De unde vin urmatoarele amenintari pentru retaileri si cumparatori? | Progresiv
Ritmul lent de revenire al consumului, fenomen ce caracterizeaza fara discriminare pietele vest europene, aduce provocari si obliga la schimbari pe toate planurile. Industria alimentara nu face exceptie, iar exemplele abunda – de la reorganizarea continua prin care trece grupul Carrefour chiar la el acasa, la anuntul Schwarz Group privind o mai buna eficientizare a retelei Lidl prin reducerea sortimentatiei.
Mai mult, situatia datoriilor suverane ramane ca o secure asupra Europei, iar Grecia este o amintire vie a ceea ce se poate intampla. Si totusi, este posibil ca urmatoarea mare amenintare pentru cumparatorii europeni sa vina de pe meleaguri si mai indepartate. Sa fie oare majorarea preturilor la carburanti picatura care umple paharul?
La inceput de 2012, atentia tuturor ramane indreptara spre Golful Persic, cel mai important culoar al traficului international de petrol si locul unor activitati diplomatice intense, cu Statele Unite ale Americii si Uniunea Europeana, pe de o parte, si controversatul program nuclear al Iranului, pe de alta parte. Suspiciunile comunitatii internationale sunt alimentate si de un raport recent al Agentiei Internationale a Energiei Atomice, o organizatie interguvernamentala autonoma, aflata sub auspiciile ONU, care aduce dovezi ca programul nuclear iranian are si scopuri de natura militara.
De altfel, in ianuarie, guvernele tarilor membre ale Uniunii Europene au cazut de acord asupra unui nou pachet de sanctiuni economice la adresa Iranului. Dintre acestea, poate cea mai importanta este cea referitoare la embargoul la semnarea noilor contracte de achizitie de petrol cu Iran, in contextul in care actualele intelegeri vor expira in iulie 2012. Mai mult, au fost impuse restrictii si asupra unor servicii financiare, dar si in dreptul exportului si importului altor marfuri – produse non-petroliere. Noul pachet de sanctiuni al Uniunii Europene se adauga masurilor punitive luate de alte state si de Organizatia Natiunilor Unite in relatia cu Iranul de-a lungul anilor.
Ar trebui mentionat, totusi, ca masurile nu se bucura de suport neconditionat la nivel international. Sergei Lavrov, Ministrul Afacerilor Externe din Rusia, spre exemplu, este unul dintre critici cei mai virulenti, fiind de parere ca aceasta strategie va fi contraproductiva. Pe de alta parte, ca urmare a noilor masuri adoptate de Uniunea Europeana, o serie de tari, precum Statele Unite ale Americii, Marea Britanie si Franta, au trimis unitati navale in Golful Persic ca masura asiguratorie.
De cealalta parte, Iranul a amenintat din nou cu inchiderea stramtorii Ormuz daca statele occidentale vor bloca in cele din urma exporturile de petrol iranian. Mai mult decat atat, Parlamentul iranian a discutat si pe marginea propunerii de a stopa imediat furnizarea de petrol catre Uniunea Europeana, inainte de incheierea actualului contract si de aplicarea noului pachet de sanctiuni. Ahmad Qalebani, Managing Director al Companiei Nationale a Petrolului din Iran, a sugerat ca o astfel de masura ar putea cauza o majorare a pretului petrolului la nivel mondial de la 110 dolari pe baril la 120-150 dolari pe baril, neoferind insa si un orizont de timp in care s-ar produce aceste cresteri.
Care este miza?
Din pacate, marea parte a acestei bogatii numite carburant fosil trebuie transportata din Golf prin Oceanul Indian via stramtoarea Ormuz, in timp ce doar o mica parte este expediata terestru sau prin intermediul retelei de conducte. Stramtoarea Ormuz, prin „constructia” ei naturala, este un adevarat „gat de sticla”, stramt si putin adanc, ceea ce face ca banda de circulatie sigura pentru petroliere sa nu fie mai lata de doua mile. Iar acest canal ingust poate fi blocat fara nicio problema.
