Ce probleme de constituționalitate ar putea ridica noua formă a Legii 321
Mai mulți jucători din piață au sesizat autorităților probleme de constituționalitate în noua lege 321 care impune retailerilor alocarea unui procent minim de 51% din spațiul la raft alimentelor proaspete de bază provenite din România și un termen de plată de 7 zile către furnizorii autohtoni. Concret, aceștia spun că statul intervine în mod abuziv în contractul comercial dintre retaileri și furnizori, aducând o vătămare gravă libertății comercianților. La o citire atentă a textului legii, apar multe semne de întrebare legate de definirea termenilor utilizați și de principiile la care aceasta face referire. Am cerut opinia unui avocat specializat pe dreptul concurenței pentru a avea o perspectivă juridică asupra implicațiilor noii legi 321. 
În primul rând, modul în care este definit lanțul scurt de aprovizionare este în dezacord cu definiția formulată de Comisia Europeană. “Lanțul scurt de aprovizionare, așa cum este el definit în legislația europeană, este un concept care nu se pretează comerțului modern. El a fost gândit de Comisia Europeană pentru a încuraja, printre altele, piețele volante și formarea cooperativelor de producători, dar acest termen a fost introdus în legea 321, se pare, pentru a favoriza producătorii români. În consecință, comercializarea unui volum de marfă de minim 51% pe anumite categorii de alimente proaspete pe acest lanț scurt va conduce la o restricționare cantitativă a liberei circulații a mărfurilor în Uniunea Europeană, ceea ce poate atrage procedura de infringement asupra României. Au fost situații în Irlanda și Germania, în care autoritățile au acordat tratament preferențial producătorilor locali, iar Comisia Europeană a intervenit spunând că acest lucru restricționează libera circulație a mărfurilor în UE”, explică Gelu Goran, Partener al casei de avocatură Biriș Goran.
Implementarea reglementărilor legate de cota de 51% la raft intră în sarcina Guvernului, acesta urmând să emită normele de aplicare a legii în termen de șase luni de la promulgare.
Restul reglementărilor noi cuprinse în legea 321 ar urma să intre în vigoare după promulgarea legii de către Președintele României și publicarea acesteia în Monitorul Oficial, adică în luna iulie a acestui an. Și aici sunt probleme legate de constituționalitatea reglementărilor, după cum spune avocatul de la Biriș Goran.
“Sub aspect pur operațional, există două zone sensibile în care are loc intervenția statului în negocierea contractuală dintre retailer și furnizor. Prima dintre acestea este eliminarea taxelor de listare și a taxelor pentru serviciile prestate de comercianți către furnizori. Pe de o parte, taxele de listare în rețelele mari de magazine sunt o realitate în întreaga lume, nu au fost inventate în România. Ele acoperă servicii necesare unui retail modern, de exemplu pentru promovarea produselor în magazin, pentru depozitarea mărfii în depozitul central al rețelei etc. Pe de altă parte, există un studiu pe retailul alimentar al Consiliului Concurenței, realizat în 2008-2009, prin care au fost chestionați sute de comercianți și furnizori pe subiectul acestor taxe, iar concluzia a fost că ele sunt concurențiale, atâta timp cât sunt aferente procesului de vânzare”, afirmă Gelu Goran.
A doua lacună în lege, potrivit avocatului, este definirea prețului de achiziție a mărfii. Conform noii legi, acesta este “prețul de cumpărare negociat între comerciant și furnizor” și înlocuiește sintagma “cost de achiziție” care includea prețul de listă al furnizorului și alte cheltuieli (de ex. logistice, de transport) generate de achiziția produsului.
“Sunt mai multe tipuri de reduceri pe care furnizorul le poate acorda comerciantului: de volum, pentru termene de plată mai mici, pentru sortimentația listată etc. O parte din aceste reduceri sunt on-invoice (se acordă prin factură), o parte se acordă ulterior, poate chiar după câteva luni, în funcție de volumele de vânzări realizate. Conform definiției prețului de achiziție, cuprinse în noua lege, rabaturile pe care le primește ulterior comerciantul pentru atingerea volumelor de vânzare nu pot fi luate în calculul prețului negociat cu furnizorul dacă produsele nu mai sunt în gestiunea comerciantului”, explică Goran.
„Ca atare, valoarea acestor reduceri comerciale ulterioare nu va putea fi luată în calcul la ajustarea stocului și determinarea prețului negociat, ceea ce va conduce la „legalizarea” unui prag minim pentru prețul de revânzare, în detrimentul cumpărătorului”, mai adaugă avocatul.
Consecința introducerii acestei definiții a prețului de achiziție este că retailerii vor cere discounturi mai mari furnizorilor, ceea ce va pune o presiune suplimentară pe micii producători, pentru că aceștia nu-și permit să lucreze cu discounturi mari.
“Să presupunem că producătorii vor păstra prețurile de vânzare, nu vor face un pas în spate în negocierea cu retailerii. Retailerii nu vor mai putea să taxeze furnizorii pentru serviciile de promovare în magazin, de logistică și transport, prin urmare vor fi nevoiți să majoreze marja comercială pentru a-și acoperi aceste cheltuieli. Iar acest lucru se va resimți în buzunarul consumatorului, pentru că va genera creșterea prețului la raft”, mai spune avocatul.
“Și prevederile din lege referitoare la obligativitatea de a face recepția mărfii pe loc (și nu în 48 de ore, cum se întâmplă acum) și de a plăti produsele proaspete în 7 zile calendaristice sunt aspecte care încalcă libertatea contractuală din codul civil. Termenul de plată ar trebui stabilit de către cele două părți, și nu impus de către stat”, subliniază Goran.
Acesta mai precizează că noua lege 321 va înlătura rivalitatea la raft deoarece producătorii locali vor avea garantat spațiu de expunere în magazine, ceea ce contravine reglementărilor de concurență. În opinia sa, noua lege trebuie cântărită mai mult și, de asemenea, trebuie să țină cont de ceea ce se întâmplă pe piețele mature din vestul Europei.
În concluzie, „din păcate, noile amendamente aduse Legii 321 distorsionează libera circulație a mărfurilor și schimbă fața retailul modern așa cum îl știam până acum, întrucât oferă condiții preferențiale producătorilor români, ceea ce poate să ducă la declanșarea procedurii de infringement din partea Uniunii Europene”, subliniază Goran, care concluzionează spunând că deși legea promovează interesul micilor producători și comercianți români, în forma actuală, ea nu face decât să grăbească dispariția acestora și să accelereze creșterea retailului modern.
Legal, jucătorii din piață afectați de noile reglementări din comerț au dreptul de a interveni asupra legiuitorilor pentru a sesiza Curtea Constituțională, autoritate ce poate bloca legea. In plus, potrivit declarațiilor lui George Bădescu, directorul executiv al AMRCR, Comisia Europeană s-a sesizat cu privire la această lege și se află în discuții cu autoritățile române.
În acest moment, tehnic vorbind, legea încă nu a ajuns pe masa Președintelui României, dacă luăm în calcul cele 5 zile lăsate la dispoziție după adoptarea unei legi pentru exercitarea dreptului de constituționalitate, însă odată ajunsă acolo, Președintele are sarcina de a o promulga sau de a cere reexaminarea acesteia în Camera Deputaților, până la data de 8 iulie a.c.
