Statul la coada, intre placere si frustrare | Progresiv

Am mai semnalat, in aceasta pagina, faptul ca presiunea financiara si economica resimtita de toata lumea n-ar trebui, totusi, sa creeze inca un disconfort unui consumator si asa dezorientat si ingrijorat.

Daca vorbeam, acum cateva luni, de slalomul de printre rafturi, poate ca mai deranjante au devenit cozile de la case, din magazinele mari. Ca dovada, analiza Shopping Basket pe care v-o prezentam luna de luna monitorizeaza, in total, 17 magazine – hyper si supermarketuri, cash&carry si discount. Impreuna, cele 17 magazine au in dotare 375 de case de marcat! Dintre acestea, la momentul monitorizarii noastre erau deschise doar... 161! Si nu este o situatie de moment.

Din motive de „optimizare”, numarul caselor de marcat deschise s-a redus drastic. Consecinta? La casele ramase deschise, care unori pot fi numarate pe degete, se formeaza cozi, desi produsele cumparate nu mai sunt, intotdeauna, atat de numeroase ca pe vremuri.

Din perspectiva istorica, fenomenul cozii aproape ca devine interesant. Dupa ce romanii au stat la coada „sa prinda ceva”, finele anilor 90 ne-a adus la coada ca sa platim muntii de produse pe care-i cumparam din nevoie sau curiozitate. Aceasta a fost si singura perioada, pana acum, cand statul la coada era acceptat ca un „placut sacrificiu oligatoriu” platit prosperitatii. Azi, asteptam la coada sa achitam „cate ceva” din ce ne mai permitem sa cumparam, numai ca, de data aceasta, asteptarea nu creeaza decat frustrare. Inteleg motivele comerciantilor de a-si optimiza costurile. Intrebarea este unde se afla limita dintre eficienta si enervarea clientilor?

Ca proprietar de magazin, indiferent de marimea lui, as putea sa ma gandesc ca cei care cumpara de la mine imi sunt cea mai pretioasa resursa. Fara ei nu exist. Daca nu le pot asigura intotdeauna cele mai mici preturi sau produsele de care au nevoie, daca nu pot repara intotdeauna deficientele, mari sau mici, de pe rafturi, m-as gandi ca as putea macar sa fac eforturile de a le asigura confortul care nu costa mai nimic in comparatie cu beneficiile pe care le aduce. Eforturile acestea se numesc amabilitate, serviabilitate, rapiditate, un spatiu confortabil de cumparaturi care sa presupuna nu neaparat sa nu stai la coada, ci sa stai mai putin, fara sa ai sentimentul ca magazinului nu-i pasa in niciun fel de tine.