Unde este vocea industriei? | Progresiv
Nu mai este mult pana la reinceperea negocierilor anuale dintre furnizori si marile lanturi de magazine. Asadar, urmeaza o perioada si mai tensionata, dupa primele noua luni din an in care, probabil, putini manageri de vanzari se pot bucura de atingerea targetelor stabilite la inceput de 2011. O noua runda de negocieri sub auspicii nefavorabile: scumpirea materiilor prime, inflatia, puterea redusa de cumparare a romanilor, neincrederea consumatorilor in economie, riscul declansarii unui al doilea val al crizei, cel al datoriilor publice. 
La toate acestea se adauga aceleasi probleme vechi din lantul local de aprovizionare, generate de starea proasta a colectarii produselor agricole. Nu se mai vorbeste deloc despre depozitele centrale de legume si fructe - investitie promisa de Ministerul Agriculturii - si nici despre posibilitatea reducerii TVA la alimentele de baza. In schimb, se dezbate inca introducerea bulinelor pe ambalajele produselor alimentare, colorate in functie de cantitatea de grasimi, conservanti si ale ingrediente nesanatoase pentru consumator, masura fara argumente economice. Asadar, nicio perspectiva de sustinere a redresarii pietei de catre autoritati.
Am aruncat o privire la ceea ce se intampla pe pietele vestice si am observat o implicare mai mare a autoritatilor statului in aceste runde de negocieri dintre retelele mari de comert si furnizori. Deloc surprinzator, tinand cont de cota de piata a marilor lanturi de magazine (mult peste 50%, cat este in prezent la noi) si de impactul pe care o eventuala rupere a parteneriatului cu jucatorii mari din retail l-ar avea asupra afacerii unui producator local. In Franta, de exemplu, exista chiar o Comisie de Examinare a Practicilor Comerciale, infiintata in anul 2001, foarte activa in dialogul cu marii jucatori din retail, care vine sa intareasca rolul autoritatilor de concurenta in reglarea mecanismelor pietei.
Si mai interesanta este implicarea mare a asociatiilor si federatiilor din industrie in trasarea unor directii profitabile de negociere cu retailerii. Uniti, producatorii francezi sunt mult mai capabili sa-si apere drepturile atat in fata autoritatilor statului (mai ales intr-o perioada in care Guvernele incearca sa stranga cureaua), cat si a marilor lanturi de retail cu pozitii deloc de neglijat pe piata. Aici vad un capitol la care piata romaneasca mai are inca multe de parcurs: reprezentativitatea industriei alimentare.
Nimeni nu poate nega existenta unei probleme de negociere intre marile lanturi de retail si furnizorii locali, fie ca sunt companii romanesti sau multinationale. Cred ca este loc, in special, pentru o mai mare asumare a rolului asociatiilor de producatori in atenuarea discrepantelor dintre puterile de negociere ale retailerilor internationali si ale furnizorilor, fie prin formarea oamenilor de negocieri, fie prin crearea unei infrastructuri logistice, mai performante, sau orice alte parghii ce pot fi folosite in limitele legale.
De altfel, in discutiile pe care le-am avut cu directorii unor producatori mari din zona alimentara in acest an, slaba reprezentativitate a industriei a fost una dintre marile probleme semnalate de ei. Ce solutii intrevad acestia? Totul porneste de la dorinta de a se implica mai mult, de a aloca mai mult timp si resurse crearii unor asociatii mai puternice la nivelul industriei alimentare.
Asadar, negocierile dintre retaileri si furnizori raman un dans in doi, insa cum il putem face mai echilibrat? Un subiect care cred ca merita dezbatut pe larg in cadrul conferintei „Trade Round Table” care va reuni producatori si retaileri, pe data de 20 octombrie, la Hotelul Radisson din Bucuresti.
Ne vedem la TRT!
