Cât de bine stă economia României dacă facem o analiză chirurgicală?
În contextul unui 2016 despre care se vorbește aproape în unanimitate în termeni pozitivi, Iancu Guda, Directorul General al companiei Coface, specializată în analiză de risc și prevenție, și Președinte al Asociației Analiștilor Financiar-Bancari din România ne arată și partea mai puțin plină a paharului. Care sunt pericolele și de ce, pe termen lung, industria de retail și FMCG locală prezintă o atractivitate relativ redusă, de 5 pe o scară de la 1 la 10, în interviul care urmează. 
Datorită activității pe care o are compania Coface, sunteți în poziția privilegiată de a avea o imagine de ansamblu pertinentă a situației economice a României, a mediului de afaceri local, respectiv a industriei bunurilor de larg consum. Dă cu plus anul 2016?
Iancu Guda: Știm cu toții că, cel puțin pe hârtie, din perspectivă macroeconomică, anul 2016 a arătat bine. Însă creșterea de 4.5%, cifra cel mai des vehiculată, este bazată în proporție de 70% pe consum, ceea ce înseamnă că nu putem să vorbim despre un impact de profunzime asupra mediului de afaceri.
De altfel, se ș vede că în 2016 cele mai bune creșteri au fost raportate de companiile din sectoarele care au o strânsă legătură cu consumul, precum retailul sau transporturile, însă creșterile nu s-au propagat și în industrii, precum cea producătoare sau agricultură. Prin urmare, în primele 10 luni ale anului, cifra de afaceri a comerțului cu amănuntul a crescut cu 15%, ușor mai ridicat pe segmentul produselor alimentare, semnificativ peste media ultimilor 7 ani.
Ați spune că modelul de creștere al României nu este unul sustenabil din cauza acestei dependențe puternice de consum?
Iancu Guda: Problema nu este că avem o creștere bazată pe consum, căci dacă nu s-ar consuma, nu s-ar încuraja investițiile și nici inovarea. Problema este că acest consum se duce foarte mult în importuri. Anul trecut s-a înregistrat o triplare a deficitului de cont curent și a deficitului comercial față de 2015, estimări care aparțin Băncii Naționale.
Prin urmare, consumul local creează, de fapt, locuri de muncă în străinătate și nu antrenează producția locală. Și nici nu este un fenomen izolat: dacă ne uităm la ultimii 20 de ani, ca să avem o înțelegere mai extinsă, vedem că aceasta este regula. În proporție de 76%, în ultimii 20 de ani, creșterea importurilor a fost antrenată de avansul consumului cu un an înainte, iar dependența PIB-ului de consum ajunge la o proporție de 75%.
Deci, din această perspectivă, creșterea nu este una benefică în rândul companiilor, pentru că nu vine de jos în sus, ci invers, și doar pe câteva canale izolate.
Și în ciuda situației privilegiate a industriei noastre, nu pot să nu îmi aduc aminte de un studiu recent al Coface care arăta că distribuția, comerțul și FMCG-ul sunt în top 10 sectoare cu cele mai multe insolvențe în Semestrul I din 2016. Care este explicația?
Iancu Guda: Distribuția, comerțul și FMCG-ul s-au aflat în mod tradițional în acest top al insolvențelor, dar vestea bună este că dinamica celor trei sectoare este negativă, versus aceeași perioadă din 2015, de -33%, - 27% și, respectiv, -8%. Partea mai puțin bună este că procesul de distrugere creativă este mai pronunțat în aceste industrii, prin distrugere creativă înțelegând efectele benefice ale întreruperii de activitate ale unor companii care se reflectă în faptul că lasă loc liber pentru alții care pot intra în industrie.
Pe piața FMCG, în medie, în ultimii cinci ani, la fiecare 2,5 companii ieșite a intrat 1, în timp ce media națională - pe toate industriile - este de 2,5 la 2. Ș- asta în ciuda percepției că sunt tot mai multe start-upuri și inițiative. De altfel, statistica ne arată că, deși sunt mai multe companii nou înființate, doar jumătate supraviețuiesc mai mult de 5 ani, iar cele care supraviețuiesc sunt, în general, mici afaceri de familie care nu au puterea de a crea un efect de antrenare în jurul lor.
Sunt destul de multe voci care spun că, totuși, în anumite sectoare, aveam nevoie de această curățare, că erau multe companii neperformante. Ce părere aveți?