Iranul are si mijloacele de a duce la indeplinire un asemenea plan, cu ajutorul submarinelor sau a rachetelor, si nici nu ar fi la prima incercare de a sugruma traficul. In plus, nu mai departe de cateva luni in urma Iranul era in pline exercitii navale chiar in aceasta zona. Acesta este contextul, dar ceea ce nu se stie cu siguranta este daca Iranul isi va duce la indeplinire amentarile. O astfel de decizie are implicatii si pentru propria economie din moment ce petrolul reprezinta nu mai putin de 74% din valoarea exporturilor, potrivit datelor Organizatiei Mondiale a Comertului pe 2010 (World Trade Organization – n.r.). Mai adaugam si riscul de a-si aliena toti vecinii si, nu in ultimul rand, faptul ca ar provoca cu siguranta un raspuns militar.
Unii mai ingrijorati ca altii
Cea mai mare parte a petrolului iranian este exportata catre Asia, in mod particular China, Japonia, India si Coreea de Sud. Aceste tari nu sunt afectate de embargoul Uniunii Europene, dar asta nu inseamna ca nu ar fi lezate in eventualitatea unui conflict in Golf. Europa reprezinta pana la 18% din exporturile de petrol din Iran si este, per total, cel mai mare partener comercial. Principalii beneficiari ai importurilor sunt Italia si Spania, unde petrolul venit din Iran reprezinta aproximativ 10% din totalul consumului din aceste doua tari. Un lucru este cert in acest moment, partenerii europeni ai Iranului au sase luni la dispozitie sa gaseasca surse alternative de aprovizionare.
De asemenea, plecand de la noile restrictii si de la grijile care plutesc in aer cu privire la alte posibile evenimente politice in Orientul Mijlociu, se subintelege ca orice nou contract care vizeaza petrolul se va semna in termeni mult mai putin avantajosi decat cele vechi. Cele sapte natiuni care se invecineaza cu Golful Persic reprezinta circa o treime din totalul petrolului tranzactionat la nivel global, ceea ce face din aceasta regiune una de o importanta strategica extraordinara.
Implicatii pentru industria alimentara
1.Oamenii de afaceri prudenti din industria alimentara ar trebui sa inceapa sa ia in considerare in bugetarile lor o potentiala majorare a preturilor la energie si chiar posibile restrictii energetice care pot aparea pe parcursul lui 2012.
2.Tarile din Europa de Sud vor fi cele mai afectate, iar situatia se va deteriora abrupt in cazul in care traficul prin stramtoarea Ormuz va fi inchis.
3. Din moment ce industria alimentara este una dintre cele mai competitive domenii, retailerii si producatorii deopotriva se vor dovedi refractari, si chiar incapabili de a transfera intregul impact al unei eventuale majorari de preturi catre cumparatori. Profitul le va fi astfel afectat.
4.Orice majorare de pret la carburanti presupune preturi mai mari la alimente, ceea ce duce inevitabil si la o intensificare a inflatiei in general.
5. Pe langa cresterea preturilor la alimente, cumparatorii vor fi afectati si direct de majorarile preturilor la utilitati (alimentarea cu carburanti, consumult casnic de energie, etc.)
6. Poate cel mai ingrijorator lucru este faptul ca, in pietele mature, majorarile preturilor la energie sunt adesea asociate cu o performanta economica redusa.
7. Orice majorare de durata a preturilor la carburanti sau energie electrica va pune presiune si mai mult pe si asa greu incercata comunitate europeana, iar tari precum Italia si Spania se vor resimti cel mai mult.
8.Orice intrerupere a activitatii economice ar avea un impact imediat asupra situatiei bugetelor Guvernelor europene si, mai departe, ar duce la o intensificare a crizei in zona Euro.
9. Nu in ultimul rand, ar trebui precizat ca numeroasele sanctiuni au adus deja consecinte reale economiei iraniene, prin deprecierea rialului (moneda nationala a Iranului) si printr-un nivel al inflatiei foarte ridicat cu care se confrunta in prezent cumparatorii din tara respectiva.
Traducere si adaptare de Romina Ardelean.