Interventia noastra in negocierile furnizor-retailer ar trebui sa fie minima | Progresiv
La finalul mandatului sau de Presedinte al Consiliului Concurentei, Bogdan Chiritoiu ne-a acordat un interviu in care analizeaza dezvoltarea comertului alimentar si atrage atentia asupra capcanelor din negocierile dure intre retaileri si furnizori. Aflati, de asemenea, ce investigatii are in derulare autoritatea de concurenta in piata FMCG si cum a eliminat aceasta barierele existente la intrarea unor jucatori noi in retail. 
Magazinul Progresiv: Pana unde poate merge consolidarea pietei de retail modern? Va impune Consiliul Concurentei anumite limitari marilor lanturi internationale de magazine aflate in expansiune in Romania?
Bogdan Chiritoiu: Privita in ansamblu, piata de retail alimentar este una concurentiala, pe care sunt prezenti multi jucatori importanti. In plus, ne uitam in mod frecvent pe statisticile INS (Institutul National de Statistica – n.r.) legate de preturi si vedem o inflatie mica. Asadar, pot spune ca nu avem semne de ingrijorare cu privire la fenomenul de consolidare a pietei de comert modern. Problemele intalnite, cum sunt cele analizate in cadrul investigatiilor de care va vorbeam anterior, sunt unele punctuale.
Cred ca inca mai este loc pe piata locala pentru dezvoltarea formatelor de comert modern. De exemplu, mi s-a parut foarte interesanta stirea privind intrarea Carrefour Romania in mediul rural cu franciza Contact. Decizia companiei de a intra in franciza pe acest segment este explicabila prin faptul ca, daca ar fi optat pentru o exindere organica, directa, i-ar fi fost greu sa coordoneze din Bucuresti sute sau mii de magazine dispersate in mediul rural.
M.P.: De la ce prag incolo se poate vorbi de o pozitie dominanta a unui retailer intr-un anumit oras?
B.C.: Ca principiu, legea prevede ca pozitia dominanta apare atunci cand compania ajunge la o cota de piata de minim 40%. Daca luam Bucurestiul drept exemplu, va pot spune ca, pentru a calcula cota unei retele, noi nu ne uitam la intreaga piata de retail din acest oras, ci la zonele relevante pentru fiecare magazin in parte. Concret, piata relevanta pentru un magazin se defineste ca un teritoriu aflat pe o raza de maxim 20 de minute de mers cu masina de la locul in care este amplasat magazinul respectiv.
In principiu, simplul fapt ca unele retele devin foarte mari pe piata romaneasca nu este o problema din punct de vedere concurential. Nu avem nicio problema cu cresterea organica - cu extinderea accelereata a retailerului Mega Image in Capitala, de exemplu.
Putem interveni, in schimb, in tranzactia de achizitie a unui competitor din piata, daca reteaua care vrea sa faca preluarea are deja o cota foarte mare din piata. Ca regula, Concurentei analizeaza o tranzactie doar daca firma achizitionata a realizat afaceri de peste 4 milioane de euro in anul anterior. Mai putem interveni in situatia in care o retea de magazine devine foarte mare si abuzeaza de pozitia sa pe piata. Abuzul unui retailer poate lua diferite forme, de exemplu impunerea unor conditii arbitrare pentru furnizori, preturi foarte mari la consumatorul final in zone in care nu sunt concurenti relevanti pentru magazinul respectiv, etc.
M.P.: Consiliul Concurentei deruleaza din 2009 mai multe investigatii in retailul alimentar modern. Ce urmaresc acestea si cand estimati ca va fi dat un verdict?
B.C.: Investigatiile de incalcare a legii in retailul alimentar, aflate in derulare, vizeaza posibile acorduri anticoncurentiale intre retelele Mega Image, Metro, Real, Selgros, Interex si furnizorii acestora. Noi ne planificam finalizarea acestor investigatii in toamna lui 2014.