Iancu Guda: Total de acord, însă partea aceasta nu este decât jumătate din imagine. Cealaltă jumătate este că, dacă se curăță mediul de afaceri și nu vin alte companii noi care să ducă mai departe dezvoltarea industriei, avem doar atât: o curățare, nu o regenerare. Oricum, mediul de afaceri din România nu este unul cu experiență, ci în stadiu embrionar unde peste 40% dintre companii au sub 5 ani de activitate.
În plus, doar 2 din 10 companii din România au fost înființate înainte de anul 2000, iar din cele 6.000 de companii create în 1990, doar 39 mai există astăzi. Ori o companie nu poate avea o dezvoltare sănătoasă dacă nu a acumulat know-how, nu a trecut prin perioade mai bune sau mai puțin bune.
La fel de îngrijorător este și faptul că, din totalul companiilor care activează astăzi, 60% au o cifră de afaceri sub 100.000 de euro, iar fenomenul polarizării mediului de afaceri - companiile bogate devin și mai bogate și cele mici scad și mai mult în importanță sau chiar dispar - a continuat anul acesta, lucru care s-a reflectat foarte bine și în FMCG.
Ați analizat sute de mii de insolvențe. Cum se împarte vina, între intern - din lipsa de experiență și viziune a antreprenorilor și a managerilor - și extern, manifestat de instabilitatea mediului politic și economic, de lipsa de predictibilitate?
Iancu Guda: Fenomenul este complex. Sunt, într-adevăr, și factori externi. Faptul că nu avem un cadru juridic și fiscal foarte stabil nu te ajută să îți faci planuri de afaceri pe 5 sau mai mulți ani . Pe de altă parte, dacă te uiți în interiorul companiilor, faptul că nu există un nivel de educație financiară acceptabil nu face decât să amplifice problemele odată apărute. Iar pe lista motivelor care stau la baza intrării în insolvență regăsim aceleași lucruri ca acum câțiva ani.
Deci se repetă aceleași greșeli, nu se învață nimic. Tocmai de aceea, lucrăm în prezent la un proiect, o carte, prin care să educăm mediul de afaceri local prin sintetizarea a 10 greșeli comune ale firmelor insolvente, de ce se întâmplă, cum pot fi prevenite, dar și câteva exemple de povești de succes. Sperăm să fie gata în prima jumătate a lui 2017.
Ca să nu devoalăm tot conținutul proiectului, îmi puteți spune care este cea mai gravă dintre cele 10 greșeli?
Iancu Guda: Prima și cea mai gravă greșeală este faptul că fac investiții pe termen lung cu bani atrași pe termen scurt, cel mai adesea banii furnizorilor. Și, în ciuda acestei realități, în continuare această practică este văzută ca o virtute și foarte mulți manageri le cer echipelor lor să facă acest lucru. Este o practică atractivă și pentru că pare atât de simplu să pui mâna pe telefon, să dai diverse motive pentru care amâni plata și să faci rost de bani gratis, pentru care nu plătești nicio dobândă.
În plus, furnizorul, dintre toți creditorii, este și cel mai cointeresat să te dezvolți, pentru că gândește nu doar pe plan financiar, ci și comercial, este mai emoțional decât o bancă. Nu întâmplător, durata medie a creanțelor în România s-a dublat de la 60 de zile în 2007 la 114 zile în 2016. Problema este că foarte mulți dintre cei care practică acest mod de finanțare fac investiții pe termen lung care, negestionate corect, deschid o întreagă cutie a Pandorei. Și, istoric vorbind, cele mai proaste investiții s-au făcut cu bani ieftini.
De ce credeți totuși că marii retaileri - cunoscuți drept utilizatori frecvenți ai acestei tactici - reușesc să țină lucrurile sub control?
Iancu Guda: Este adevărat, însă ce fac ei diferit este că respectă o regulă de bază a investițiilor: vând și mai mult și mai profitabil. Este o regulă pe care majoritatea companiilor, pe lângă faptul că nu au surse de finanțare sustenabile, nu o respectă. Jumătate din companiile insolvente, după ce au făcut investiții au înregistrat venituri în scădere, prin urmare s-au trezit în incapacitatea de a returna banii furnizorilor.
Ce alte practici sănătoase observați în rândul retailerilor internaționali?
