Sustenabilitatea, oportunitatea retailerilor de a transforma sistemul alimentar
Companiile din industria alimentară sunt mai mult ca oricând supuse unor presiuni extraordinare pentru a face pași tangibili către sustenabilitate, atât din partea consumatorilor, cât și a investitorilor, autorităților și chiar ONG-urilor. Retailerii trebuie să dezvolte strategii de tranziție bazate pe durabilitate și să gândească pe larg rolul pe care îl pot juca în încurajarea schimbării pe întregul lanț valoric. Ne aflăm într-un moment al adevărului care necesită leadership și focus pe transformare în cadrul organizațiilor.
Evenimentele meteorologice globale din ce în ce mai severe și tonul urgent al Conferinței ONU privind schimbările climatice (COP26) arată că este momentul pentru a prioritiza cu adevărat sustenabilitatea. În mijlocul acestei ecuații este sistemul alimentar, responsabil de 34% din gazele cu efect de seră la nivel mondial. Nu este ușor să reformezi un sistem ce cuprinde peste 500 de milioane de producători și angajați pe care întreaga planetă se bazează și care joacă un rol critic în sănătatea populației.
Odată cu declanșarea pandemiei de COVID-19, multe companii din industria de retail au pus sub semnul întrebării prioritatea sustenabilității. De fapt, lucrurile au stat și continuă să stea tocmai invers: companiile cu strategii de sustenabilitate au fost mult mai reziliente în perioada pandemiei, iar interesul consumatorilor pentru produse sustenabile s-a intensificat în ultimele luni. În ultima perioadă, mulți retaileri au demarat deja inițiative și mișcări de sustenabilitate ce se concentrează adesea pe decarbonizare, ambalare, sortiment și sustenabilitatea socială. Cea mai mare provocare în această direcție este faptul că retailerii asociază sustenabilitatea cu costuri semnificative și nu au rezolvat provocarea de a crea valoare prin „comercializarea” activităților verzi, care au încetinit progresul.
Strategii prin care retailerii pot miza pe sustenabilitate
Studiul „The State of Grocery Retail 2022”, derulat de McKinsey & Company, arată de ce retailerii trebuie să facă din sustenabilitate o parte integrantă a businessului, cu o perspectivă strategică bazată pe crearea de valoare. Cu schimbări îndrăznețe în sortimentație și în operațiuni, companiile se pot alinia la această realitate și pot folosi sustenabilitatea ca un avantaj competitiv.
Pe lângă abordarea sustenabilității sistemului alimentar dintr-o perspectivă de mediu, socială și de guvernanță (ESG), retailerii se pot concentra pe cinci aspecte de pe întregul lanț valoric: sănătatea, mediul, economia, bunăstarea animalelor și mijloacele de trai. Un bun exemplu în acest sens este decarbonizarea: în timp ce sistemul alimentar reprezintă mai mult de o treime din totalul emisiilor globale, doar 4% din contribuția directă a retailerilor alimentari provine din operațiunile proprii (emisii de domeniul 1 de aplicare) și din energie electrică și căldură (emisii de domeniul 2). Cele mai multe emisii sunt generate de-a lungul lanțului valoric, aproximativ 80% provin din utilizarea terenurilor (32%), producția agricolă (39%), procesarea alimentelor (4%) și ambalare (6%). Ceea ce înseamnă că retailerii trebuie să se concentreze pe primele două elemente, să-și elimine deficiențele din operațiunile de retail și să le optimizeze, ceea ce presupune într-adevăr o investiție considerabilă de resurse și timp în eficientizarea energetică a magazinelor, aprovizionarea cu energie verde sau remodelarea tehnologiilor și logisticii de răcire sau încălzire a temperaturii. Alte zone unde se pot face optimizări sunt depozitele, livrarea, zona de packaging și chiar cea de inventar, unde pot fi implementate instrumente avansate ce reduc în același timp și risipa alimentară. Iar acest lucru ar trebui să devină o prioritate, mai ales în contexul în care prețul rămâne pe un trend ascendent pe fondul conflictului militar din Ucraina.
