Legea 321 prin ochii comercianților independenți
Dacă marile rețele de magazine vorbesc despre un impact sumbru în piața de retail odată cu adoptarea modificărilor Legii 321, retailerii independenți privesc lucrurile cu optimism. Cu toate acestea, comercianții atrag atenția faptului că, pe termen lung, piața va resimți efectele pozitive ale noii legi doar dacă autoritățile vor reuși să responsabilizeze deopotrivă retailerii și producătorii alimentari, pentru a facilita colaborarea dintre ei. 
1. Proiectul de modificare a Legii 321/2009 a fost aprobat de Parlament pe 8 iunie 2016. Ce părere aveți despre această noutate legislativă? Va reuși ea, pe termen lung, să dezvolte agricultura și industria alimentară din România?
Feliciu Paraschiv: Legea 321 este bine venită și, pe termen lung, va ajuta foarte mult agricultura și industria alimentară din România. Din punctul meu de vedere, este o gură de oxigen dată agriculturii, micilor producători și procesatori și cred că rămâne ultima șansă a României.
Omar al Jumaili: Dacă legea a fost gândită astfel încât să susțină producătorii, să se poată alinia la standardele europene de producție și pe termen lung să putem exporta și noi în Europa, atunci vorbim despre o inițiativă foarte bună, însă acest lucru depinde și în ce zone vor direcționa producătorii banii. Consider că era nevoie de un proiect care să susțină industria alimentară din România.
2. Din punctul dvs. de vedere, credeți că vor fi probleme în punerea în practică a noilor reglementări?
Feliciu Paraschiv: Simplu nu va fi, dar cu bunăvoință din partea tuturor comercianților și cu un set de norme metodologice foarte bine gândit și adaptat, legea nu pune mari probleme de implementare. Părerea mea este că trebuie să stăm calmi până în momentul în care vor ieși normele de aplicare a legii și apoi să discutăm ce e de discutat.
Adina Crăciunescu: O primă problemă o putem identifica încă din formularea legii. Un exemplu îl reprezintă termenul „lanț scurt” care nu este detaliat pentru a se înțelege cu exactitate ce semnifică. În proiectul de lege, acesta este definit ca fiind „lanț de aprovizionare care implică un număr limitat de operatori economici angajați în activități de cooperare și de dezvoltare economică locală precum și relații geografice și sociale strânse între producători, procesatori și consumatori”. Această definiție nu clarifică acest aspect. Vorbim despre relații pe plan local, național sau european?
Omar al Jumaili:Pentru retailerii independeți, spre deosebire de marile rețele, nu cred că vor fi probleme majore în punerea în practică a legii. Pe noi ne afectează în primul rând prevederea care modifică termenele de plată, dar cred că și acolo se pot găsi portițe. În ceea ce privește eliminarea taxelor de raft, din nou, marea problemă este la retailerii internaționali, însă ar putea subînchiria spațiul ca să mai acopere din pierderi, pentru că deși vorbim generic despre o taxă de listare la raft, aceasta venea la pachet și cu alte servicii pe care retailerii le puneau la dispoziție producătorilor.
3. V-ați consultat cu un avocat pe tema alinierii la noua Lege 321? Care sunt, în acest moment, cele mai mari nelămuriri ale dvs. referitoare la aplicarea noii legi?
Feliciu Paraschiv: Încă nu am consultat un avocat în ceea ce privește alinierea companiei noastre la noua Lege 321, așteptăm să apară normele metodologice de aplicare pentru a clarifica toate aspectele și modul în care trebuie pusă în practică legea. Cred că este necesar să fie revizuită definiția „produsului românesc” astfel încât Legea 321 să nu intre în conflict cu Legea 88/2016 (legea privind stabilirea unor măsuri suplimentare obligatorii pentru etichetarea laptelui proaspăt pentru consum și a produselor lactate). De asemenea, tot legat de definiția „produs românesc”, legea ar trebui să permită ca un anumit procent din ingrediente să fie din import pentru că sunt ingrediente care se regăsesc în compoziția preparatelor și nu sunt produse local, de exemplu piperul. Dacă nu va fi permis acest lucru, asta înseamnă că nu vom avea niciun salam românesc.
Adina Crăciunescu: Cele mai mari nelămuriri vizează modalitatea de efectuare a controalelor și modalitatea de stabilire a condițiilor impuse. De ce aspecte se va ține cont? Care este etalonul de comparație? În ce fel se vor efectua aceste controale? Din punctul nostru de vedere aceste aspecte trebuie clarificate cu minuțiozitate.
