Acordul UE–Mercosur, contestat de fermierii români care vorbesc despre „falimentul agro-alimentar românesc”
Federaţia Naţională a Sindicatelor din Industria Alimentară acuză Guvernul României că a votat împotriva fermierilor români atunci când a decis să susțină Acordul UE – Mercosur. Potrivit Sindalimenta, costurile de producție tot mai mari de la an la an, coroborate cu prețurile cerealelor care au rămas la niveluri apropiate de cele din urmă cu 15 ani, conduc la o decapitalizare agresivă. În prezent, zeci de exploatații sunt deja executate silit, iar alte ferme se află la limita dintre supraviețuire și faliment. 
„Abordarea simplistă a problemelor sectorului agroalimentar de către Guvernul Bolojan, fără o consultare cu jucatorii din domeniu, conduce la distrugerea caracterului strategic al agriculturii si industriei alimentare românești. Apelul organizațiilor din agricultură pentru adoptarea unei poziții ferme de respingere a acordului comercial UE–Mercosur, care avertizează că forma actuală a tratatului pune în pericol viitorul agriculturii românești și europene, a fost calcat în picioare de doi miniștri din Guvernul României. Poziția exprimată de președintele Nicușor Dan cum că acest Acord oferă oportunități mai mari decât riscuri, a fost puternic contestată de asociațiile fermierilor, dar ea i-a încurajat pe cei doi ministri USR-isti, Ioana Țoiu și Radu Miruță, să voteze împotriva intereselor naționale”, acuză Dragoș Frumosu, Președintele Sindalimenta.
Federația cere ca atât Președinția, cât și Guvernul României să își asume public faptul că decizia semnării Acordului s-a făcut fără o analiză aprofundată, fără studii de impact, sau să prezinte public efectele Acordului UE - Mercosur asupra agriculturii, industriei alimentare românești și economiei naționale, care au stat la baza fundamentării poziției oficiale a țării noastre față de acest acord.
„Industria alimentară românească va fi și ea grav afectată de această decizie și ne întrebăm ce se va întâmpla cu acele companii care au făcut investiții mari, prin implementarea unor proiecte europene. Deschiderea pieței românești pentru produse agro-alimentare ieftine din America Latină, dar foarte multe de o calitate mult inferioară celor românești, va conduce la falimente, disponibilizări masive de personal si importuri mari de alimente”, susține președintele Sindalimenta.
„UE–MERCOSUR: un acord negociat pentru o Europă care nu mai există”
„Negocierile pentru acordul comercial dintre Uniunea Europeană și MERCOSUR au început în 1999, într-un moment de maxim optimism european. Era anul adoptării euro (initial ca moneda contabilă), iar ambiția declarată a UE era să devină cea mai importantă economie a lumii. La acel moment, Uniunea Europeană negocia dintr-o poziție de forță. PIB-ul său reprezenta aproximativ 70% din cel al Statele Unite ale Americii și era de aproape șase ori mai mare decât cel al China. Diferența de putere economică era evidentă, iar acordurile comerciale erau gândite ca instrumente de consolidare a dominației industriale europene”, explică Horia Cardoș, Fondator și CEO Agroland Group.
Negocierile UE–MERCOSUR s-au blocat însă rapid, din cauza diferențelor majore de viziune economică și comercială. Cu toate acestea, până în jurul anului 2010, UE încă își permitea ambiții mari. PIB-ul european ajunsese la paritate cu cel al SUA, iar cele două blocuri reprezentau fiecare aproximativ 23% din PIB-ul global. China urcase la circa 10%, dar era percepută mai degrabă ca un concurent aflat în recuperare. Astăzi, în 2025, contextul este complet diferit.
„După mai bine de un deceniu marcat de pierderea competitivității industriale, creșterea costurilor energetice, politici climatice implementate fără un pilon industrial coerent și șocuri geopolitice majore, poziția relativă a Uniunii Europene în economia globală s-a erodat semnificativ. În același timp, SUA și-au consolidat avantajul competitiv, iar China a ajuns la un PIB comparabil cu cel al UE. Această schimbare este una structurală, nu conjuncturală. Și are un impact direct asupra modului în care UE negociază acorduri comerciale strategice.
