Eficienţa, cuvântul de ordine pentru echipamentele frigorifice | Progresiv
Sunt trei ani de la ultima radiografie pe care o făceam comerţului independent la capitolul dotări de magazine, perioadă în care se pot vedea investiţii chiar şi în zona de frig, până nu demult „cenuşăreasa” bugetelor. De altfel, de bunăvoie sau nu, toţi retailerii vor trebui să facă trecerea la echipamente care folosesc agenţi frigorifici naturali. O spune o directivă europeană deja aprobată care prevede ca până în 2025 să se interzică inclusiv service-ul pentru echipamente care folosesc freoni ce distrug stratul de ozon. Pentru a afla mai multe detalii, am stat de vorbă cu Adrian Ion Manager al companiei ProRefrigeration, unul dintre marii jucători din piaţa furnizorilor de echipamente de frig în segmentul comercial, partener Carrier în România. 
Magazinul Progresiv: Făceam în urmă cu trei ani o evaluare a comerţului tradiţional din perspectiva interesului acordat echipamentelor de frig şi constatam că lipseşte cu desăvârşire, acţiunile de remodelare oprindu-se la nivel de layout-ului, al raftului şi mobilierului. Aţi observat schimbări în ultima perioadă?
Adrian Ion:O noutate importantă în piaţa echipamentelor de frig comerciale, care va atrage cu sine şi alte schimbări, este aprobarea directivei europene 17007/2013 care prevede limitarea până la interzicerea echipamentelor frigorifice ce funcţionează cu freoni până în 2020 şi prevede trecerea la folosirea agenţilor frigorifici naturali, cum ar fi: CO2, amoniac, propan, izobutan. De asemenea, este de aşteptat ca din 2025 să se interzică şi service-ul pentru echipamentele ce funcţionează cu agenţi frigorifici ce nu îndeplinesc prevederile acestei directive.
Există, bineînţeles, proiecte în acest sens. Ca de obicei, retailerii internaţionali sunt primii care au investit în echipamente de frig ce functioneaza cu agenti frigorifici naturali sau cu agenti frigorifici de tip freon cu GWP
În rândul comercianţilor independenţi, nu ştiu să existe cineva care să investească în echipamente cu agenţi frigorifici naturali sau freoni cu GWP redus şi asta pentru că planurile de business sunt gândite pe termen foarte scurt – sau deloc – şi atunci un termen precum 2020 nu are prea mare relevanţă pentru ei. Probabil că în momentul în care guvernul va conştientiza potenţialul de taxare al folosirii agenţilor frigorifici cu GWP ridicat în perioada de tranziţie de până în 2020/2025, vom putea asista la o impulsionare a aplicării prevederilor directivei mai sus menţionate. În plus, mai este şi contextul pieţei, puternic polarizată. Pe de o parte avem o serie de comercianţi cu care colaborăm care au vândut afacerea, sau mai bine spus au vândut spaţiile către retailerii internaţionali care investesc în segmentul de proximitate. Pe de altă parte, sunt acele magazine care au investit şi şi-au consolidat poziţia.
M.P.: Cât de important este în structura costurilor totale ale unui magazin costul cu energia şi ce argumente financiare există în favoarea trecerii la o nouă generaţie de echipamente de frig?
A.I.:Îmi este greu să vorbesc despre structura costurilor totale, dar vă pot spune că din totalul cheltuielilor cu energia, cel al funcţionarii echipamentelor frigorifice tradiţionale reprezintă circa 60%. Controlul costului cu energia este cu atât mai important cu cât nu este legat de volumul de vânzări. Vorbim deci de un cost care „consuma direct din marja comercială”.
Este greu de cuantificat pentru un magazin tradiţional cât ar putea salva dacă trece la echipamente de frig de nouă generaţie şi asta pentru că nu vorbim de sume foarte mari. Economisirea este direct proporţională cu spaţiul de vânzare şi numărul de echipamente. O soluţie intermediară pentru comercianţii independenţi este vitrarea vitrinelor verticale de refrigerare, acţiune care aduce o salvare imediată de 25-30% din costul cu energia electrica.
M.P.: Dacă ar fi să luăm ca reper un magazin cu un spaţiu de vânzare de 40 de mp, la ce sumă s-ar ridica trecerea la o nouă generaţie de echipamente frigorifice?
A.I.:Nu cred că ar depăşi pragul de 15.000 de euro inclusiv dotările neutre - rafturi şi suport casă de marcat. În această sumă şi la acest spaţiu, vorbim despre o vitrină de băuturi de 2,5 m, o linie de vitrine de lactate de 5 m, una de mezeluri de 2,5 m şi o vitrină dedicată produselor congelate. După aceea, diferenţierea la nivel de dispunere se face după criteriul magazin cu vânzare asistată sau nu. Dacă mergem pe liberă servire, evident că din spaţiul de vânzare trebuie să alocăm un spaţiu suplimentar de circulaţie vitrinei de asistate, spaţiu pe care însă îl salvăm din mutarea produselor de congelate dintr-o vitrină tip insulă într-una verticală.
