Viorel Leca, Gebrüder Weiss România: Încrederea vine întotdeauna la pachet cu responsabilitatea
Pentru Viorel Leca, încrederea reprezintă fundația pe care și-a clădit fiecare etapă a carierei. De la disciplina liceului militar, care l-a învățat să conducă fără să impună, până la curajul de a accepta un nou capitol într-o companie la început de drum pe piața din România, încrederea celorlalți în potențialul său și încrederea lui în oameni și în deciziile asumate au devenit constanta parcursului său profesional. Astăzi, după aproape două decenii în fruntea Gebrüder Weiss România, Viorel Leca continuă să creadă că leadershipul real nu se construiește prin control, ci prin libertatea de a greși, de a învăța și răbdarea de a convinge. 
După o copilărie petrecută într-un oraș de provincie, în Tecuci, județul Galați, aproape de gara din oraș și cu un tată care lucra pentru Căile Ferate Române, Viorel Leca făcea cunoștință indirect cu sectorul transporturilor și al logisticii. Și, chiar dacă mergea cu tatăl său la gară și era atras de tot ceea ce reprezenta transportul feroviar, și-ar fi dorit să fie pilot. Tatăl său avea însă alte sugestii privind cariera pe care ar trebui să o urmeze, una care să-i fi asigurat o notă de libertate. „Erau anii de comunism, nimeni nu se gândea în anii ’80 că va exista și o perioadă postcomunism. Așa că tatăl meu își dorea să fiu muzician. Pare ciudat, mai ales că eu nu aveam un talent anume în acest domeniu. Însă dacă ajungeai să cânți într-o filarmonică, granițele României comuniste deveneau mult mai ușor de trecut”, povestește Viorel Leca. Muzicienii nu erau însă singurii care aveau ocazia să plece din România, la fel erau și marinarii, care aveau acces la un stil de viață și la produse care erau tabu pentru România la acea vreme. „Dorința de a avea libertate m-a făcut să îmi doresc să merg la liceul de marină din Galați. În urma discuțiilor de acasă, am ales totuși liceul de marină militară din Constanța, liceu care s-a dovedit a fi o armată propriu-zisă, cu regim de cazarmă și o disciplină draconică”, își amintește Viorel. La 35 de ani de la acel moment, spune că liceul a avut o amprentă definitorie asupra personalității sale.
Oportunitatea de a fi lider
La liceul de marină militară din Constanța, Viorel Leca s-a gândit pentru prima dată că „este o oportunitate să fii liber”. A fost numit șeful clasei când era în clasa a XI-a și avea de lucrat cu colegii săi, toți caractere puternice pe care trebuia să le convingă că sunt sarcini de îndeplinit.
„Tot timpul apăreau oportunități să ai grade și să conduci alte plutoane. Unii dintre colegi erau șefi de pluton sau de grupă la ani mai mici. Eu eram chiar la clasa mea, ceea ce era și mai dificil. Era mai simplu să dai directive colegilor mai mici, găseai tot felul de metode de coerciție. Eu nu aveam aceleași posibilități cu colegii mei. Făceam inclusiv instrucție cu ei la orele de pregătire militară. Iar ei trebuiau să execute ce le spuneam eu. Astfel că era necesar să am un tip de relație cu ei care să nu creeze frustrare. Înveți să dezvolți un anumit tip de relații colaborative, astfel încât să poți obține ceea ce trebuie. Acela cred că a fost pentru mine începutul leadershipului”, explică executivul Gebrüder Weiss.
Viorel Leca a început liceul în 1987, când România încă se afla sub regimul comunist, și a absolvit în 1991, când perspectivele erau mult mai largi. Dorința sa rămăsese totuși să aibă posibilitatea să călătorească, astfel că, la terminarea liceului, a ales Institutul de Marină Civilă. Nu a trecut de acest examen, însă a fost admis la Relații Economice Internaționale la Iași, a intrat și la Politehnică, la Facultatea de Construcții, și la Relații Economice Internaționale la Academia de Studii Economice, unde este și licențiat.
„În timpul facultății mi-am căutat un loc de muncă în București și prima oportunitate a fost în cadrul unei firme de distribuție de înghețată. Am lucrat trei ani în acea companie care nu funcționa tocmai bine, prin urmare am început să caut alte oportunități. Experiența mea la firma de distribuție le-a atras atenția celor de la Henkel, care căutau un coordonator de depozit”, își amintește Viorel.
