră numit New Vista Partners. El mai crede că România trăieşte momente istorice şi că pentru prima dată oamenii au şansa de a-şi lua soarta în mâini. “Mă apropi de cea de a 100-a vizită în România şi chiar dacă pe paşaportul meu nu scrie că sunt român, în sufletul meu ştiu că aici este casa mea”, mai spune Don.
Firul roşu
Tică Darie - Social activist şi mic întreprinzător
La doar 22 de ani, Tică Darie este una dintre vocile puternice ale generaţiei tinere, un promotor al societăţii civile şi al uneia dintre cele mai fierbinţi “cauze” ale României ultimilor ani, Roşia Montană.
“Totul a început în 2012 când mi-am propus să traversez Europa pe bicicletă, din Copenhaga, unde eram plecat la studii, şi până în România. Mi-am spus că dacă tot fac asta am nevoie de o cauză. Aşa am ajuns să mă implic în fenomenul Roşia Montană care mi-a schimbat ulterior viaţa. Tot cu ocazia acestei experienţe, când am dormit cu cortul pe unde apucat, aveam acces dificil la apă sau mă hrăneau adesea oamenii din diverse oraşe, am ajuns să înţeleg care sunt lucrurile esenţiale vieţii”, spune Tică.
În anul 2014, când topicul exploatării miniere din localitatea transilvăneană a fost mai fierbinte ca niciodată, Tică a fost cel care a filmat multe dintre filmuleţe cu abuzurile ce se întâmplau la Roşia Montană, imagini care au ajuns virale şi au făcut înconjurul ţării.
A realizat cu această ocazie că dacă vrea să facă cu adevărat diferenţa şi să demonstreze localnicilor că e demn de încrederea lor trebuie să se mute lângă ei. Acum, Tică locuieşte în Roşia Montană unde a pus bazele unui centru local de cercetaşi şi, mai nou, unui mic business cu produse made in Roşia Montană – articole vestimentare din lână. Întrebat fiind care este cel mai important lucru pentru el în viaţă, tânărul a răspuns fără să stea pe gânduri: „să îi ajut pe alţii.”
La finalul prezentării, Tică a fost aplaudat la scenă deschisă.
Ce am primit moştenire
Radu Timiş Junior - Group Project Manager Cris-Tim
Juniorul familiei de antreprenori Timiş a bătut orice record de vârstă din punct de vedere al vorbitorilor care au urcat vreodată pe scena unui eveniment Progresiv: 21 de ani.
El a vorbit despre dubla ipostază a unui moştenitor: avantajele de a proveni dintr-o familie cu posibilităţi, pe de o parte, dar şi bagajul de preconcepţii cu care porneşti în orice interacţiune cu ceilalţi. “Noi, moştenitorii de businessuri antreprenoriale, ne lovim de foarte multe mituri. Imaginea pe care ne-o crează presa este că nu facem nimic altceva toată ziua decât să stăm la cafenele în Dorobanţi. Însă pentru mine cea mai mare moştenire pe care am primit-o nu este de natură materială, ci educaţia, valorile şi principiile părinţilor mei”, spune Radu.
El a descris şi o zi obişnuită din viaţa lui care începe nu mai târziu de ora 8 cu o formă de mişcare, pentru că una din pasiunile lui este sportul, continuă cu întâlniri de business şi se termină cu şcoală. “Întotdeauna am considerat că am un mare noroc să am acces la culisele unui business cum este Cris-Tim şi am vrut să pornesc de jos ca să învăţ toate mecanismele. Le-am spus tuturor să nu se poarte diferit cu mine doar pentru că sunt fiul tatălui meu şi să îmi ceară socoteală pentru acţiunile mele”, mai spune tânărul.
El a mărturisit că i se întâmplă adesea să intre în coliziune de idei cu tatăl să şi că a observat că “există o diferenţă de mentalitate între generaţia antreprenorilor de după 1989, care se bazează foarte mult pe intuiţie, şi generaţia lui, care este mult mai analitică.”
O nebunie frumoasă
Luchi Georgescu - Preşedinte Vincon România & Meda Prod '98
Luchi Georgescu este una dintre puţinele femei manager care au reuşit să se impună în două dintre cele mai haotice industrii din FMCG, cea a mezelurilor şi cea a vinurilor.
“În 1997, datorită unui context de împrejurări, am ajuns acţionar al unei fabrici care producea alcool; împrumutasem unei persoane nişte bani şi după o vreme a fost din ce în ce mai clar că singura variantă prin care pot să îi mai recuperez era să mă implic personal şi să fac aceste businessuri să funcţioneze”, îşi aduce aminte antreprenoarea. Astfel, a preluat Vincon Vrancea în 1999 şi Meda Prod în anul 2000.
A urmat o perioadă dificilă mai ales prin prisma interacţiunii cu oamenii, care nu au acceptat-o în primă instanţă ca manager. “Au fost multe momente în care cred că singurele lucruri care mă împingeau să continui a fost nebunia şi adrenalina”, spune Luchi. Astăzi, ambele companii sunt pe profit şi angajează sute de oameni, iar în ciuda tuturor problemelor pe care le-a întâmpinat, Luchi Georgescu mărturiseşte că este pasionată de oameni şi dependentă de provocări.