M.P.: Intre timp, Interex a iesit din piata, iar Real Hypermarket a ramas cu doar patru magazine, dupa tranzactia cu Auchan. Ce se intampla in situatia in care Consiliul Concurentei decide in acest an amendarea celor doua retele, cine plateste amenda?
B.C.: In cazul acordarii unei sanctiuni pentru fapte savarsite in trecut de catre Interex sau Real, raspunderea revine firmei catre care s-a facut transferul de patrimoniu. Din informatiile pe care le avem, Interex nu si-a lichidat de tot business-ul in Romania. Au fost cazuri in care am urmarit atent transferul de patrimoniu pentru ca au fost business-uri transferate de pe o firma pe alta pentru a incerca sa evite plata amenzilor date de Consiliul Concurentei.
In cazul Real Hypermarket, daca reteaua va fi gasita vinovata de practici anticoncurentiale in cadrul investigatiei pe care o derulam, nu vom merge catre Auchan pentru plata amenzii, atata timp cat proprietarul Real de la acea vreme inca mai exista ca entitate juridica in piata locala.
M.P.: Se poate vorbi de existenta unor bariere pe piata pentru intrarea unor retaileri noi?
B.C.: Consiliul Concurentei a sprijinit Guvernul in demersul de eliminare a unor astfel de bariere. Mai concret, exista o lege care prevedea obligatia Primariilor de a cere aprobarea retailerilor existenti intr-o anumita piata atunci cand un retailer nou dorea sa-si faca intrarea pe piata respectiva. Era anormal sa se intample acest lucru. Ideea de a elimina aceasta lege apartine Consiliului Concurentei, insa a fost nevoie de cererea expresa a FMI (Fondului Monetar International) pentru ca Guvernul sa o elimine, intr-un final, prin emiterea unei Hotarari de Guvern.
M.P.: Tesco apare mentionat intr-un raport al Consiliului Concurentei din acest an ca posibil investitor nou interesat de piata de retail din Romania. Aveti mai multe informatii despre acest retailer?
B.C.: Informatiile la care va referiti au fost culese de inspectorii Consiliului Concurentei din piata romaneasca. In ipoteza intrarii Tesco pe piata locala printr-o achizitie, Consiliul Concurentei va analiza tranzactia doar daca Tesco are deja business direct in Romania sau actiuni in companii active pe piata. Pot sa va mai spun ca in retail nu avem nicio achizitie importanta in analiza in acest moment.
M.P.: Se vorbeste foarte mult de nevoia de asociere a magazinelor independente pentru a face fata expansiunii agresive a lanturilor internationale de retail. O initiativa de acest gen ar putea intampina anumite bariere din partea Consiliului Concurentei?
B.C.: De principiu, orice asociere care vizeaza cresterea eficientei unor jucatori din piata este un lucru benefic pentru consumator si, prin urmare, este acceptata de catre Consiliul Concurentei. Unde as vedea eu, mai degraba, rostul asocierii este in tabara furnizorilor: ei ar putea sa se asocieze pentru a-si vinde impreuna produsele catre retelele de magazine cu o putere de negociere foarte mare. In ipoteza aparitiei unor astfel de asocieri, ne vom uita intr-un mod permisiv la ele.
M.P.: In contractele de franciza din comert, fixarea preturilor in retea poate pune probleme concurentiale?
B.C.: Franciza este tratata la nivel european, inclusiv in Romania, ca orice alt acord vertical si, ca atare, fixarea preturilor este considerata o practica anticoncurentiala. Cu toate acestea, in cazul francizei, pentru perioade scurte de timp (intre 2 si 6 saptamani), fixarea preturilor de revanzare poate fi necesara in cazul organizarii unei campanii coordonate de preturi mici pe termen scurt.
Am intalnit un caz la reteaua Fornetti care, desi nu impunea francizatilor sai in mod explicit anumite preturi de vanzare, distribuia in retea afise cu preturi fixe la produsele comercializate. Practic, era o forma de impunere a preturilor in magazinele francizate. Masura luata de Consiliul Concurentei a fost aceea de a interzice francizorului distributia de afise cu preturi pre-stabilite.
