Piața neagră a țigaretelor, în ușoară scădere

Piața neagră a țigaretelor a scăzut în mai la 16,1% din totalul consumului (cu 1,1 p.p. mai puțin față de martie 2018). Procentul se află în continuare peste media comerțului ilegal din 2017, de 16%.

„Regiunea nord-est continuă să fie cea mai afectată de piața neagră, cu o pondere de 40,4%, chiar dacă a scăzut cu 2,8 p.p. în mai, comparativ cu martie. O pondere mare a comerțului ilegal cu țigarete se înregistrează și în vest (29,6%). Cea mai importantă creștere este în nord-vest, plus 2,9 p.p. până la 14,8%. Pe de altă parte, în regiunea sud-est se observă o scădere semnificativă, de 7,9 p.p., până la 8,6%.  Din punctul de vedere al provenienței, „cheap whites” continuă să fie principala sursă, aflându-se din nou în creștere în mai, cu 8,5 p.p., până la 64,4%. Ponderea produselor din tutun provenite ilegal din Moldova este în ușoară scădere, cu 1,2 p.p., până la 20%. Ucraina, ca sursă de proveniență este, de asemenea, în scădere (cu 6,3 p.p., până la 9,4%), iar Serbia este relativ constantă.”, a declarat Marian Marcu, Director General Novel Research.

Potrivit Gildei Lazăr, Director Corporate Affairs&Communications JTI România, Moldova și Bulgaria, cea mai îngrijorătoare tendință este creșterea accelerată a „cheap whites”. “Aceasta mai ales în contextul implementării Regulamentului european referitor la sistemul de trasabilitate a țigaretelor (Track & Trace) adoptat de Comisia Europeană, cu scopul declarat de a reduce contrabanda. Sistemul va monitoriza exclusiv produsele fabricate în UE, însă cele mai multe țigarete de pe piața neagră provin din afara spațiului comunitar. În cazul nostru, „cheap whites” sunt fabricate în China, Emirate, Macedonia etc., iar celelalte provin din Moldova, Ucraina, Serbia. În plus, și în cazul Track & Trace, ca și în cazul transpunerii Directivei tutunului, autoritățile întârzie. Regulamentul este obligatoriu pentru toate statele membre, nu trebuie transpus. Însă e nevoie de un act normativ local pentru punerea în aplicare a prevederii sale referitoare la numirea unui emițător de coduri unice. În România, cea mai potrivită soluție ar fi numirea, prin Hotărâre de Guvern sau Ordin de ministru, a Imprimeriei Naționale, pentru că îndeplinește condiția independenței și deține deja infrastructura și experiența tehnică necesare, fiind cea care produce timbrele fiscale și elementele de securitate. Dat fiind timpul foarte scurt necesar implementării acestui sistem extrem de complex și costisitor, care trebuie să fie funcțional în mai 2019, dacă România nu se grăbește cu nominalizarea emițătorului autohton de coduri, producătorii locali de țigarete vor fi obligați să lucreze cu alți furnizori din spațiul european”, a declarat Gilda Lazăr, Director Corporate Affairs & Communications JTI România, Moldova și Bulgaria.