Despre călătorii construite pas cu pas, la INSPIRO – A New Journey
Cea de-a 14-a ediție a INSPIRO, evenimentul Progresiv departe de exceluri și aproape de oameni, a reunit la Le Chateau Ballroom , sub tema-umbrelă “A New Journey”, peste 150 de manageri din industriile de retail și FMCG, nouă speakeri excepționali și poveștile lor inspiraționale construite pas cu pas, prin viață. Pentru că a călători înseamnă de fapt a trăi, a acumula emoții, gânduri, informații, care ne modelează și ne construiesc, iar și iar. 
Câți dintre noi sunt încântați să vorbească despre noi înșine? Este întrebarea cu care Monica Jitariuc, consultant de comunicare și facilitator, şi-a început speech-ul pe scena INSPIRO. Brandul personal este un concept pentru că oamenii nu sunt de vânzare. Dar toți avem un brand personal şi acesta este la intersecția dintre cum vă vedeți voi pe voi și cum vă văd alții, a spus Monica.
În 2020, după mai bine de zece ani, a plecat de la agenția de comunicare pe care o condusese. “Și atunci nu am mai fost Monica de la o anumită companie, am devenit Monica de la Monica. În mod ideal, dacă nu ai o prezență de care ești mulțumit, ajută să știi ce vrei să spună lumea despre tine sau cum vrei să te prezinte lumea. Apoi ar fi ideal să găsești trei-cinci stâlpi de templu care să susțină imaginea ta”, a punctat Monica Jitariuc.
Deși nu a știut ce vrea să devină când va fi mare, Mihai Neagu, CEO Perla Harghitei și Apemin Tușnad, a știut ce nu vrea să fie. Și anume să petreacă opt ore în spatele unui birou.
„Avem cinci ani când am simțit cum se simte o furtună după un dignostic greșit. Și îmi amintesc cum părinții mei își întorceau fața ca să nu le văd lacrimile. Eram atât de furios încât eram pregătit oricând să dau naștere unui conflict și eram pregătit oricând să lovesc. Emoțiile care ne macină sunt furtuni. Și eu am învățat să iubesc furtunile”, și-a început Mihai Neagu, CEO Perla Harghitei și Apemin Tușnad speech-ul pe scena INSPIRO - A New Journey.
De-a lungul timpului, Mihai a învățat să iubească furtuna așa cum iubește yachtingul și motociclismul, două sporturi din care învață zi de zi. „Yachtingul este un sport care stoarce din tine toată energia. Aveam momente în care vedeam norii la orizont, dar alegeam să intrăm în furtună. Și acolo nu te interesează locul pe care ieși, ci doar să termini cursa. Așa se întâmplă și cu motorul. Când plecăm în cursă știm doar două lucruri: destinația și traseul. Dar și acestea se mai schimbă și acest lucru e ca în business. Și yachtingul și motociclismul m-au învățat că tot ce poți face este ceea ce ține de tine – să te pregătești, să-ți alegi camarazii și să dai toată energia pe care o ai ca să termini cursa”, a mai punctat el.
Irina Pencea, General Manager eMAG România&Senior VP eMAG Bulgaria & Ungaria, le-a recomandat participanților INSPIRO întrebările care încept cu «de ce?». «De ce, Irina, te-ai făcut antreprenor și nu ți-a plăcut să lucrezi pentru alții?». Atât de mult m-am întrebat asta încât, atunci când un client al agenției în care lucram m-a rugat să fac o companie despre antreprenori, am făcut-o despre asta: de ce te faci antreprenor? Dar apoi am schimbat complet direcția, iar acum lumea mă întreabă „de ce ai renunțat la antreprenoriat?”, a povestit Irina.
