Practici restrictive privind promovarea şi vânzarea produselor
Ultimele modificări legislative referitoare la vânzările promoţionale, practicile restrictive privind vânzările în soldare din legislaţia naţională, dar şi graniţa foarte uşor de trecut între impunerea sau recomandarea preţurilor de revânzare de către furnizori au reprezentat principalele teme de discuţie ale workshopului legislativ organizat de revista Progresiv în colaborare cu Bulboacă şi Asociaţii şi integrat în programul Conferinţei Progresiv de la Sinaia, ediţia 2015.
Problemele cu care se confruntă comercianţii din România referitor la practicile restrictive în vânzarea de soldare, care nu se regăsesc şi în Directiva Europeană privind practicile comerciale neloiale, au fost analizate de Cosmin Stăvaru, partener în cadrul firmei de avocatură Bulboacă şi Asociaţii. Astfel, reglementările prevăzute în Ordonanţa de Guvern nr. 99/2000 cuprind o serie de restricţii care, la limită, ar putea fi considerate că instituie reglementări extinse la practici neloiale care nu sunt incluse în anexa Directivei Europene de specialitate. Legislaţia multor state membre UE nu conţine restricţii specifice privind vânzarea de soldare. În aceste state, obligaţiile comercianţilor cu privire la vânzările de soldare se limitează la informarea corectă şi respectarea principiilor generale de protecţia consumatorilor.
În legea românească, reglementările considerate excesive se referă la faptul că vânzările de soldare se desfăşoară numai în anumite perioade, stabilite prin lege sau de către autorităţile competente. În acelaşi timp, vânzările promoţionale nu pot avea loc simultan cu vânzările de soldare, iar în anumite situaţii sunt interzise pe o perioadă de 30 de zile înaintea soldărilor. Mai mult, atribuţiile de control în materia vânzărilor de soldare sunt exercitate de mai multe autorităţi: primării, poliţie, Ministerul Economiei, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC).
În contextul în care legislaţia românească în domeniu este destul de restrictivă, Consiliul Concurenţei şi ANPC au făcut demersuri pentru a face legea mai permisivă pentru comercianţi, însă niciuna dintre aceste propuneri nu a fost aprobată până acum. Cel mai recent demers de modificare a legii a venit din mediul de business, la nivelul Camerei de Comerţ Româno-Americane AmCham fiind constituit un grup de lucru pentru redactarea unor propuneri de reducere a restricţiilor privind soldurile.
Un nou aviz necesar pentru vânzările promoţionale
Recent, retailerii şi furnizorii acestora au avut surpriza de a afla că vânzările promoţionale sau la preţ redus vor fi reglementate mai strict din această primăvară, odată cu intrarea în vigoare a unei noi modificări legislative. Aceasta impune obţinerea unui aviz din partea Comitetului de Supraveghere al Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc pentru toate acţiunile organizate de furnizori sau comercianţi pentru consumatori în scopul stimulării vânzărilor, care nu presupun taxe de participare sau vreo altă cheltuială din partea participanţilor, şi pentru orice activitate care implică un fond de câştiguri sau premii ce vor fi acordate unuia sau mai multor câştigători.
Conform reprezentanţilor companiilor prezente la workshop, aplicarea legii este încă deficitară, în condiţiile în care legea nu a venit la pachet cu normele de aplicare, iar Comitetului de Supraveghere al Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc nu a precizat ce promoţii sunt vizate şi ce promoţii sunt exceptate.
Raft special pentru alimentele cu preţ redus înainte de expirare
O altă prevedere legislativă intrată în vigoare la sfârşitul lunii martie 2015, semnalată de avocatul Cosmin Stăvaru, se referă la expunerea în magazin a produselor alimentare şi nealimentare cu preţ redus aflate aproape de data de expirare (cu cel mult trei zile înainte de expirarea termenului de valabilitate). Conform noilor reglementări (cuprinse în Legea nr. 57/2015), aceste produse trebuie puse în rafturi sau în standuri delimitate vizibil de restul produselor listate în magazin.