A acceptat această provocare, schimbarea de job oferindu-i și posibilitatea de a integra în operațional acel model de organizare și disciplină care îi erau familiare din liceu. „Am început să structurez activitatea din depozit, să fac inventare, să trasez clar responsabilitățile, să fie totul delimitat pentru șefii de tură. Trebuia să învăț din mers și nu aveam de la cine să învăț din România la acea dată. Nici măcar internetul nu era util. Mă loveam zilnic de diverse situații și întrebam în stânga și în dreapta care ar fi soluțiile. Le puneam cap la cap și mergeam la superiorul meu”, povestește Viorel. Implicarea sa și dorința de a standardiza procedurile nu au trecut neobservate în cadrul Henkel, astfel că a început să primească tot mai multă încredere din partea conducerii și mai multă libertate în privința deciziilor. Una dintre ele a implicat chiar mutarea într-un depozit complet nou. „La acea vreme, Henkel avea un depozit la București și unul la Oradea. Pe cel din Capitală îmi doream să îl relocăm pentru că nu era la fel de modern ca cel de la Oradea. Am găsit un spațiu potrivit, dar trebuia să facem toată această mutare fără să oprim vânzarea. Din nou, disciplina deprinsă în liceul militar mi-a fost de real ajutor pentru că am reușit să mutăm tot în doar patru-cinci zile. Însă e foarte satisfăcător să faci lucruri atunci când cineva îți dă mână liberă, când îți arată că are încredere în deciziile pe care ai putea să le iei”, spune Viorel.
A făcut parte din echipa Henkel din 2000 până în 2007, timp în care a fost coordonator de depozit, apoi a preluat și partea de transport și distribuție națională, pentru ca, în final, să fie numit director de logistică. Mandatul său în cadrul Henkel a coincis și cu perioada în care a fost numit președintele ARILOG, funcție pentru care a fost propus tocmai pentru că era mereu omul care căuta soluții și își dorea ca piața locală de logistică să aibă un drum mai clar spre dezvoltare.
Trecerea de la multinațională la o firmă de familie
Dezvoltarea sa în cadrul echipei Henkel a fost cea care i-a permis să facă pasul următor în carieră, unul pe care superiorul său de la acea vreme l-a văzut cu mult înainte ca o nouă propunere de job să prindă contur.
„Îmi amintesc că încheiasem un nou proiect cu succes, un nou depozit și integrarea unei alte companii, un proces deloc simplu. M-a chemat directorul general și mi-a spus «vezi că tu o să pleci». Dar mi-a zis așa sec: «tu o să pleci, dar când o să pleci, vreau să vorbim înainte»”. Nu la mult timp după, o companie nouă, care își dorea să se extindă în România, căuta un Director General, iar Viorel Leca își amintește că le-a atras mai mult atenția acestora din poziția sa de președinte ARILOG decât prin prisma poziției de Director de Logistică la Henkel. I s-a propus să meargă la un interviu, lucru pe care l-a acceptat din complezență, fără nicio intenție de a accepta o ofertă.
„A venit prima dată un headhunter din Austria, Michael Schaumann, unul dintre cei mai carismatici oameni pe care i-am întâlnit în viața mea. M-am dus complet lipsit de interes la interviu, dar el m-a „cumpărat” direct. M-a hipnotizat cu gesturile sale elegante, cu tabieturile sale, de la cum era îmbrăcat până la stiloul pe care îl folosea. Am avut o discuție absolut agreabilă, iar la final, când eu aproape că mă ridicasem să plec, m-a întrebat: «nu vrei să-ți spun ce cred eu despre tine?» A fost prima persoană în viața mea care m-a întrebat acest lucru la prima vedere. Noi aproape că nu avem nici acum această cultură a feedbackului. Așa m-a câștigat Michael Schaumann, unul dintre oamenii care mi-au schimbat viața. Un om care, an de an, de sărbători, mi-a trimis o scrisoare scrisă de mână”, povestește Viorel.
Ce a aflat atunci Viorel despre el? Că este considerat un candidat bun pentru postul de Director General, deși era „cam tânăr” pentru că, la momentul acelui interviu, avea 34 de ani. A fost pus însă pe lista scurtă a candidaților și așa a început povestea sa în cadrul Gebrüder Weiss, o companie de familie, despre care nu știa aproape nimic în momentul interviului.