M.P.: Vedeti anumite probleme in relatia marilor retele de magazine cu furnizorii lor? Ce practici curente pot pune probleme de concurenta?
B.C.: Interventia Consiliului Concurentei in cadrul negocierilor dintre furnizori si retaileri ar trebui sa fie una minima. Consiliul Concurentei intervine doar in cazul in care intelegerile dintre actori afecteaza concurenta. Relatia retailer-furnizor este una verticala, ca atare problemele de concurenta sunt cele specifice care pot aparea in cadrul relatiilor verticale. Cele mai grave restrictii verticale sunt: fixarea preturilor de revanzare (pret fix sau minim), impartirea pietei in functie de teritorii sau de clienti, restrictionarea vanzarilor active sau pasive catre utilizatorii finali de catre membrii unui sistem de distributie selectiva.
M.P.: Legat de promotiile in retail, practici precum interzicerea derularii aceleiasi promotii intr-un magazin concurent, garantarea celui mai mic pret din retail au anumite limitari concurentiale?
B.C.: Garantarea celui mai mic pret sau clauza clientului cel mai favorizat reprezinta o promisiune a unei parti, de exemplu un furnizor, de a trata un cumparator (un retailer) la fel cum isi trateaza cel mai bun client. Introducerea unei astfel de clauze in contract nu este incriminata per se in dreptul concurentei, ceea ce inseamna ca analiza acestui tip de clauza se face de la caz la caz, in functie de efectele acesteia in piata si de contextul in care se aplica.
Clauza poate conduce la restrictionarea concurentei pe piata prin coordonarea comportamentelor firmelor concurente, dar si prin formarea unui prag al preturilor nejustificat de mare. In cadrul investigatiei sectoriale din retailul alimentar, Consiliul Concurentei a concluzionat ca aplicarea clauzei, pe fondul practicarii taxelor de raft, induce costuri suplimentare artificiale pentru comertul traditional, influentand negativ capacitatea acestuia de a concura cu reprezentantii comertului modern, si a considerat oportuna eliminarea acestei clauze din contractele furnizorilor cu marile retele comerciale. Propunerea a fost preluata in cadrul Codului de bune practici si, ulterior, retelele de magazine au declarat ca au eliminat aceasta clauza din contracte.
M.P.: Cele mai multe neintelegeri care apar intre furnizori si retaileri sunt legate de nivelul prea ridicat al taxelor de listare percepute de marile retele internationale. Cunoasteti nivelul acestor taxe? Ce prerogative are Consiliul Concurentei in acest domeniu?
B.C.: Am primit sesizari in acest sens, cele mai multe insa sunt informale, adica nu vin la noi sub forma unor plangeri oficiale. Consiliul Concurentei a analizat problema taxelor de listare inca din anul 2009, in cadrul investigatiei sectoriale din retailul alimentar desfasurate la acea data. Taxele de raft nu sunt ilegale per se, deci practicarea acestora nu este interzisa in mod automat, fiind de altfel o practica uzuala in intreaga piata europeana.
Chiar si in cazul in care un mic furnizor nu poate sa plateasca un anumit nivel al taxelor, practica nu ridica in mod automat probleme de natura concurentiala, atat timp cat piata ramane competitiva si deschisa. Din analiza a rezultat ca exista si o serie de taxe percepute de comercianti, pentru care nu se poate observa o legatura directa si imediata cu contraprestatia comerciantilor. In aceasta categorie intra taxele percepute pentru extinderea/modernizarea retelei de magazine, cele care sunt folosite pentru a sustine actiunile de promovare a magazinelor/retelelor si cele care acopera riscul nevanzarii produselor. Consiliul Concurentei a avizat, in cursul anului 2008, Codul de bune practici pentru comertul cu produse agroalimentare, care, printre altele, acopereau si aceasta problematica (aceste taxe fiind astfel eliminate).
Ca regula, in negocierea comerciant – furnizor, atata timp cat retailerul nu este dominant in piata, furnizorul poate decide sa-si retraga produsele din magazinele respective daca nu este de acord cu conditiile acestuia de listare.