În al doilea rând, retailerii trebuie să aibă o abordare holistică în privința emisiilor create de-a lungul întregului lanț valoric, pornind de la revizuirea sortimentației, alegerea surselor și a practicilor de sustenabilitate. Reducerea emisiilor din domeniul 3 de aplicare (generate pe întregul lanț de aprovizionare), care deși par a fi cele mai departe de zona de influență a retailerului, reprezintă cea mai mare arenă de acțiune. Coroborată cu crearea de plusvaloare, aceasta poate include acțiuni ce introduc criterii de transparență pentru toate produsele, introducerea alternativelor cu emisii mai scăzute, sprijinirea fermierilor care vor să-și dezvoltate astfel de practici agricole sau îmbunătățirea lanțului de aprovizionare pe baza amprentei de carbon. Reducerea emisiilor de gradul 3 poate fi complexă, pentru că retailerii au nevoie să colaboreze cu partenerii de pe întregul lanț valoric. Comercianții pot impune standarde, pot asigura trasabilitatea emisiilor și pot realiza parteneriate pentru soluții inovatoare de a le reduce.
Retailerii pot genera valoare semnificativă prin poziționarea sustenabilității în centrul strategiei, care poate reduce astfel riscurile cu care o companie se poate confrunta. Însă, în primul rând, comercianții trebuie să înțeleagă metricile sustenabilitățiile pentru a se poziționa la un nivel înalt în ceea ce privește raportarea ESG. Companiile cu un rating scăzut în ceea ce privește raportarea ESG se pot lovi de costuri mai ridicate, pe măsură ce investitorii se îndreaptă către companii sustenabile. De exemplu, mai multe ONG-uri fac lobby la autorități pentru a extinde taxa pe carbon la alimente, ceea ce ar putea duce la creșterea costurilor acestor produse. Astfel, recomandarea specialiștilor de la McKinsey este ca jucătorii să dezvolte astfel de raportări de sustenabilitate și să investească în această direcție. Se pot prioritiza acțiunile în funcție de importanță și de impactul financiar. În timp ce unele topicuri vor avea un impact pozitiv atât asupra sustenabilității, cât și asupra costurilor, altele vor necesita investiții și nu vor avea eficiență financiară imediată. Pe termen lung însă, sustenabilitatea va da roade, iar companiile vor avea mai mult de câștigat din implementarea unei astfel de strategii decât prin excluderea acesteia.
O altă modalitate prin care retailerii pot aduce plusvaloare prin intermediul sustenabilității o reprezintă diversificarea oportunităților care apar pe acest parcurs. Pe lângă reducerea riscurilor, companiile pot avea un avantaj competițional mizând pe diversificarea portofoliului, mai ales în contextul în care după doi ani de pandemie avem de-a face cu un consumator tot mai exigent, mai conștient și mult mai dispus să tragă la răspundere companiile care nu livrează pe baza necesităților. Comercianții pot astfel să identifice produse și servicii noi care sunt pe un trend de creștere, să ajusteze sortimentul și să ofere asistență clienților în a face consumul mai sustenabil. În acest caz, există o mare nevoie de transparență din partea consumatorului, dar retailerii pot face aici o diferență majoră, având în vedere rolul uriaș pe care îl au în industria alimentară. O altă oportunitate în această ecuație este extinderea dincolo de activitatea de bază, cu accent mare pe segmente adiacente care consolidează businessul, precum reciclarea plasticului sau valorificarea datelor consumatorilor.
Ca orice transformare, implementarea sustenabilității în business necesită un număr substanțial de modificări și de colaborări. Prin urmare, eforturile de sustenabilitate trebuie bine trasate și ancorate de către CEO și consiliul de administrație, care trebuie în sine să modeleze o cultură verde. Aceste eforturi trebuie susținute de persoane responsabile strict de inițiativele de durabilitate, care să funcționeze ca un liant între diferitele structuri ale companiei și să ofere know-how-ul necesar la fiecare pas. Pe lângă investiții în procese, proceduri și echipamentele necesare, această modificare trebuie să pornească de la oameni, să fie înglobată în cultura și modalitatea de desfășurare a businessului și să oglindească planurile și obiectivele ambițioase propuse. Doar astfel pot fi atinse obiectivele de sustenabilitate și, implicit, de transformare sistemică a industriei alimentare.