Garantia este un angajament asumat de vanzator | Progresiv
La 1 ianuarie 2007 a intrat in vigoare o alta lege importanta in ceea ce priveste comercializarea bunurilor de larg consum, si anume Legea 449/2003 privind vanzarea produselor si garantiile asociate acestora. Desi produsele alimentare nu au termen de garantie, supermarketurile comercializeaza numeroase articole pentru care vanzatorul isi asuma un angajament. Asadar, sublinierea unor prevederi importante ale legii se poate dovedi utila. 
Legea 449/2003 privind vanzarea produselor si garantiile asociate acestora defineste garantia drept „orice angajament asumat de vanzator sau producator fata de consumator (fara solicitarea unor costuri suplimentare) de restituire a pretului platit de consumator, de reparare sau inlocuire a produsului cumparat, daca acesta nu corespunde conditiilor enuntate in declaratiile referitoare la garantie sau publicitatea aferenta“. Garantia trebuie sa cuprinda mentiuni cu privire la drepturile conferite prin lege consumatorului si sa ateste in mod clar ca aceste drepturi nu sunt afectate prin garantia oferita. Acest angajament (garantie) asumat de vanzator sau producator nu este obligatoriu, ci voluntar, ca parte din politica de marketing a vanzatorului sau producatorului, dar este obligatoriu din punct de vedere juridic daca a fost specificat (enuntat in vreun fel, publicat) in declaratiile referitoare la agentii sau in publicitatea aferenta. Legiuitorul nu prevede nici un termen sau perioada pentru care producatorul sau vanzatorul isi asuma acest angajament. Perioada de doi ani, prevazuta la articolul 16 al legii, se refera la faptul ca raspunderea vanzatorului este angajata daca lipsa de conformitate apare in termen de doi ani de la livrarea produsului. Angajamentul (garantia) asumat de vanzator / producator se poate acorda pentru orice perioada. De asemenea, legea afirma ca repararea sau inlocuirea produselor cu defecte sa se produca „intr-o perioada rezonabila de timp“, lasand la latitudinea comerciantului si a cumparatorului aprecierea acestei perioade. Totusi, de la momentul intrarii in vigoare a legii si pana in prezent Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor a constatat, pe baza sesizarilor si reclamatiilor primite, ca aceasta „perioada rezonabila“ nu este tocmai bine inteleasa nici de catre operatorul economic, nici de catre consumator si, in acest sens ANPC propune introducerea unui termen care „sa nu depaseasca 20 de zile“.
Reclamatiile
In afara drepturilor consumatorilor rezultate din garantia voluntara oferita de vanzator, care, conform Legii 296/2004, este un contract cu consumatorii, acestia au dreptul de a reclama vanzatorilor orice neconformitate (defectiune) aparuta la un produs achizitionat intr-o perioada de doi ani de la data livrarii produsului, cu mentiunea ca in primele sase luni de la livrare se prezuma ca neconformitatea exista la momentul livrarii, iar, in aceste conditii, vanzatorul are obligatia de a aduce produsele la conformitate fara taxe suplimentare pentru cumparator / consumator. In primele sase luni de la livrare pot interveni doua situatii: n comerciantul ofera o garantie de cel putin sase luni; n comerciantul nu ofera o garantie sau ofera o garantie mai mica de sase luni. In situatia in care consumatorul beneficiaza si de drepturile prevazute de lege si de drepturile oferite de garantie, ramane la latitudinea acestuia la care din ele sa apeleze in cazul in care apare o lipsa de conformitate in primele sase luni de la achizitionarea unui produs. Poate exista si situatia in care garantia voluntara oferita de comerciant sa fie mult mai avantajoasa – comerciantul se angajeaza sa repare, sa schimbe sau sa ofere contravaloarea produsului in orice situatie, indiferent de vina sau daca, pur si simplu, consumatorul nu mai doreste acel produs. Dupa cele sase luni de la livrarea produsului, pana la doi ani, pot exista doua situatii: n comerciantul ofera o garantie (voluntara) de cel putin doi ani; n comerciantul nu ofera o garantie sau ofera o garantie mai mica de doi ani. Important de retinut este faptul ca vanzatorul si nu unitatea de service are obligatii fata de consumator pentru bunurile achizitionate, iar vanzatorul trebuie sa stabileasca de comun acord cu consumatorul termenul de aducere la conformitate a produsului, in conditiile legii (art. 11, alin.4).
Sursa: ANPC
