Răzvan Rusu, the one man show
Sau, pe românește, „omul orchestră”, o sintagmă care i se potrivește mănușă lui Răzvan Rusu, creierul din spatele brandului „Dulceața lu’ Răzvan”, și aventurii lui. Atenție, aviz tuturor cititorilor, urmează o poveste neromanțată despre antreprenoriat. 
La 23 de ani, Răzvan Rusu s-a apucat să prepare dulceață în grădină, sub un copac, din cireșe amare, căci un alt fruct nici că s-ar fi potrivit mai bine cu ceea ce l-a împins spre acest pas, o despărțire. Doi ani mai târziu, dulceața lui se află pe rafturile a două lanțuri internaționale de retail, Mega Image și Carrefour, iar în Cluj-Napoca a apărut prima Răzvănărie, singurul loc din România unde poți să iei clătita la pachet într-un... borcan.
„În timpul facultății am fost foarte pasionat de agricultură și citeam cu nesaț orice era scris pe acest domeniu. Pe de altă parte, eram frustrat că nimeni nu vrea să mă angajeze pentru că nu aveam experiență. Mai adăugați la toată povestea asta și o despărțire și aveți o motivație suficient de puternică care m-a împins să iau decizia să fiu propriul meu angajat”, își amintește Răzvan Rusu despre acele zile de început.
De la dulceața sub un păr, pe rafturile marilor rețele
Printr-un concurs de împrejurări, Răzvan a avut șansa de a participa la târgul SIAL din Paris, unde a expus cu mândrie 21 de borcane cu dulceață. „Și nu știu cum s-a facut că fix atunci a oprit la masa mea delegația Mega Image România. După ce a gustat, Cătălina Aldea a zis doar atât: «Asta este!», și apoi m-a întrebat dacă vreau să fac marcă privată pentru ei. Le-am explicat că eu nu am, propriu-zis, o unitate de producție, iar ei m-au încurajat și mi-au promis că, dacă mă pun pe picioare, facem treabă împreună”, explică tânărul antreprenor.
Reîntors în țară, Răzvan a încercat să găsească finanțare, însă „nimeni nu a crezut că pot face ceva”. Ajutorul i-a venit tot de peste graniță, de la Londra, sub forma unui investitor care a contribuit la ridicarea fabricii de la Idicel-Pădure (județul Mureș), care a cerut la schimb jumătate din acțiunile companiei. „A urmat o altă perioadă dificilă. Eram deja la Master la Cluj și la un moment dat am fost pus în situația de a alege ce fac cu banii: îmi plătesc niște examene sau îmi pun gresie în fabrică. Vă dați seama ce am ales”, spune antreprenorul.
Astăzi, la Idicel-Pădure se produc opt tipuri de dulceață, dar și zacuscă sau siropuri sub brandul Răzvan. În plus, bilanțul colaborării cu Mega Image nu mai înclină covârșitor în favoarea mărcilor private, cum era la început, ci jumătate din produsele livrate sunt acum sub brandul „Dulceața lu’ Răzvan”.
Recent, antreprenorul a semnat și un parteneriat cu lanțul de retail Carrefour. Chiar și acum, când businessul capătă serios contur, Răzvan nu are niciun regret că a optat să dea la schimb pentru banii de investiție inițiali jumătate de business unui investitor. „Cred în continuare că este cea mai rapidă și convenabilă modalitate de a da drumul la un business. Ce este interesant este că am avut acces nu doar la bani, ci și la ideile unei persone cu experiență, fără a renunța la libertatea de care aveam nevoie”, mai spune Răzvan.
Business pe breakeven, dar încă „faliment” personal
Pentru anul în curs, antreprenorul țintește o cifră de afaceri de 100.000 de euro. „Businessul este pe breakeven, eu nu sunt încă pe breakeven. Toți banii sunt acolo, afacerea merge, se susține, dar peste vară tot am mai avut nevoie de finanțare. Eu însă încă nu pot spune că am bani. Au mai fost persoane care m-au abordat și mi-au propus să ducem businessul la alt nivel, dar nu am vrut pentru că nu consider că este momentul potrivit. Piața nu este una foarte mare. Imaginați-vă că eu pot face față la volumele cerute de Mega Image și Carrefour la nivelul la care sunt acum. Competiția mea adevărată sunt gospodinele și autoconsumul, dar pe viitor oamenii vor mai renunța la a lua borcane de dulceață de la țară și lucrurile vor fi în favoarea noastră pentru că produsele autentice vor deveni mult mai valoroase”, explică tânărul.