Aceasta a explicat cum certitudinile îi dispar când în fața sa apar oportunități pe neașteptate. Al doilea motiv pentru care a făcut alegerile pe care le-a făcut în cariera sa este curiozitatea. "Pentru mine, curiozitatea este ceea ce ne diferențiază de animale pentru că nu ne limităm la nevoile noastre fizice, pragmatice, și ne întrebăm «what if? » Curiozitatea m-a atras la eMAG. Am considerat că există un spațiu de joacă extrem de dinamic și provocator. Mi s-a părut că am foarte multe lucruri de învățat într-o zonă foarte largă. Dacă ceva te pasionează cu adevărat, vei alege mereu calea grea", a concluzionat Irina Pencea.
Nu puțini sunt cei care se tem de schimbare. „Se spune că în viață ai două mari frici – de moarte și de viață. Iar frica de schimbare face parte din frica de viață”, a punctat și Francisc Kiss, Director Divizie Nutriție Specializată Danone Europa Centrală și de Est.
În 2023, Francisc și-a înfrânt frica de schimbare și a ales să accepte provocarea de a conduce Divizia de Nutriție Specializată Danone Europa Centrală și de Est, care a venit la pachet cu relocarea în Olanda. „Am realizat că fiecare dintre noi este liber să se schimbe în orice moment. Confortul este dușmanul numărul 1 al schimbării. Și chiar dacă prietenii mei au pariat că nu voi pleca din țară, am realizat că mai am undeva la 2.500 de săptămâni de trăit. Și am ales să le umplu cu experiențe. Ce am învățat din această experiență? Am învățat că doar câteodată câștigi, dar întotdeauna înveți. Am învățat să prioritizez doing-ul și am învățat că planificarea pe termen lung îți dă o direcție clară și reduce riscul de a nu putea face nimic în fața neprevăzutului”, a subliniat Francisc Kiss.
Și Albert Davidoglu a decis, în urmă cu 13 ani, să schimbe un job confortabil cu unul care să îl ”împlinească”. „Am realizat că ceea ce m-a adus aici au fost o serie de decizii pe care le-am luat la anumite momente din viața mea. Totul este o decizie. În 2008, am pus pe hârtie ceea ce voiam eu să las în urmă", a povestit Albert Davidoglu, CEO Macromex.
Punând toate valorile pe o hârtie, Albert a ajuns la concluzia că își dorește să contribuie la dezvoltarea oamenilor și a organizațiilor. „În aprilie 2012 porneam într-o nouă călătorie, intram într-o companie antreprenorială unde eu am simțit că pot să fac ceva deosebit. Iar această călătorie m-a dezvoltat ca om și ca profesionist. Iar prima lecție pe care am învățat-o a fost să ascult fondatorul ca să înțeleg de ce face ceea ce face. Obiectivele pe termen scurt sunt foarte importante pentru a ajunge la liniștea de care ai nevoie pentru cele pe termen lung. Ascultă-ți echipa! Și nu te grăbi să schimbi lucrurile", a încheiat Albert.
”Tot ce avem este acest moment, prezentul. Restul sunt amintiri și proiecții care, nu de puține ori, sunt nerealiste”, a spus Valentin Radu, CEO si Fondator Omniconvert.
Valentin consideră că în fața adversității vieții, putem să reacționăm în două feluri: fie avem o mentalitate de creștere și ne întrebăm ce luăm bun dintr-o situație dificilă, sau o mentalitate de stagnare. “Ne lovește viața și noi căutăm un vinovat. Cum spuneam, tot ce avem este acest prezent în care dacă ne dăm seama că stă în puterea noastră puterea de reacție, o să poți să faci lucrurile diferit”, a declarat Valentin Radu.
„Faptul că astăzi vorbesc despre tăcere este un paradox. Suntem învățați să răspundem, să recităm, dar mai puțin despre cum sa ascultam de fapt", a spus Petruș Stuparu, Partner & Head of Team Culture Trend Culture.