Oferim clienţilor noştri o gamă completă de vitrine adaptată la nevoile spaţiilor comerciale de proximitate, denumită „Small stores program – Flexi Cases for Tight Spaces”, produsă de partenerul nostru Carrier. Vitrinele sunt produse fie în variantă cu agregat încorporat fie pentru racordare la centrală frigorifică, au o amprentă la sol redusă şi volum util ridicat de expunere şi pot funcţiona şi cu agenţi frigorifici naturali sau cu freoni cu GWP
Investiţia în echipamente de frig este o ocazie bună de a se face şi o remodelare a magazinului. Noi asistăm de altfel clienţii noştri în aces sens, oferindu-le propuneri şi idei. De asemenea, remarc o deschidere din partea tuturor furnizorilor de a oferi suport comercianţilor, de la consultanţă înainte de începerea proiectului până la suport financiar, prin termene de plată corecte.
M.P.: Care sunt tendinţele în piaţa echipamentelor de frig?
A.I.: Pe una dintre ele, cea a vitrării vitrinelor am atins-o deja, însă am putea extinde discuţia. În trecut, vitrinele verticale erau preponderent deschise, în baza teoriei că oamenii trebuie să aibă acces rapid la marfă. Noile generaţii de echipamente sunt vitrate din fabrică, oferind o eficienţă energetică mult mai ridicată. Și vitrinele congelate, care în mod istoric erau sub forma unor insule care permiteau accesul de jur în prejur la produse, acum tind să fie pe verticală, oferind un mare avantaj privind amprenta pe care o au la sol şi disponibilizarea unei suprafeţe suplimentare pentru plasarea altor produse.
În zona de proximitate, acest aspect e cu atât mai important cu cât nu vorbim de suprafeţe de vânzare mari, iar simplul fapt că acum există soluţii integrate de expunere pe verticală dă posibilitatea folosirii spaţiului salvat pentru listarea altor categorii de produse. În plus, o mercantizare pe verticală este mult mai uşor de menţinut. Există retaileri care susţin că au observat o scădere a vânzărilor după implementarea vitrinelor vitrate, însă studiile arată că oamenii nu sunt deranjaţi să deschidă o uşă pentru a lua produsul. Până la urmă, vorbim de echipamente dedicate unor categorii de produse care nu sunt de impuls, ci de primă necesitate. Atâta timp cât ele sunt pe lista de cumpărături, eu nu cred că există riscul abandonării achiziţiei doar din cauză că trebuie deschisă suplimentar o uşă. Din punct de vedere design, un alt trend este cel al trecerii la vitrinele orizontale cu geamuri drepte şi nu curbate – revenire la tradiţional şi inducerea ideii de carmangerie tradiţională.
Conturile internaţionale au trecut deja la acestea, dar există şi lanţuri locale care au urmat exemplul şi au reuşit să-şi diferenţieze zona de servire asistată. În plus, acest nou concept aduce şi avantaje: o mai bună igienizare, o vizibilitate mai mare şi un cost mai mic al pieselor de schimb. De asemenea, există deja produse versatile în zona liniilor de servire asistată. Spre exemplu, există vitrine care în timpul săptămânii, în orele dimineţii, pe flux scăzut de clienţi funcţionează cu liberă servire şi care prin suprastructura vitrată convertibilă – dacă vreţi pe acelaşi principiu al unei maşini decapotabile – se poate transforma într-o vitrină cu servire asistată. În orice caz, vitrinele viitorului se construiesc din ce în ce mai mult în jurul ideii de eficienţă, lucru care a devenit vizibil la EUROSHOP 2014, cea mai mare expoziţie din domeniu.
M.P.: Aveţi un exemplu pozitiv de oferit din rândul retailerilor independenţi cu care colaboraţi?
A.I.:Colaborăm cu mai multe lanţuri locale şi magazine independente, însă un exemplu pozitiv este cel al unui retailer cunoscut din Vâlcea. Ce este diferit în cazul lor este că oamenii din spatele business-ului, au realizat că au nevoie de un concept pentru a rezista în piaţă şi de a se dezvolta. Au înţeles că nu trebuie să te bazezi doar pe „feeling” (intuiţie – n.red). Iniţiem colaborări şi cu alte reţele locale dar şi cu magazine din rândul carmangeriilor.
Eu cred în continuare că vom avea şi în România magazine de proximitate în care vom găsi produse proaspete, cu servicii care să aducă plus valoare şi vânzători amabili. Comercianţii independenţi vor realiza - de bunăvoie sau siliţi de împrejurări - că trebuie să se modernizeze. Să vă dau şi un exemplu concret: eu locuiesc într-o comuna din jurul Bucureştiului şi aici s-a deschis recent un Shop&Go. Prima reacţie a comercianţilor tradiţionali a fost de genul „Hai să fim serioşi, suntem aici de 10 ani, ce poate să se întâmple?”, dar după ce au depăşit faza de negare, au acceptat că trebuie să remodeleze. În scurtă vreme, chioşcul de la colţ a fost îmbrăcat în lemn, i s-a extins suprafaţa de vânzare, s-au montat pavele în faţă şi au fost amenajate două locuri de parcare. Competiţia le rezolvă pe toate.