“Îmi place să dau şanse tinerilor şi am reconstruit cu ajutor lor echipele de conducere din cele două companii astfel încât media de vârstă nu depăşeşte 35 de ani”, mai spune aceasta. Ea a încurajat pe toţi cei prezenţi în sală să testeze pe propria piele antreprenoriatul mai ales în zona de producţie, pentru că “aceasta este inima unei economii.” Privind retrospectiv, Luchi Georgescu crede că i se potriveşte foarte bine acea vorbă a lui Tudor Arghezi care spunea că „orice viaţă de om începe de mai multe ori.”
A fi sau a nu fi... antreprenor
Laurenţiu Bănescu & Alexandru Geamănu - Antreprenori şi Cofondatori Micro-berăria Zăganu
Băieţii de la Zăganu, cum le spunem noi informal în redacţie celor doi antreprenori, şi-au început prezentarea cu un scurt sondaj în rândul audienţei: “câţi dintre dvs. au auzit de berea Zăganu, câţi aţi băut şi câţi veţi bea după prezentarea de astăzi”.
Motivaţia pentru acest gest fiind una hilară: “nu avem încă bani de studii de piaţă mai serioase.” Cei doi au povestit întreaga aventură de a pune pe picioare o fabrică de bere artizanală, de a pătrunde pe o piaţă dominată de patru mari companii, dar şi despre motivaţiile care au stat în spate, majoritatea fiind legate de ideea de independenţă.
Există şi reversul medaliei. “Prin comparaţie cu zilele când lucram în corporaţii şi când mare parte din riscul deciziilor tale este absorbit de companie, acum suntem obligaţi să trăim cu consecinţele deciziilor noastre”, spune Alexandru Geamănu. Pe lista lucrurilor mai puţin plăcute cu care se confruntă un antreprenor la început de drum se mai regăsesc şi aspecte precum: lipsa unui venit constant, pericolul compromisului, contopirea timpului liber cu cel de muncă, presiunea familiei.
“Deşi facem asta deja de câţiva ani, mama a încetat să mă mai întrebe dacă mai merg la interviuri de angajare de-abia acum 4-5 luni”, mărturiseşte Laurenţiu Bănescu. Cei doi mai spun că, în procesul de devenire din angajat antreprenor, este esenţial să-ţi depăşeşti propriile temeri. Un alt sfat util este şi cel de a asculta părerile altora, dar să nu ţii cont întotdeauna de ele. Mai există bineînţeles şi un ultim ingredient: multă, multă, multă muncă.
Ce lăsăm moştenire
Mihai Ghyka - Consultant de business, Dalprincipe Consulting
Prezent pentru prima dată pe scena conferinţei Inspiro, Mihai Ghyka, cunoscut atât ca descendent al familiei de domnitori moldoveni Ghika, cât şi ca unul dintre cei mai apreciaţi manageri şi consultanţi de business din România, a vorbit despre moştenirile pe care fiecare dintre noi le lasă, dar şi despre motivare şi inspiraţie.
Pornind de la experinţa sa în cadrul multinaţionalelor, Mihai Ghyka le-a atras atenţia participanţilor că este important ca oamenii din cadrul companiilor în care lucrează să fie respectaţi, dar şi să existe o relaţie de încredere între manager şi echipa sa.
”În companii există o presiune enormă, datorită cifrelor şi problemelor care apar şi, de multe ori uităm că în spatele cifrelor se află oameni. De multe ori avem impresia că facem foarte multe pentru ceilalţi şi ceilalţi foarte puţine pentru noi. În plus, este important să le acorzi celorlaţi încredere. Dacă tu ai încredere în tine şi în rolul tău în organizaţie, vei putea construi încredere pentru că transmiţi încredere”, a precizat acesta.
De asemenea, managerul a realizat o distincţie clară între motivare şi inspiraţie, explicând că rolul motivaţiei este unul pe termen limitat, pe când inspiraţia este un atribut care influenţează activitatea pe termen lung. ”Fără inspiraţie, flacăra motivaţiei se stinge. Este important să înţelegeţi că ceea ce lăsaţi în urmă într-o organizaţie sunt oamenii şi valorile. De aceea, crearea unei legături de încredere şi investiţiile în oameni contează”, a concluzionat Mihai Ghyka.
Ediţia din acest an a conferinţei Inspiro a fost posibilă cu ajutor sponsorilor Orkla Foods România, Unilever, Peroni, Toyota, Zuzu, Agricola, HL Display, Haagen-Dazs, Alpro, Casa Azzurra, Avon, Bloemen, Zitec, Update, S.Miles, UPC şi AD Production.
Partenerul academic a fost Sheffield University care a acordat unui participant la conferinţă o bursă în valoare de 7.500 de euro la Executive MBA Sheffield.
O selecţie mai amplă de fotografii puteţi vedea pe pagina noastră de Facebook.