În ultimii 15 ani, poziția de negociere a Uniunii Europene a slăbit constant”, adaugă fondatorul Agroland Group.
Cu toate acestea, acordul UE–MERCOSUR a continuat să fie promovat pe baza unor ipoteze care nu mai reflectă realitatea economică actuală. Inițial, susținerea politică a acordului a venit în special din partea marilor economii industriale europene, în frunte cu Germania. Strategia era clară: UE accepta pierderi în agricultură și industria alimentară, considerate gestionabile, în schimbul unor câștiguri net superioare din exporturile industriale și de tehnologie către America de Sud.
Acest pariu putea avea sens într-o Europă dominantă industrial. Problema este că acea Europă nu mai există. În 2025, industria europeană nu mai este competitivă pe piața sud-americană în raport cu produsele din SUA sau China: nu la preț, nu la energie, nu la volum și nu la viteză de execuție. În acest context, efectele acordului UE–MERCOSUR sunt ușor de anticipat: pierderi certe în agricultură și industria alimentară, sectoare cu impact social major și câștiguri limitate sau inexistente în industrie și tehnologie. Cu alte cuvinte, UE riscă să cedeze exact acele sectoare în care mai are ancore economice locale și sociale, fără a obține în schimb avantaje strategice reale.
„Acordul UE–MERCOSUR pare astfel rezultatul unei strategii construite pe date și realități economice de acum 20 de ani, aplicată într-o lume care s-a schimbat fundamental. Fără o resetare profundă a politicilor industriale, energetice și comerciale, Uniunea Europeană riscă să transforme acest acord într-un nou pas spre ieșirea treptată din competiția economică globală reală cu SUA și China. Iar costul final nu va fi unul abstract sau politic, ci unul economic și social, suportat de fermieri, producători și consumatori europeni”, subliniază Horia Cardoș.
Acordul Mercosur vizează eliminarea treptată a taxelor vamale pentru majoritatea produselor comerciale dintre UE și Argentina, Brazilia, Paraguay și Uruguay. Din perspectiva Uniunii, miza este reducerea dependenței de China, consolidarea influenței europene în America Latină și crearea unor relații comerciale mai previzibile, într-un context global marcat de tensiuni și de revenire a politicilor protecționiste, inclusiv în SUA.
Decizia a fost luată după 25 de ani de negocieri și după proteste ale fermierilor din toate statele europene. Împotriva acordului au votat Franța, Polonia, Austria, Irlanda și Ungaria, în timp ce Belgia s-a abținut. Italia, care luna trecută a forțat o amânare pentru a obține garanții suplimentare pentru agricultori, a susținut acordul. Toate celelalte state, inclusiv România, au votat în favoarea acordului.
Industria europeană este printre principalele beneficiare ale acordului, potrivit Politico. Sectoare precum auto, aviație, construcții de mașini, dar și exporturile agricole europene – vinuri, brânzeturi și alte produse cu valoare adăugată – ar urma să aibă acces mai facil pe piețele sud-americane, unde activează deja aproximativ 30.000 de companii europene.
În schimb, acordul a provocat o opoziție puternică din partea fermierilor europeni, în special în Franța, care se tem de concurența produselor agricole mai ieftine din America de Sud. Pentru a calma aceste temeri, Comisia Europeană a introdus mecanisme de protecție: cote pentru produse sensibile precum carnea de vită, carnea de pasăre și zahărul, precum și clauze care permit intervenții rapide dacă importurile provoacă perturbări grave pe piața UE. În 2025, UE a modificat acordul pentru a aloca miliarde de euro pentru sprijinul fermierilor.
Următorul pas este semnarea oficială a acordului și este nevoie și de aprobarea Parlamentului European. Totodată, anumite capitole care depășesc strict politica comercială vor trebui ratificate și de parlamentele naționale.
