Franciza. Punct si de la capat? | Progresiv
S-a dezbatut foarte mult pe tema esecului retelei Mic.Ro, acesta fiind probabil cel mai important subiect al inceputului de an din retail. Insa despre franciza pe care reteaua a incercat sa o dezvolte pe piata s-au relatat destul de putine lucruri. Singurele cifre comunicate de oficialii companiei arata ca doar cateva zeci de antreprenori din retail au mizat pe asocierea cu Mic.Ro in „vremurile bune”, de debut in forta, ale magazinelor. 
Un numar foarte mic, raportat la cele peste 800 de locatii cate avea retailerul in punctul sau maxim de dezvoltare. Desi promitea suport prin training si prin preturi competitive negociate la nivel de retea cu furnizorii, Mic.Ro nu a reusit sa-i convinga pe micii comercianti din cartier sa i se alature, ci dimpotriva, si i-a facut competitori. Cauzele pot fi numeroase: de la neincrederea in modelul de business inspirat (poate prea mult?) din afara, la inadaptarea sortimentatiei la cerintele clientilor din fiecare locatie, si pana la reputatia actionarului cunoscut mai ales datorita afacerilor cu statul.
Si totusi, franciza cred ca poate deveni un adevarat fenomen in comertul alimentar din Romania in urmatorii ani. In timp ce Mic.Ro pierdea clienti din cauza proastei aprovizionari, spre finalul lui 2011, Metro lansa proiectul-pilot My Store in cateva tari vecine, Carrefour anunta primul francizat pentru reteaua Carrefour Express in Romania, Mega Image se pregatea sa lanseze oficial franciza Shop&Go, iar SPAR intra intr-o noua etapa cu un nou partener pe piata locala, dupa esecul retelei dezvoltate in perioada 2006-2010 de catre primul sau master-francizat din Romania. Vorbim astfel de patru retele mari care pariaza pe parteneriatele cu micii antreprenori din comert, dupa ce au testat franciza pe mai multe piete din Europa.
Este acesta sfarsitul erei retailului traditional? Dincolo de intentia gigantilor de a castiga si mai multa cota de piata, odata trecut pragul de 50% din sectorul FMCG, se poate citi in toata aceasta ofensiva a francizelor straine o acceptare a pozitiei pe piata a comerciantilor autohtoni. Desi mici si cu o putere de negociere cu furnizorii relativ redusa, ei au atuul apropierii de consumator, al flexibilitatii in stabilirea sortimentatiei si, in cele mai multe cazuri, exista pe piata inca dinaintea lansarii primelor retele internationale de supermarketuri in Romania.
Retelele straine vor sa-i atraga acum de partea lor. Insa vor reusi sa pastreze atuurile micilor comercianti croindu-le haine mai atractive si dandu-le posibilitatea de a-si reduce preturile sau se vor rezuma la a-si multiplica conceptul de retail la o scara mai mica pentru a intra in zone prea mici pentru a fi acoperite de supermarketuri?
Astfel, succesul francizelor straine in Romania ar putea depinde, in mod paradoxal, de cat de mult sunt dispuse acestea sa invete de la comerciantii locali si de cat de flexibile se vor dovedi marile retele in stabilirea sortimentatiei pentru fiecare magazin in parte, dupa modelul „celor mici”.