Asadar, din punctul nostru de vedere, imaginea de ansamblu este in regula, insa acest lucru nu inseamna ca nu pot interveni probleme punctuale.
M.P.: In ultimii ani au aparut tot mai multe initiative ale marilor producatori din FMCG pentru derularea unor proiecte de management de categorie in hypermarketuri si supermarketuri. Producatorii se lovesc insa de reticenta retailerilor de a le furniza date de vanzari din categoriile prezente la raft. Cum vedeti solutionarea acestei probleme?
B.C.: In cazul in care un retailer decide sa-i permita unui furnizor sa faca management de categorie in magazinele sale, recomandarea noastra pentru retailer ar fi sa controleze actiunile furnizorului pentru ca exista riscul ca acesta sa urmareasca maximizara propriilor vanzari, in detrimentul altor furnizori din categorie. De asemenea, este important ca decizia alocarii spatiului la raft sa ramana in curtea retailerului, si nu sa fie luata de catre furnizorul implicat in managementul de categorie.
M.P.: Ce investigatii mari deruleaza in prezent Consiliul Concurentei in industria alimentara? Sunt anumite sectoare vizate?
B.C.: Avem sesizari in industria laptelui pe care le analizam in acest moment. Ele se refera la existenta unor disfunctionalitati in piata care genereaza un pret prea mare la consumatorul final. Pentru ca productia este foarte fragmentata (cele mai multe ferme din Romania au, in medie, doar doua vaci), sunt probleme legate de ineficienta productiei si procesarii materiei prime. Vom finaliza pana la finalul anului investigatia de sector deschisa in urma sesizarilor.
M.P.: Autoritatea de concurenta a monitorizat dinamica pretului la paine dupa reducerea TVA la aceasta categorie de produse?
B.C.: Consiliul Concurentei a monitorizat scaderea de pret la paine prin colectarea de preturi de producator si, respectiv, de raft, inainte si dupa implementarea hotararii de scadere a TVA. Analiza din septembrie a aratat o diminuare cu 9 pana la 12% a pretului la raft pe diferite tipuri de paine. Datele preliminare indica mentinerea ulterioara a pretului sau o mica majorare (sub 1%).
Concluzia este ca diminuarea TVA s-a transmis catre consumatorul final prin reducerea pretului la raft. Recunosc ca nu eram convins ca se va realiza acest lucru. In mod cert, acesta este un semn ca piata functioneaza normal din punct de vedere concurential. Va fi interesant de vazut si rezultatele din colectari de taxe la Ministerul Finantelor, daca masura de reducere a TVA a avut ca efect scoaterea la suprafata a pietei negre din acest sector industrial, asa cum s-a urmarit. Analizand atent piata painii, Consiliul Concurentei a decis sa se uite si in amonte, la productia de grau. Astfel ca in prezent avem in derulare o investigatie a traderilor de cereale.
M.P.: Considerati necesara o mai mare responsabilizare a jucatorilor din piata? Cat de important este ca acestia sa sesizeze autoritatii de concurenta practicile anti-concurentiale ale partenerilor sau ale competitorilor lor?
B.C.: Legislatia din domeniul concurentei ofera intreprinderilor mai multe posibilitati de a sesiza autoritatea de concurenta cu privire la practicile anticoncurentiale din piata. Una dintre acestea este politica de clementa, care este un instrument care permite intreprinderilor care au luat parte in activitati anticoncurentiale sa divulge aceasta implicare autoritatii de concurenta, urmand sa primeasca o reducere sau chiar o anulare a amenzii drept “recompensa”.
Un alt instrument este formularul de plaangere, prin care cei afectati de anumite practici anti-concurentiale pot sesiza autoritatii aceste fapte.
O a treia modalitate este reprezentata de sesizari, care pot constitui o baza pentru declansarea unor investigatii din oficiu de catre Consiliul Concurentei.
Noi analizam toate aceste sesizari sau aplicatii pentru clementa si intervenim in cazurile in care apar incompatibilitati cu un mediu concurential normal.