O gură de oxigen a venit recent din cel de-al doilea business dezvoltat de antreprenor, Răzvănăria, locul unde Răzvan face clătite cu dulceața lui, pe care le împachetează ingenios într-un borcan. Deschisă la finalul anului trecut, locația contribuie deja cu 20% la cifra de afaceri estimată pe anul acesta.
„Este un concept care pune în valoare și brandul, și calitatea serviciilor pentru clienți, și care are o profitabilitate foarte bună pentru că totul se vinde pe lanț. Ar fi ideal să mă dezvolt și așa. Acum încă trag mult pentru business, îmi iau foarte mult de la gură, la propriu. Cândva însă, în viitorul nu foarte îndepărtat, sper să nu mai duc grija zilei de mâine”, mai spune acesta.
Antreprenoriatul, o afacere personală
Privită din exterior, povestea lui Răzvan Rusu este un succes răsunător, dovadă stând zecile de articole care s-au scris despre el și care l-au făcut inevitabil, peste noapte, celebru. Prin ochii proprii însă, Răzvan vede lucrurile cu totul altfel. „Pentru mine, antreprenoriatul nu este decât o determinare de a face ceva, restul, ceea ce citim prin cărți, sunt lucruri romanțate. Există, într-adevăr, zona de IT unde este încă boom, banii se fac mai ușor pentru că adesea e suficient să ai o idee bună, însă în producție nici vorbă de așa ceva. Nu este ușor să îți pui viața în stand-by doar ca să vezi dacă un business funcționează. De altfel, eu cred că nici nu aș fi reușit să fac atâtea dacă aveam responsabilități, dacă aveam familie, rate, facturi”, consideră Răzvan.
O dovadă de cât de distorsionată poate fi adesea percepția celor din afară este și una dintre primele experiențe ale tânărului. „Nu o să uit niciodată cum, chiar înainte de a începe colaborarea cu Mega Image, mă sunase cineva de la ei să mă întrebe dacă mi-a venit linia de producție și când încep livrarea. Am rămas mut, nici nu știam cum să îi explic că eu încă aștept țiganul să vină să îmi monteze sobele”, rememorează antreprenorul.
Cât despre ideea de a fi model pentru tânăra generație, înaintată de către presa de business, Răzvan Rusu consideră că este prea devreme să se numească așa. „Este vorba mai mult de senzațional și de superficialitatea oamenilor. Eu nu mă văd făcând ceva extraordinar, doar muncesc. În plus, cum aș putea eu să mă cred foarte tare când citesc ce fac alții prin alte țări și când văd cât mai am de lucrat la mine. Cred că totul depinde foarte mult de lucrurile și persoanele la care te raportezi.”
Din tot mixul de nevoi ale unui business aflat la început de drum, Răzvan a trebuit să învețe să le facă pe toate pentru că nu era nimeni altcineva care să le facă. „Partea bună, dar și partea rea, este că eu sunt foarte implicat și emoțional în business. Ocupându-mă atâta vreme de toate aspectele dezvoltării, de la producție, la operațional, la marketing, abordarea mea este uneori prea de la firul ierbii și nu am puterea să mă ridic deasupra și să văd imaginea de ansamblu. Aș avea nevoie de cineva care să mă ajute pe partea operațională, pentru că aici gafez de cele mai multe ori, în rest la promovare și vânzare mă descurc bine”, susține acesta.
Tocmai din cauza faptului că este implicat atât de mult în toate aspectele businessului, Răzvan mărturisește că îi este adesea greu să se bucure de realizări. „Sunt atât de prins de vuietul zilnic încât am ajuns imun la aprecieri. Cred că ar trebui să învăț să sărbătoresc și micile victorii. Pe de altă parte, mă prefer așa realist și țin să nu-mi pierd modestia. Este un fenomen pe care l-am observat la mai mulți antreprenori și nu îmi doresc să ajung ca ei”, mai spune Răzvan.
