Gentlemen's agreement | Progresiv
Pe romaneste, asta ar insemna ca o strangere de mana valoreaza mai mult decat o mie de contracte. Ma refer, evident, la codul de bune practici semnat de reprezentantii producatorilor autohtoni si de cei ai marilor comercianti si la sansele lui de a fi respectat, chiar si de cei care l-au initiat. 
Codul nu are valoare si putere de lege si nici una dintre prevederile lui nu poate fi impusa. Asadar, conditia ca semnatarii sa respecte codul este una singura: sa si-l asume, sa aiba vointa, interesul, dorinta de a-l respecta. Ca atunci cand, pentru doi oameni de afaceri, o simpla strangere de mana este suficienta pentru a-si respecta obligatiile asumate, chiar daca ele sunt notate si pe o bucata de hartie, semnata si parafata.
Teoretic, a semna codul inseamna ca esti de acord cu prevederile lui si e firesc sa-l respecti.Numai ca, vorba proverbului, practica ne omoara. Ramane de vazut, caci acest cod sau „declaratie de principii“ si-ar putea arata efectele de abia dupa negocierile pentru contractele de anul viitor.
Furnizorii au plecat de la premisa ca un contract cadru prin care comerciantul se angajeaza sa respecte si prevederile codului ar putea reprezenta o garantie. Citam: „Semnatarii codului convin asupra existentei unui contract cadru la nivelul fiecarui Comerciant, care respecta legislatia in vigoare si clauzele prezentului cod de bune practici“. O deficienta de exprimare ne face sa ne intrebam: cine respecta? Contractul cadrul sau comerciantul? Presupunem ca este vorba de contractul cadru care, odata semnat, este si pus in practica. ªi daca nu?Furnizorii ameninta cu proteste si mai intense, dar oare cui ar folosi?
Am vorbit, in numerele anterioare ale acestei reviste, despre efectele unor legi care au incercat sa reglementeze relatiile comerciale in tari mult mai dezvoltate. Drumul spre iad este pavat cu bune intentii. Celebrele legi franceze, Galland si Raffarin, invocate chiar de initiatorii codului, n-au reusit mare lucru. Chiar in ziua in care scriu acest articol, Senatul francez a adoptat legea modernizarii economice – asa cum a fost ea numita – lege menita sa reformeze, printre altele, si comertul si sa aduca o crestere a puterii de cumparare de... 0,3% pe an. Printre cele mai importante prevederi ale legii se numara negocierea libera a pretului intre furnizori si comercianti si usurarea accesului suprafetelor de vanzare mai mari – de 1000 mp – in centrul oraselor, pentru intensificarea competitiei. Adica exact ce interzisese, cu circa doua decenii in urma, legea Raffarin. Francezii au respectat prevederile pentru ca erau... legi, iar istoria arata ca roata se intoarce.
Sa speram ca acest cod este un inceput bun si un prilej la fel de bun pentru comercianti – de a-si respecta corect obligatiile asumate, iar pentru furnizori – de a se profesionaliza. Ca o strangere de mana sa fie suficienta, posesorii acestor maini trebuie sa fie profesionisti.
