Primul an cu codul de bune practici in lege | Progresiv
Noua lege din comertul alimentar (nr. 321/2009), intrata in vigoare in noiembrie 2009, a adus reglementari mai stricte in zona relatiilor contractuale dintre retaileri si furnizori. Unele dintre acestea au fost modificate insa dupa doar un an, la jumatatea lunii decembrie 2010, de catre Parlament. De Mihaela Popescu. 
Anul 2010 a fost primul an in care legea comertului agro-alimentar a inclus un cod de bune practici intre retaileri si furnizori, dupa modelul practicat de zeci de ani in tarile din vestul Europei. Noua lege a intervenit, astfel, intr-o masura mai mare in negocierile dintre cele doua parti, deseori marcate de conflicte generate de discrepantele intre puterea de negociere a marilor retele de magazine si cea a producatorilor locali.
Desi a fost gandita pentru a corecta abuzurile marilor retaileri in relatia cu furnizorii, legea are un spectru de aplicare mai larg. „Legea 321/2009, privind comercializarea produselor alimentare (publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 705 din data de 20.10.2009) include in sfera sa de aplicare toti retailerii alimentari, acestia fiind incadrati in definitia conceptului de comerciant, respectiv orice persoana fizica sau juridica autorizata sa desfasoare activitati de comercializare directa catre consumatori a produselor alimentare”, explica Andreea Oprisan, avocat colaborator, Tuca Zbarcea & Asociatii.
Cu alte cuvinte, legea reglementeaza relatia dintre furnizorii de produse alimentare si comerciantii cu amanuntul, fara a face distinctie intre comertul traditional si cel modern.
Potrivit Andreei Oprisan, cele mai importante noutati aduse de legea 321/2009 sunt:
- Interzicerea in mod expres a solicitarii si incasarii de catre comercianti, de la furnizori, de plati aferente serviciilor legate de extinderea retelei de distributie (cunoscute sub denumirea de taxe de deschidere a unui nou magazin), de amenajarea spatiilor de vanzare sau de evenimentele de promovare a activitatii si imaginii comerciantului. In schimb, taxele de listare a produselor, percepute de comercianti, sunt permise in mod expres prin lege;
- Interzicerea solicitarii de catre comerciant furnizorului de a nu vinde altor comercianti aceleasi produse la un cost de achizitie mai mic sau egal cu cel cu care a achizitionat produsele respective (clauza clientului cel mai favorizat);
- Interzicerea vanzarii de catre comerciant de produse in pierdere (fapta sanctionabila si in conformitate cu Ordonanta Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor pe piata).Avocatul de la Tuca Zbarcea & Asociatii subliniaza faptul ca exista anumite exceptii de la interzicerea vanzarii in pierdere, potrivit Ordonantei Guvernului nr 99/2000, acestea ramanand valabile si prin Legea 321/2009:
- vanzari de lichidare;
- vanzari de soldare;
- vanzari efectuate in structuri de vanzare denumite magazin de fabrica sau depozit de fabrica;
- vanzari ale produselor destinate satisfacerii unor nevoi ocazionale ale consumatorului, dupa ce evenimentul a trecut si este evident ca produsele respective nu mai pot fi vandute in conditii comerciale normale;
- vanzari ale produselor care intr-o perioada de 3 luni de la aprovizionare nu au fost vandute;
- vanzarea unui produs la un pret aliniat la cel legal practicat de ceilalti comercianti din aceeasi zona comerciala, pentru acelasi produs, determinat de mediul concurential;
- vanzarea produselor cu caracteristici identice, ale caror preturi de reaprovizionare s-au diminuat.
- Stabilirea in sarcina comerciantului a unor termene maxime de plata catre furnizorul de produse alimentare comandate si livrate. Aceasta prevedere a fost modificata in decembrie 2010;
- Fixarea de penalitati legale de intarziere egale cu dublul dobanzii de referinta al Bancii Nationale a Romaniei pentru intarzieri la plata sumelor datorate. Penalitatile sunt calculate pe zi de intarziere si curg de drept de la scadenta, fara indeplinirea de formalitati suplimentare. Aceasta prevedere a fost modificata in decembrie 2010.
- Amenzile pentru nerespectarea prevederilor legii pornesc de la minimum 50.000 de lei si pot ajunge pana la 150.000 de lei. Majoritatea contraventiilor vizeaza activitatea comerciantilor.
[click pentru marire]
Cum s-a modificat legea dupa un an
Pe 14 decembrie anul trecut, Parlamentul a modificat legea privind comercializarea produselor agro-alimentare (nr. 321/2009), fiind eliminate termenele de plata si definitiile confuze ale categoriilor de alimente si ale pretului de achizitie a marfurilor la comerciant.
Schimbarea a venit la solicitarea mai multor patronate din industria alimentara si a Asociatiei Marilor Retele Comerciale de corectare a unor prevederi aproape imposibil de pus in practica, atat din punct de vedere contabil, cat si operational.
Noile reglementari au fost publicate pe 16 decembrie 2010 in Monitorul Oficial.
Cele mai importante schimbari legislative sunt:
- Parlamentul a exclus din legea 321/2009 termenele de plata de 12 zile si 20 de zile pentru produsele alimentare proaspete, respectiv congelate, noile reglementari specificand faptul ca termenele de plata ale comerciantului catre furnizor pentru produsele facturate si livrate se stabilesc prin negocierea contractului.
Singurele exceptii sunt la carne, lapte, oua, fructe, legume si ciuperci proaspete, la care termenul de plata nu poate fi mai mare de 30 de zile. In plus, daca au intarzieri la plata marfurilor, retailerii vor plati aceleasi penalitati pe care furnizorii le platesc daca intarzie livrarea produselor catre comerciant, valoarea penalitatilor fiind stabilita prin contractul semnat de cele doua parti.
- S-a introdus o noua definitie a costului de achizitie la comerciant, care nu mai include costurile serviciilor prestate de comerciant furnizorului (pe care marii retaileri le-au denumit taxe de listare).
- ANPC (Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor) nu mai are autoritatea de a verifica desfasurarea relatiilor comerciale dintre comercianti si furnizori, ci doar reprezentantii Ministerului Finantelor Publice.
In eventualitatea unui control din partea reprezentantilor acestei autoritati, comerciantul are obligatia de a pune la dispozitia acestora orice documente ce stau la baza relatiei cu furnizorul, inclusiv contractele incheiate de comerciant cu furnizorii sai.
Incalcarea acestei obligatii poate fi sanctionata cu amenda intre 50.000 de lei si 100.000 de lei, aceasta fiind o prevedere care apare si in textul initial al legii 321/2009.