Iancu Guda: Una dintre ele este distribuția poverii îndatorărilor pe termen scurt pe mai multe surse, prin contractarea unor credite de la firma mamă - care, în plus, denotă și o încredere în piața locală - sau din sectorul bancar. O altă practică sănătoasă este reinvestirea profitului. De asemenea, în general, astfel de jucători își cunosc bine piața, au know-how din grup, management cu experiență, fac studii, se orientează mult spre big data management, știu ce să pună pe raft, când să pună pe raft și unde să se extindă.
La polul opus, care e călcâiul lui Ahile la retailerii locali?
Iancu Guda: Fac investiții la ghici și asta tocmai pentru că nu își fac planuri serioase de business, ci se bazează mult pe ce văd în jur.
Există și o parte plină a paharului, ceva ce am învățat după 27 de ani de piață liberă?
Iancu Guda: Ce observ pozitiv este că media de vârstă a antreprenorului român a scăzut cu cinci ani, comparativ cu cea de dinaintea impactului crizei financiare, de la 41 de ani ajungând la 36 de ani. Dacă trendul acesta va continua, gradual vom vedea un antreprenor mai racordat la ce se întâmplă în piață, mai informat, mai flexibil, mai educat, mai deschis la nou, mai puțin arogant, mai agil și mai capabil.
Precum spuneați și dvs. la început, România este într-un moment în care atrage multă atenție pozitivă în Europa. Ce se întâmplă dacă un investitor inspectează chirurgical situația?
Iancu Guda: Vor descoperi câteva aspecte care ridică probleme pe termen mediu care țin de polarizarea socială, de structura demografică. În esență, avem o populație mai puțin numeroasă, mai bătrână și mai puțin calificată, ceea ce toarnă plumb în bocancii businessului românesc.
Tocmai de aceea, mulți investitori nu sunt atât de mult interesați de PIB-ul nominal, ci de PIB-ul potențial: cât poate să crească economia, dacă avem șomaj natural. Iar acest PIB potențial are trei factori structurali, pe care nu îi poți schimba printr-o politică populistă: forța de muncă - mărime, calificare și mobilitate - capitalul de producție - tehnologizare, inovare etc. - și capacitatea de a converti cele două elemente într-un output foarte bun, respectiv cadrul general, fiscal, monetar, juridic, macrostabilitate. Și nu stăm extraordinar la niciunul dintre aceste capitole.
Nu simt prea mult optimism în discursul dvs. sau doar mi se pare?
Iancu Guda: Dacă mă uit la perspectivele pe termen lung, da, aș fi mai degrabă reținut. Pe termen scurt însă, mediul economic este unul în general favorabil, cu un macroechilibru istoric, și un nivel competițional încă redus față de alte țări din regiune, de doar 23 de companii la 1.000 de locuitori. Trebuie să știm să fim oportuniști, în sensul bun al cuvântului, și să profităm de acest context, dar fără a pierde din vedere că trebuie să ne construim viitorul pe termen lung.
Sunt curioasă pe ce loc ați plasa industria alimentară pe o scară a atractivității de la 1 la 10, din punctul de vedere al oportunităților, al potențialului și al investițiilor.
Iancu Guda: În primul rând, cred că aș da un scor diferit pe termen scurt și pe termen lung. Pe termen scurt, până în 5 ani, aș merge pe un risc scăzut și aș plasa industria alimentară pe poziția 7 din 10, în timp ce pe termen lung (10 sau mai mulți ani), ținând cont și de factorii deja menționați, aș acorda un 5 din 10.
Dacă statul român ar fi orice companie și dvs. consultantul ei, ce ați sfătui-o, unde să mai lucreze?
Iancu Guda: Oriunde avem efecte de multiplicare, cum ar fi infrastructura, educația sau sănătatea. Este drept că în cazul celor din urmă vorbim de efecte pe termen lung, însă nu poți să te aștepți ca un foc să ardă frumos dacă îl aprinzi doar cu hârtie și chibrit. Ce lipsește este consistența, strategia pe termen lung, pentru că s-a gândit foarte mult în termene de mandate electorale. Cum ar fi ca, în sfârșit, să avem un plan pentru o Românie competitivă, România 2040 să spunem, care să transceadă culoarea politică, și să ne ținem de el indiferent de cine vine la putere?
