Încotro se îndreaptă logistica alimentelor în Europa | Progresiv
Odată cu integrarea ţărilor din Europa de Est - inclusiv România - în lanţul european de aprovizionare cu produse alimentare, creşte şi interesul pentru serviciile specializate de logistică pe aceste pieţe. Estimările, care indică o dublare a valorii acestora în următorii ani, nu fac decât să arate potenţialul de dezvoltare pe care îl au companiile de logistică din acest sector. 
Piaţa europeană a produselor alimentare este evaluată la peste 1.000 de miliarde de euro pe an, potrivit studiului „Piaţa logisticii alimentare în Europa” realizat de profesorul Peter Klaus de la Universitatea Friedrich-Alexander din Erlangen-Nüremberg şi finanţat de grupul german de logistică Nagel. Fie că este vorba de iaurtul de la raftul de refrigerate, de tableta de ciocolată din supermarket sau de specialităţile de cafea de la raionul de delicatese, anual sunt transportate în jur de 600 de kilograme de mâncare pentru fiecare din cei 515 milioane de consumatori europeni.
În studiu nu au fost monitorizate băuturile alcoolice, răcoritoare şi ţigările, iar ţările incluse au fost statele membre ale Uniunii Europene - excluzând Malta, Cipru şi Croaţia - la care au fost adăugate Elveţia şi Norvegia. În funcţie de volum, piaţa comună înseamnă peste 400 de milioane de tone de alimente anual, dintre care peste 300 de tone sunt livrate prin intermediul lanţurilor de aprovizionare către consumatorul final, fie prin intermediul magazinelor, fie prin unităţile de alimentaţie de tipul restaurantelor, cantinelor sau patiseriilor. Serviciile de logistică sunt cele care fac acest lucru să se întâmple, iar cheltuielile necesare cu transportul şi distribuţia mărfurilor alimentare în Europa se ridică la aproximativ 118 miliarde de euro.
Cele mai importante pieţe pentru serviciile logistice sunt şi cele mai mari economii ale UE: Germania (20,1 miliarde euro), Italia (15,5 miliarde euro), Franţa (15,1 miliarde euro), Marea Britanie (13,5 miliarde euro) şi Spania (11,3 miliarde euro).
Pentru o mai bună înţelegere a business-ului, trebuie menţionat faptul că există două tipuri de servicii logistice în sectorul alimentar: distribuţia primară, realizată pentru sau de către producătorii alimentari şi care presupune transportul materiilor prime şi manipularea produselor până la ieşirea pe poarta fabricii; şi mai există distribuţia secundară, care vizează logistica produselor alimentare finite, de la fabrică până pe rafturile magazinelor sau până la consumatorul final. Ponderea cheltuielilor logistice realizate în distribuţia primară a alimentelor de către producători se ridică la 60% din cele 118 miliarde de euro ale pieţei, restul de 40% fiind bani alocaţi de către retaileri şi comercianţi en-gros pentru serviciile logistice. Trendul este însă de creştere a cheltuielilor logistice, atât în distribuţia primară, cât şi în cea secundară.
De unde vine potenţialul de creştere
Companiile din industria alimentară – unii dintre cei mai mari clienţi ai firmelor de logistică – sunt cele de unde se aşteaptă în continuare o creştere a cererii de servicii. De asemenea, acestea reprezintă şi segmentul de piaţă cu cel mai mare potenţial de dezvoltare, în condiţiile în care retailerii sunt mai puţin dispuşi să externalizeze serviciile logistice către companiile specializate. În momentul de faţă, circa 40% din serviciile pe segmentul distribuţiei primare de alimente sunt externalizate către firmele de logistică, restul de 60% fiind operate „in-house” (prin echipele proprii). Estimările indică însă o inversare a acestor procente, astfel că, pe viitor, firmele logistice ar putea să realizeze 60% din distribuţia primară de produse alimentare.