Despre sancţiuni şi despre importanţa manifestării unui comportament preventiv a vorbit Victoria Balaban, Comisar-Șef al Comisariatului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Prahova. Aceasta, împreună cu Corneliu Buzu – şeful Comisariatului Regional (Sud-Muntenia) pentru Protecţia Consumatorilor – au răspuns întrebărilor adresate de participanţii la workshop, încercând să aducă lămuriri la prevederile şi restricţiile impuse de lege.
Când ajung înţelegerile să fie considerate impuneri ale preţului de revânzare
În cea de-a doua parte a workshopului legislativ, Costin Teodorovici – partener la Bulboacă şi Asociaţii – a analizat implicaţiile înţelegerilor pe verticală între furnizori şi retaileri/distribuitori referitor la preţul de revânzare al produselor. Problematica acestor înţelegeri este că pot fi considerate drept impuneri ale preţului de revânzare şi atunci încalcă legislaţia în materie de concurenţă.
„Consiliul Concurenţei are un regulament de exceptare în bloc care spune că, de principiu, înţelegerile verticale sunt în regulă în anumite condiţii. Una dintre condiţii este cota companiilor implicate în înţelegere, care trebuie să fie mai mică de 30%. Încălcările considerate grave nu beneficiază însă de această exceptare”, a afirmat Costin Teodorovici.
O înţelegere considerată o încălcare gravă a legislaţiei concurenţiale este impunerea unui preţ fix sau minim de revânzare. Astfel de înţelegeri pot fi făcute direct, prin clauzele contractuale clare, prin care cumpărătorul (în speţă retailerul sau distribuitorul) se obligă să vândă produsul respectiv la un anumit preţ, sau indirect, prin intermediul altor clauze contractuale. Astfel de clauze pot fi: stabilirea discounturilor pe care le pot aplica retailerii sau distribuitorii, acordarea unor stimulente pentru respectarea unui anumit preţ de revânzare, condiţionarea promoţiilor de un anumit preţ.
Excepţie de la aceste reguli, în care este permisă chiar fixarea preţurilor de revânzare, sunt contractele de agenţie sau produsele nou lansate pe piaţă, în cazul cărora Comisia Europeană a fost de acord cu situaţiile în care furnizorul aplică o fixare de preţ temporară (de la două până la şase săptămâni).
Impunere versus recomandare
Există şi anumite practici referitoare la recomandarea de preţ sau impunerea de preţuri maximale care, în anumite cazuri, pot fi considerate impunere ale preţului de revânzare. „Un exemplu de recomandare care poate fi considerată impunere este preţul recomandat înscris pe ambalaj. Cumpărătorul se aşteaptă ca acel preţ să fie şi la casă, deci este o presiune asupra cumpărătorului. Dacă nu este precizat clar pe ambalaj că este vorba de un preţ recomandat, iar decizia preţului final aparţine cumpărătorului (retailer sau distribuitor), există posibilitatea ca acel preţ recomandat să se transforme într-un preţ impus”, a atras atenţia Costin Teodorovici.
Pe piaţa FMCG locală, una dintre primele sancţiuni acordate de Consiliul Concurenţei pentru fixarea preţului de revânzare a vizat înţelegerea dintre furnizorul de legume şi fructe Interfruct şi reţeaua de magazine Profi. În acest caz, era stabilit prin contract că „preţul de vânzare (la raft) al mărfii este stabilit de către furnizor”. Astfel, reţeaua Profi era obligată să nu micşoreze preţurile de vânzare stabilite de Interfruct, ceea ce, din punct de vedere concurenţial, reprezenta o barieră în calea flexibilităţii preţurilor şi o modalitate prin care acestea devin, în mod indirect, preţuri minime de vânzare.