Indiferent de amploarea pe care o va lua businessul, o valoare pe care Răzvan vrea să continue să o cultive este onestitatea. „Lucrul la care țin eu cel mai mult este sinceritatea și până acum am avut șansa să lucrez cu oameni de cuvânt. Nu am avut probleme nici cu furnizorii mei, nici cu retailerii. Uneori este o chestiune de a avea curaj, de a pune mâna pe telefon pentru a suna și a spune «Domnule, nu am cum să achit din lipsă de lichidități, dar săptămâna viitoare plătesc»”, mai susține tânărul antreprenor.
Ce-ar fi dacă ar fi
Pe final de conversație, i-am aruncat lui Răzvan și o provocare: ce sfaturi și-ar da lui însuși dacă s-ar putea întoarce în timp. „Sincer? Nu îmi vine nimic în minte. Toate lucrurile de care m-am lovit m-au ajutat să cresc și nu aș schimba nimic. Oricum, cred că am avut parte de cele mai bune sfaturi posibile”, afirmă acesta. El mai spune că cel mai prețios sfat pe care l-a primit a fost acela de a avea mai mult curaj.
„Dar și curajul acesta este cu două tăișuri, trebuie să îți permiți să ai curaj, iar eu am trecut prin anumite etape din evoluția businessului unde nu mi-am permis să am curaj”, explică acesta. Pe lista greșelilor plătite scump, Răzvan trece rapid „un cashflow deficitar și o lipsă de experiență în lucrul cu banii. Am cheltuit la început deseori mai mult decât încasam. O altă greșeală memorabilă este cea de 10.000 de euro cu scosul sâmburilor manual într-o vară. Acum am un utilaj, de altfel singurul din fabrică, cu excepția hidroforului”.
Ce-ar face totuși diferit acum, dacă ar lua-o de la capăt? „Acum că mi s-au deschis mai mult ochii, am ajuns la vorba aceea cu «să nu te murdărești pe mâini». Cu alte cuvinte... lasă-i pe alții să producă, tu creează concepte, branduri, dezvoltă-le, vinde-le. Dar lucrurile acestea nu ai de unde să le știi decât acumulând experiență. Am ajuns și eu la vorba care mi se spunea, că experiența este cel mai prețios lucru. De altfel, inovațiile care au venit cred că s-au datorat experienței mai mult decât faptului că «m-a trăznit» geniul. Ceaunul este acolo de când lumea, fructele pe deal la fel. Nu am făcut nimic altceva decât să le îmbrac într-o forma deosebită”, mai spune Răzvan. Și pentru că tot a venit vorba de produse, am avut și o curiozitate: rețetele sunt secrete? „Nu, Doamne ferește, este doar lucrul bine făcut”, crede Răzvan.
Planuri imediate
Dincolo de toate dificultățile întâmpinate, Răzvan știe că este pe drumul cel bun și este doar o chestiune de timp până când businessul va da randamentul dorit și el va ajunge la stabilitate financiară. Pe agenda finalului de an, antreprenorul are două mari proiecte. Unul este deschiderea unui magazin online, unde să poată primi comenzi directe.
De asemenea, „sper să dau drumul și celei de-a doua Răzvănării, tot în Cluj-Napoca, dar de data aceasta într-o locație mai mare, amplasată într-o zonă de birouri unde există un potențial de câteva mii de clienți și unde voi avea mai multe opțiuni de mâncare. Preconizez că investiția nu va depăși 20.000 de euro”, mai spune tânărul. Pentru moment, Răzvan exclude varianta dezvoltării de Răzvănării în sistem de franciză pentru că nu simte că acest concept este încă 100% stabil din punct de vedere operațional.
Răzvan nu are alte pasiuni în afară de creșterea businessului, ceea ce, spune el, într-un fel e bine pentru că „îmi pun toată energia aici și nu sunt frustrat că nu îmi rămâne timp de altceva. Când totuși am timp, prefer să îl petrec citind lucruri utile.”
Ce o să facă atunci când banii nu vor mai fi o problemă? „Habar nu am. Nu îmi petrec timpul gândindu-mă la asta. De altfel, nu am pretenții mari de la viață. Dacă pot să beau o cafea dimineața și să mănânc la prânz în oraș, e boierie. Viața e frumoasă chiar dacă este simplă. Dacă scalezi nevoile, atunci trebuie să te scalezi și pe tine și ajungi la epuizare. Ideal e că mie și familiei pe care o am să ne fie OK”, conchide antreprenorul.