„În cazul primei etape din lanţul de aprovizionare, care corespunde industriei alimentare, doar jumătate din logistica mărfurilor este externalizată. Nu în ultimul rând, din cauza acoperirii furnizorilor de servicii de logistică, activi în mai multe ţări de pe continent, va fi încurajată europenizarea industriei alimentare”, afirmă profesorul Peter Klaus. Această tendinţă de internaţionalizare a lanţului de aprovizionare pe segmentul alimentelor se manifestă în contextul în care există încă numeroase pieţe dominate de distribuţia locală, mai puţin conectate cu industria bunurilor de larg consum alimentare. În acest context, cel mai mare potenţial de creştere a serviciilor logistice vine din ţările din sudul şi din estul Europei. „Dacă în Țările Nordice distribuţia locală (cea care nu este integrată în lanţul de aprovizionare industrială – n.r.) reprezintă în jur de 9-10%, în ţări precum România, Polonia sau Grecia aceasta ajunge până la 50% din totalul pieţei de produse alimentare. Astfel, estimez că piaţa de logistică pentru produsele alimentare din aceste ţări ar putea să se dubleze în perioada următoare”, adaugă Peter Klaus.
În distribuţia secundară a produselor alimentare către consumatorul final, lanţul logistic este controlat într-o proporţie ridicată de către lanţurile de magazine sau de către distribuitorii care fac comerţ cu ridicata (de exemplu reţelele cash&carry) care au propriile centre de distribuţie şi flote de camioane.
Ce se întâmplă pe piaţa românească
România se află printre ţările unde există un potenţial ridicat de creştere pe componenta logisticii alimentare, în condiţiile în care există în continuare o mare parte din piaţă încă neintegrată în lanţul de aprovizionare industrială, potrivit profesorului Klaus. Astfel, pe măsură ce importanţa autoconsumului şi a alimentelor comercializate prin intermediul vânzărilor directe se va diminua, va creşte şi rolul serviciilor logistice în piaţă.
Datele indică, la nivel european, o piaţă a producătorilor industriali evaluată la 866 de miliarde de euro sau 589 milioane de tone în volum, în timp ce valoarea alimentelor produse şi distribuite local este de numai 182 miliarde de euro, care corespunde unui volum de 94 milioane de tone. Pe de altă parte, pe lângă tendinţa de internaţionalizare a sectorului alimentar, există şi un curent divergent care propune ca o cantitate cât mai mare din alimentele consumate să provină din agricultura locală sau să fie fabricată local. Potrivit profesorului Klaus, acest trend va avea un impact mult mai redus decât cel de consolidare a producţiei alimentare.
În România se produc în jur de 8,72 milioane de tone pe an, dintre care exportul reprezintă 13,8%. Costul total al serviciilor logistice este evaluat la două miliarde de euro, din care 1,1 miliarde de euro reprezintă cheltuielile cu logistica primară, iar 900 de milioane de euro reprezintă logistica secundară, care corespunde retailerilor şi engrosiştilor. În comparaţie, valoarea serviciilor logistice în Germania se ridică la 20 de miliarde de euro.
Piaţa locală oferă un potenţial ridicat din punct de vedere al agriculturii şi industriei alimentare. Astfel, consumul pe cap de locuitor de carne şi lapte este cu mult sub media UE, iar puterea medie de cumpărare din România este, de asemenea, încă scăzută. „Comerţul alimentar internaţional se poziţionează în creştere pe această piaţă cu o populaţie de 22 de milioane de locuitori”, afirmă, la rândul său, Bernhard Heinrich, CEO al Nagel-Group.
Nagel-Group, finanţatorul studiului „Piaţa logisticii alimentare în Europa”, este unul dintre cei mai importanţi jucători din acest domeniu la nivel european. Compania are peste 11.000 de angajaţi în mai mult de 100 de centre logistice din 17 ţări. Începând cu 2011, România este integrată şi ea în reţeaua Nagel, odată cu asocierea grupului german cu compania Whiteland Logistics.