„Am avut o serie de mai multe interviuri, m-am văzut inclusiv cu proprietarul companiei, Wolfram Senger-Weiss, care este astăzi CEO-ul Gebrüder Weiss, am primit oferta finală și m-au rugat să le răspund în termen de o zi. Doar că eu aveam o promisiune de respectat față de directorul general de la Henkel. Am mers la el și i-am spus că a venit acel moment de care mă anunțase deja. M-a întrebat unde vreau să plec, ce poziție îmi este oferită, i-am zis că vor să fiu directorul general. S-a ridicat, mi-a strâns mâna și m-a îndemnat să fac acel pas”, își amintește executivul Gebrüder Weiss despre decizia pe care a luat-o în urmă cu 18 ani. Recunoaște că, în primele luni, a simțit o urmă de regret pentru că plecase din echipa Henkel, o multinațională foarte bine poziționată la nivel național, la o companie nou intrată pe piața din România, cu nici 50 de angajați la acel moment. Însă dincolo de asta, la începutul carierei în Gebrüder Weiss i-a lipsit notorietatea companiei atunci când mergea la negocieri. Doar că, deși inițial a fost un impediment, de aici au venit și cele mai mari realizări.
„Gebrüder Weiss România apăruse ca o extensie a rețelei internaționale pentru anumiți clienți care aveau nevoie de distribuție și la noi în țară. Aveam un depozit mic în Militari, puțin peste 3.000 mp, și mai aveam un depozit la Arad, de doar 1.000 mp. Și o echipă de nici 50 de angajați. Era greu să atragi clienți noi. A fost greu să spargem gheața, dar fiecare client nou cu care semnam avea o mare însemnătate pentru mine. Și, chiar dacă proiectele de început nu au fost cele mai spectaculoase, au fost cele mai satisfăcătoare pentru că reușeam să ridicăm firma”, explică Viorel.
Astăzi, la 18 ani de la cel moment, Gebrüder Weiss se bazează pe o infrastructură națională de huburi logistice, situate în București, Arad, Sibiu, Cluj, Bacău, Brașov, Constanța și Craiova, și o echipă de aproximativ 700 de persoane. „Pentru mine este motivant când reușesc să conving. Am reușit să conving mulți clienți să lucreze cu noi și, totodată, lucrurile pe care noi le-am făcut aici au convins conducerea companiei să investească 90 de milioane de euro în România până acum. Am reușit această performanță pentru că am primit toată încrederea lor, în condițiile în care activăm într-o industrie grea, cu presiune constantă din partea clienților. Iar încrederea vine la pachet cu responsabilitatea. Chiar dacă presiunea vine doar de la clienți și de la angajați, nu și de la șefi, la final de zi trebuie să le livrezi și acestora ceea ce te-ai angajat că vei livra”, spune Viorel.
Management bazat pe disciplină
Având în vedere backgroundul pe care îl are, lui Viorel Leca îi place disciplina și îi plac lucrurile clare. Încearcă, totodată, să le creeze oamenilor spațiul necesar să se dezvolte și să își manifeste ideile, șansă pe care și el a avut-o la început de drum.
„Am încercat și eu, la rândul meu, să le dau curaj oamenilor, dovadă că foști colegi din stafful meu operațional au primit oferte de la alte companii de logistică și au plecat pe poziții de conducere. Nu am încercat nicio secundă să îi opresc, nu ai cum să îi refuzi cuiva șansa să încerce”, susține Viorel.
Spune că, atunci când oamenii din echipa sa au inițiativă, locul se dezvoltă vizibil. Dar atunci când vede neasumare, nu are răbdare și preia controlul. Chiar și în aceste condiții, este mult mai tolerant la greșelile asumate decât la cele neasumate, pentru că „asumarea este o calitate”.
„Ca să îl citez pe fostul meu CEO, «failures are the most formative experiences». Până nu greșim și nu experimentăm greșelile pe propria piele, nu ne asumăm 100% lecția. Iar eu sunt curios să îi ascult pe colegii mei, pentru că mă interesează foarte mult partea de gândire critică. Dacă un coleg vine cu o propunere, mă interesează de ce a venit cu propunerea aceea, cum a fundamentat-o, la ce s-a gândit. Și, într-adevăr, asta îmi consumă foarte mult timp. Dar, chiar și după 18 ani de Gebrüder Weiss, încă sunt curios despre ce se întâmplă aici”, punctează executivul.
Pe lângă rezultate și oportunitatea de a crește oameni, Viorel Leca spune că în cadrul echipei Gebrüder Weiss a învățat cum poți avea un stil de leadership bazat pe puterea exemplului. „Cred că există în această viață oameni providențiali care, dacă ai norocul să îi întâlnești, îți pot schimba parcursul profesional și vei ajunge să faci ceea ce îți place. Eu am întâlnit astfel de oameni și la Henkel, și, mai ales, la Gebrüder Weiss. Iar astăzi, după atâția ani, încă îmi place în întregime ceea ce fac”, concluzionează Viorel Leca.