Omar al Jumaili: Consider că este nevoie de o revizuire a ce înseamnă produs românesc pentru că în acest moment legea lasă loc de interpretări. Vorbim despre un produs care a fost fabricat în România sau despre un produs care este fabricat în România cu materie primă locală?
4. Veți reuși să vă aliniați noilor termene de plată impuse: de 7 zile calendaristice pentru alimentele proaspete și de 30 de zile pentru restul alimentelor?
Feliciu Paraschiv:Cu siguranță pentru noi termenele de plată impuse de lege nu sunt o problemă deoarece noi plătim toți furnizorii imediat după livrare. Din punctul nostru de vedere, a funcționa și a te dezvolta pe credit furnizor nu este o soluție fair-play. Retailul este vârful piramidei de întoarcere a banilor la bază, aici banii sunt încasați pe loc și pleacă înapoi către procesator, producător, fermier etc. Dacă retailerul nu plătește mărfurile la achiziționarea produsului sau la foarte scurt timp după achiziționare, având în vedere că el încasează pe loc și nu acordă credit clientului, toată piramida se destabilizează. Nu este normal ca în momentul în care am primit un produs proaspăt pe care îl vând în ziua respectivă sau a doua zi (pentru că acesta oricum are un termen de garanție de două trei zile maxim) să nu plătesc furnizorul.
Adina Crăciunescu: Cu siguranță magazinele Diana se vor alinia termenelor impuse. În cadrul rețelei noastre viteza de rotație pentru alimentele proaspete (carne, lactate, pâine, ouă, fructe și legume) este ridicată, iar 7 zile calendaristice nu sunt o problemă. Pentru produsele nealimentare, dacă va fi cazul, vom reduce sortimentația pentru produsele cu viteză de rotație foarte scăzută.
Omar al Jumaili:Așa cum spuneam mai devreme, problemele cu privire la această prevedere nu țin de implementare, ci de bani. Pentru că va trebui să plătim în 7 zile ceea ce până acum plăteam în 30 de zile. Însă la fructe, legume și carne termenele de plată erau oricum scăzute. În plus, sumele despre care vorbim nu sunt foarte mari, așa că nu va fi o problemă să ne aliniem.
5. Este nevoie de o renegociere a contractelor de achiziții de mărfuri semnate cu producătorii locali?
Feliciu Paraschiv:Anumite contracte probabil vor trebui renegociate, dar până la renegocierea acestor contracte cu siguranță respectarea legii este primordială. Va fi nevoie probabil de niște notificări între retailer și furnizor în care Legea 321 poate fi invocată și se va ajunge de comun acord la respectarea ei. Oricum, normele de aplicare ar putea să lase contractele în derulare neschimbate pentru o perioadă de timp pentru a nu bulversa relațiile furnizor - retailer.
Adina Crăciunescu:Cu siguranță va avea loc o renegociere a contractelor de achiziții de mărfuri, atât din postura de retailer, cât și din postura de producător.
Omar al Jumaili: Cred că e nevoie în primul rând de colaborare între retaileri și producători. Probabil va fi nevoie să renegociem anumite contracte, dar asta nu reprezintă o problemă.
6. Retailerii internaționali susțin faptul că în acest moment producătorii români nu pot acoperi necesarul de 51% produse locale. Care este părerea dvs.?
Feliciu Paraschiv: Pe ce bază susțin retailerii internaționali acest aspect? La discuțiile și la întâlnirile pe care le-am avut la Camera Deputaților cu o serie de producători agricoli, procesatori și producători de carne și lapte, toți au susținut că România are capacitatea de a acoperi procentul de 51%. De asemenea, legea mai prevede că în cazul în care țara nu are capabilitatea din anumite motive (secetă, calamități, nu a fost produsă cantitatea necesară, nu a fost cultivată cantitatea necesară) Ministerul Agriculturii poate modifica procentul de 51% pentru anumite perioade de timp, astfel încât populația să nu simtă lipsa vreunui produs.
Adina Crăciunescu:Depinde la ce segment de produse locale ne referim. Date fiind legăturile cu industria cărnii, suntem de părere că piața locală susține necesarul de carne de pui și vită, însă carnea de porc în mod cert nu are acoperire. Piața de miere, produse de panificație și lactate va putea acoperi necesarul, rămâne de văzut ce se va întâmpla cu legumele și fructele.
