Obligația ca pe rafturile marilor magazine jumătate din alimente să fie românești, anulată de Parlament
Proiectul de modificare a legii care îi degrevează pe comercianții de alimente de obligația de a asigura spații de expunere și de vânzare de cel puțin 50% din suprafața existentă folosită pentru comercializarea alimentelor fabricate de către producătorii din România și 20% din aceste spații să fie alocate tuturor producătorilor locali a trecut de votul final al Camerei Deputaților. A fost eliminată și prevederea potrivit căreia, în lunile de iarnă, legumele și fructele din import să poată reprezenta cel mult 70% din ofertă. 
Pe lista produselor vizate de lege intrau laptele și produsele lactate, carnea și produsele din carne, fructe, legume și produse fabricate din acestea, panificație și cofetărie. Totodată, „lanțul scurt de aprovizionare” se transformă în „parteneriat direct” și se traduce prin „relația comercială directă dintre comerciant și cooperativele agricole, asociațiile de producători agricoli, societățile comerciale agricole de producție, producători agroalimentari și distribuitori, între care se încheie un contract pentru minimum 12 luni.”
A fost abrogat și articolul potrivit căruia eticheta pentru carnea comercializată în România trebuia să cuprindă țara de origine a animalului, locul în care a fost crescut și cel în care a fost sacrificat, marca de sănătate și denumirea operatorului comercial. Dispare și obligația de a afișa vizibil eticheta de „carne românească.”
După votul decisiv al deputaților, legea prevede ca, pentru categoriile de carne, ouă, legume, fructe, miere de albine, lapte și produse de panificație, comerciantul poate „să dispună ca produsele din cantitatea de marfă intrată să corespundă gradual fiecărei categorii de produse alimentare, provenite din parteneriate directe, pentru a asigura accesul consumatorului la produse proaspete”. Concret, comerciantul nu mai este obligat să acorde spații distincte produselor românești, ci poate acorda, prin înțelegerea părților, spații distincte de expunere și semnalizare la raft pentru fiecare produs alimentar, în funcție de țara de origine.
O altă modificare a fost trecută în dreptul termenelor de plată. Dacă în forma inițială a legii, termenul de plată al comerciantului către furnizor se stabilea prin negocierea contractului, fără ca termenul de plată să depășească 30 de zile calendaristice, acum plata se va face conform prevederilor legislației în vigoare. În cazul produselor proaspete, dacă inițial plata trebuia făcută în șapte zile, legea modificată extinde termenul la 14 zile de la data recepționării mărfii de către beneficiar.
Noua formă a legii intră în vigoare în termen de 45 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial și, după acest moment, comercianții au la dispoziție 6 luni să modifice contractele în desfășurare.
În forma sa inițială, legea a atras României procedura de infrigement declanșată de Comisia Europeană încă de la începutul anului 2017. Limitarea produselor la raft prin lege se traducea pentru autoritatea europeană cu încălcarea drepturile consumatorilor de a face propriile alegeri în magazine, dar era încălcată și libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar.
