Vojtech Vosecky, Circle Economy: Economia circulară, o modalitate de a fi mai puțin dependenți de parteneri geopolitici instabili la nivel global
Chiar dacă recircularea bunurilor în economie și în viața de zi cu zi este o realitate, procesul nu este încă suficient de bine transpus în practici care să fie definite de norme, reguli sau legi. Adoptarea formală a acestui sistem devine o necesitate, în contextul unei inevitabile penurii de resurse și al unei creșteri alarmante a risipei, în special a celei alimentare, la nivel global. Vojtech Vosecky, asociat al fundației globale Circle Economy, explică aceste concepte și de ce prevenția risipei este mai importantă decât reciclarea produselor. 
La ce se referă expresia „ierarhie a risipei”?
Ierarhia risipei (waste hierarchy) se referă la stabilirea corectă a priorităților. Mulți oameni, companii, politicieni, chiar și aici în Europa, se concentrează pe reciclare și au impresia că aceasta este cheia pentru a realiza o economie circulară și pentru a ne gestiona resursele. Dar putem face mult mai mult înainte ca produsele să se irosească. Înainte să reciclăm, ar trebui să acordăm prioritate altor lucruri și de aici provine ierarhia risipei. Este un fel de piramidă: reciclarea, eliminarea, depozitarea și integrarea se află într-adevăr în partea de jos, iar în top ar trebui să se afle prevenirea, pentru că ideal ar fi să nu risipim deloc. Deci, ar trebui să ne uităm la cum să nu producem deșeuri. Dacă sunteți în domeniul alimentar, al băuturilor, al restaurantelor, cred că aici ar putea apărea o mulțime de soluții inovatoare. Și apoi, prevenirea poate însemna multe lucruri, în funcție de sectorul în care activați. Gândiți-vă înainte să risipiți lucrurile, înainte ca acestea să intre în infrastructura de gestionare a deșeurilor, pentru că atunci apar multe pierderi pe parcurs.
Cum îmbunătățește economia circulară domenii precum supply chain sau logistică?
Ne amintim cu toții ce s-a întâmplat recent în Canalul Suez, când o navă s-a blocat și comerțul global a fost perturbat timp de aproape două săptămâni. Ne-am dat seama atunci că lanțurile noastre globale de aprovizionare sunt destul de fragile, și vedem acest lucru din nou și din nou. S-a întâmplat și în cazul industriei auto și a microcipurilor din China. Nu am putut produce mașinile aici, în Europa, deoarece nu aveam acces la resurse-cheie.
Și aceasta este o problemă pentru Europa în general. Europa este extrem de dependentă de importurile din întreaga lume. Avem nevoie de bunuri – resurse, minerale critice, metale –, iar asta înseamnă că avem nevoie de lanțuri globale de aprovizionare. Astfel, pierdem bani, pentru că, deși avem multe resurse în Europa și folosim multe dintre ele, nu ne pricepem să lucrăm cu ele până la final și apoi să le recirculăm în sistemele noastre economice. În schimb, le transformăm în deșeuri, le risipim, le trimitem în China și de acolo ne sunt trimise înapoi în câteva luni, sub formă de produse finite. Așadar, văd economia circulară drept o modalitate de a fi mai puțin dependenți de parteneri geopolitici instabili la nivel global. Consider economia circulară ca fiind mai puțin dependentă de volatilitatea prețurilor. Multe lucruri devin mai scumpe dacă trebuie să le extragi, dacă trebuie să le procesezi, din cauza energiei implicate în acest proces. În acest sens, reciclarea poate reduce costurile la nivel local, poate face lucrurile mai ieftine, din nou, la nivel local. Până la urmă, este vorba și despre faptul că rămânem fără lucruri. Avem o singură planetă, vom fi zece miliarde de oameni și nu ne putem baza pe resursele care au fost mereu acolo, gândindu-ne că vor fi acolo și ne vor aștepta în următorii 30 de ani. Trebuie doar să fim mai autosuficienți în Europa și cred că asta ar putea genera, de asemenea, multe oportunități economice și locuri de muncă.
Ce decalaj există între Estul și Vestul Europei, atât din punctul de vedere al educației, cât și din punctul de vedere al adoptării?