În cadrul evenimentului, Petruș a explicat care sunt etapele ascultării și ce este important în cadrul unei conversații. „Scara ascultării e mai degrabă piramidală. Pasul 0 este să fie cineva dispus să-ți vorbească. Pasul 1 este să taci exterior, adică să nu scoți sunete. Odată ce taci ești pregătit să auzi, să percepi sunetul. Apoi, oamenii ascultă selectiv. Primesc doar ce vor. Urmează ascultarea activă și ascultarea empatică. Empatia este să îi arăt ceiluilat că îi recunosc și îi înțeleg emoția. În vârful piramidei este să taci interior. În momentul în care taci interior poți să accesezi maximum din relația cu celălalt. Nu trebuie să taci interior în toate momentele, ci în cele cu adevărat importante", a concluzionat Petruș.
Finalul INSPIRO i-a aparținut maestrului Victor Rebengiuc, marele actor vorbind, într-un interviu de colecție, despre călătoria numită viață și mesaria de actor. ”Am apărut pe lume în 1933, exact în perioada grevelor de la Grivița. Am avut o copilărie cu multe greutăți pentru că mă trag dintr-o familie foarte simplă, cu oameni liniștiți, cu probleme. După ce s-a născut și fratele meu, la un an distanță de mine, tatăl nostru a plecat. Nu am știut că a existat, nu m-a durut această absență. Bunicii materni ne-au crescut și au fost perfecți. Singura care aducea bani în casă era mama, funcționară la stat. Ne-am mutat foarte des în anii mei de copilărie, în căutarea unor locații cu o chirie mai bună. În perioada asta am învățat să citesc, pe la 4-5 ani citeam ziare în mod curent. Am intrat la școală alături de fratele meu, dar nu am fost un coleg bun, l-am turnat. Pentru că nu am putut minți niciodată”, și-a amintit Victor Rebengiuc.
A recunoscut cu franchețe că nu a visat niciodată să ajungă actor, chiar dacă în timpul școlii a fost actor amator. ”M-am înscris la Institutul de Teatru, îmi era frică, unii dintre colegi făceau deja figurație la teatru, pentru ei era o formalitate concursul de admitere. Am intrat și eu printre ultimii, am nimerit la doamna Aura Buzescu, o imens de mare actriță, care m-a încurajat să simt ceea ce spun. Este greu să joci teatru, nu e ca un joc de lego. Am înțeles că atunci când îți dai seama situația în care este pus un personaj, nu trebuie să te strâmbi, trebuie să faci rost de o stare, să înțelegi starea și să încerci să o ai. Anul acesta împlinesc 68 de ani de profesie. Nu sunt mulțumit de mine ca actor, nu mă plac, nu mă laud cât de mare și frumos sunt eu. Sigur că eu îmi propun să joc bine, dar întotdeauna îmi scapă ceva. În viața de zi cu zi sunt o persoană oarecare, nu am nimic deosebit față de alți oameni lângă care stau. Nu iau cu mine nimic din rolurile pe care le joc. Sunt o persoană curioasă, am un fel de arhivă de sentimente și personaje din care mă inspir. Nu mă consider un actor mare, mai am lucruri de învățat, nu știu dacă voi mai avea timp, nu mai am forța fizică necesară”, a mai spus marele actor.
Pe lângă meseria aleasă, Victor Rebengiuc s-a declarat mulțumit și de cei 60 de ani de căsătorie alături de Mariana Mihuț, împreună crescând un băiat și ulterior un nepot. ”Am fost căsătorit de două ori. După cinci ani am divorțat pentru că m-am îndrăgostit de o fată mai tânără cu care am rămas căsătorit din 1965 până acum. În curând 60 de ani de căsătorie. Ne-am inspirat, ne-am certat 60 de ani, ne-am veselit și întristat împreună, am avut o viață foarte frumoasă cu de toate. Ne-am acceptat și am tolerat anumite lucruri unul la altul. Credem că suntem făcuți unul pentru altul. Fiul nostru a fost darul meu, am vrut să știe că are un tată, m-am dedicat lui. L-am învățat să fie sincer, adevărat, drept, să nu își bată joc de oameni”, a subliniat Victor Rebengiuc.
”Suntem oameni și nu trebuie să ne socotim zei. Și e bine că suntem oameni, că vedem, auzim”, a mai spus în încheiere marele actor.