Omar al Jumaili: Din punctul meu de vedere categoriile unde s-a introdus obligativitatea de a avea 51% produse românești la raft nu erau o problemă. Adică pe categoriile de pâine și produse de panificație, ouă, lapte, cred că majoritatea retailerilor acoperă acest procent. Dintre retailerii internaționali Lidl ar putea avea o problemă pentru că are o politică de business diferită, în care mărcile proprii dețin o pondere mare la raft. Problemele sunt la categoria de fructe și legume. Cei de la Ministerul Agriculturii au făcut o cercetare potrivit căreia producătorii români pot susține necesarul, însă practic nu sunt convins că se poate realiza acest lucru, în România aceasta fiind o problemă mai de substrat.
7. Estimativ, ce pondere ocupă la raft în acest moment produsele locale în categoriile de carne, legume, fructe, lapte, panificație, miere și ouă, în rețeaua dvs.?
Feliciu Paraschiv: În momentul de față nu putem să facem o estimare exactă a procentului produselor românești (conform definiției din Legea 321) din totalul produselor expuse la raft pentru că nu știm care este ponderea celor care sunt produse în România, nu știm dacă produsele respective au în componența lor materii prime de origine românească sau de import. Ce vă pot spune este că rețeaua de supermarketuri Paco este aprovizionată cu mărfuri pe lanțul scurt cu circa 80% din carnea de pasăre, 60-70% din carnea și preparatele din carne de porc și vită, 50-60% din produsele lactate și 100% pentru categoriile de ouă, pâine și miere de albine. Pe categoriile de fructe și legume avem un procent de 60-70% produse locale.
Adina Crăciunescu:Având în vedere faptul că avem și capacitate de producție, pe categoria de carne și produse din carne, produsele locale dețin o pondere de 100%. De asemenea, și pe categoriile de lactate, produse de panificație, ouă și miere ponderea este la fel, de 100%. Singura categorie dintre cele vizate de Legea 321 unde într-adevăr ponderea produselor locale nu este atât de mare este cea de fructe și legume.
Omar al Jumaili: Pentru categoriile de carne, lapte și produse lactate avem o pondere de aproximativ 90% produse românești, iar pentru categoriile de produse de panificație, ouă și miere, comercializăm exclusiv produse locale. Singura categorie unde ponderea produselor românești este mai redusă este cea a fructelor și legumelor.
8. Care dintre aceste categorii pun cele mai mari probleme (din punctul de vedere al identificării furnizorilor locali), din punctul dvs. de vedere?
Feliciu Paraschiv: Problema cea mai mare în respectarea legii în forma actuală o vor pune legumele și fructele în extrasezon, peștele și derivatele din pește. Cred că problemele legate de procentul de 51% ar trebui discutate pe fiecare categorie în parte, în baza unor analize privind capacitatea și disponibilitatea României de a le produce. Rezolvarea acestor probleme trebuie completată neapărat și de aspecte legislative protecționiste care să suprataxeze și să blocheze accesul în țară al produselor din afara Comunității Europene și care se cultivă și la noi în țară.
Adina Crăciunescu: Businessul Diana se axează în primul rând pe producția de preparate din carne. Astfel, cu siguranță la categoria de carne și preparate din carne magazinele Diana nu vor întâmpina dificultăți. Din păcate, pentru noi, așa cum spuneam și mai devreme, cea mai problematică categorie o reprezintă legumele și fructele, însă sperăm ca aceasta să se remedieze în scurt timp.
Omar al Jumaili: Așa cum spuneam, singura categorie care ne-ar putea pune probleme este cea a fructelor și legumelor. Dar probabil că la un moment dat se va ajunge la un compromis pentru că producția de fructe și legume în România este puternic sezonieră.
9. De-a lungul timpului ați demarat proiecte de susținere a micilor producători/fermieri români? Ne puteți da câteva exemple recente?
Feliciu Paraschiv: Lucrăm pe lanțul scurt de aprovizionare cu producători și fermieri români pe care i-am încurajat tot timpul să producă și să ne livreze produse proaspete, i-am încurajat să-și mărească producția de la an la an, să se tehnologizeze, să devină performanți. Toate legumele și fructele produse în România au prioritate pe rafturile noastre, mergând până acolo încât blocăm produsele din import dacă avem diversitate suficientă la produsele românești.
Adina Crăciunescu: Întregul lanț de magazine Diana a demarat până la finalul anului trecut colaborări cu producători locali de telemea de capră și oaie, dar și de panificație, miere, conserve sau pește. Întotdeauna am fost și vom fi deschiși pentru a susține producătorii locali.
Omar al Jumaili: Am încercat de-a lungul timpului să susținem producătorii români și în sezon ne-am aprovizionat mai ales de la agricultorii locali. De asemenea, le-am acordat mai mult spațiu în zona de fructe și legume și am încercat să avem prețuri cât mai mici ca să susținem vânzările.