Dacă spunem economie circulară, cred că în Suedia patru sau cinci oameni din zece vor spune: „Da, știu ce înseamnă acest lucru”. În Cehia, poate că vor fi două persoane din zece. Dar indiferent unde ai merge pe glob, dacă întrebi pe oricine: „Crezi că e bine să producem mai puține deșeuri?”, toată lumea va spune „da”. Deci economia circulară este doar un termen pentru ceva ce planeta face de miliarde de ani. Natura este circulară. Toată lumea este de acord că aceasta este calea de urmat. Când vine vorba de secolul 21 și de toate aceste concepte inovatoare pe care companiile încep să le implementeze, aș spune că nordicii și cei din Vestul Europei au avut cu siguranță un punct de plecare mai bun. Dar când te uiți la întregul continent și compari asta cu SUA sau cu orice altă regiune, Europa este mult în față.
Dacă toată lumea este de acord cu teoria, de ce nu adoptăm mai multe practici ale economiei circulare?
Sunt numeroase motive, dar în primul rând cred că este încă destul de ieftin să poluezi, să extragi resurse. Când oamenii spun că durabilitatea este scumpă, eu spun că nu este scump să cumperi la mâna a doua. Pe de altă parte, există exemple de companii care au fost extrem de profitabile deblocând miliarde de euro prin adoptarea practicilor circulare. S-ar putea să nu fim conștienți de acest lucru, deoarece au funcționat mai ales pe piața B2B. Există multe piețe B2B de succes bazate pe economia circulară, care depășesc ceea ce am văzut la nivelul B2C. Este adevărat, cu toții așteptăm o economie circulară, vrem să o simțim. Dar economia circulară înseamnă și încetinirea ritmului, scăderea consumului, repararea unor lucruri.
Există vreo modalitate de a deveni mai circulari în zona retailului alimentar?
Cred că atunci când vine vorba de mâncare, este întotdeauna ridicol cât de mult risipim, mai ales la nivel de gospodărie. Fermele și supermarketurile au un rol de jucat, dar de fapt în gospodării, aici, în Europa, cea mai mare parte a alimentelor este risipită. În general, 30 până la 40% din alimente sunt risipite în Europa. Aici cred că ar trebui să ne concentrăm cu adevărat. E ușor de spus că vom colecta toate deșeurile alimentare și le vom transforma în îngrășământ și biogaz, pentru că doar pui coșuri de gunoi peste tot, le digitalizezi, cumperi mașini care le pot colecta, angajezi oameni, explici cum poți separa deșeurile organice. Și asta este important și ar trebui să se întâmple. Și știu că avem multe de făcut în țări precum România sau Cehia pentru a separa efectiv deșeurile organice și pentru a le recicla.
Ce țări europene sunt mai bune în implementarea principiilor economiei circulare și cum au reușit asta?
De exemplu, Danemarca, Suedia şi Norvegia sunt recunoscute ca fiind cele mai verzi și mai sustenabile țări de pe planetă. Ei bine, Norvegia se întâmplă să fie cel mai mare producător de petrol și gaze din Europa. Suedia este al patrulea cel mai mare extractor de minerale brute pe cap de locuitor la nivel global. Și toate aceste țări consumă mult mai mult pe cap de locuitor decât, de exemplu, Cehia sau România și nu recirculează suficient în economiile lor. Datele pe care am început să le obținem în ultima vreme arată de fapt că țările cele mai verzi, când te gândești la energie sau la câți oameni conduc vehicule electrice, nu sunt adesea cele mai circulare, ci din contră. Nu am dovezi care să susțină acest lucru, dar tind să cred că Cehia şi România sunt mai circulare din punct de vedere economic decât Suedia. Pentru că aici se consumă mai puțin și există o certitudine că lucrurile sunt recirculate – poate într-un format mai puțin inovator, dar procesul există.
Cât de importante sunt evenimentele precum Global Change Sumit, la care veți fi speaker, din perspectiva impactului pe care îl au asupra publicului?
Sunt foarte importante din punctul de vedere al expertizei, pentru că trebuie să educi, trebuie să inspiri. Petru mine totul a început urmărind un discurs TED al unui arhitect care povestea despre China și de ce ar trebui să folosească economia circulară. A fost momentul în care mi-am dat seama că voi lucra cu asta pentru tot restul vieții mele. Și cred că acesta este și rolul nostru ca speakeri, de a încerca să avem același impact asupra cuiva din acel public care ar putea auzi despre asta pentru prima dată. Așa se întâmplă schimbarea, de jos în sus.
