Cum schimbă imigranţii est-europeni, inclusiv românii, faţa retailului occidental | Progresiv
O tendință importantă relevată de majoritatea studiilor globale de consumator din ultimii cinci ani vorbește despre migrația populațiilor. Și în România urbană începe să se simtă, timid, prezența imigranților și, deși nu există o statistică oficială și nici nu ne putem compara cu eclectismul din Franța, Germania sau Marea Britanie, se văd deja comunități importante precum cea chineză sau arabă. Ce lecții ar fi de învățat din piețele mature? 
Sunt câțiva ani buni de când trimit periodic colete cu bunătăți autohtone unei foste colege de liceu stabilite în Norvegia, și, dacă m-aș strădui, aș putea să mai adaug la o strigare pe lista doritorilor încă trei persoane localizate în țări unde nu găsim încă niciun român cu spirit antreprenorial suficient de dezvoltat pentru a-și deschide un magazin cu produse „de acasă”. Comerțul cu produse etnice, deși de nișă, este o oportunitate pentru că oferă, pe lângă produse, și amintiri, gusturi din copilărie, și alină dorul de casă.
În țări unde comunitățile de imigranți deja au depășit masa critică există deja magazine – căci ar fi poate prea mult să le numim concepte – care li se adresează și care valorifică cu succes nevoile acestora.
Greens International Food Center este un studiu de caz interesant în acest sens. Poziționat în Middlesex, în sudul Marii Britanii, într-un spațiu ce depășeșe 5.000 mp, magazinul are o sortimentație care reflectă fidel mixul de imigranți din această țară. Circa 60% dintre produse provin din Polonia, România, Lituania, Bulgaria și Ungaria, în timp ce 25% sunt turcești și doar 15% de origine locală.
„Magazinul are un program de lucru non-stop, astfel încât dacă unei gravide i se face poftă de covrigi însiropați la ora 3 dimineața, soțul ei poate respira ușurat”, povestește cu umor Andrew Don, autorul articolului despre răspunsul retailerilor britanici la influxul de imigranți, publicat în revista pentru comercianți The Grocer, Marea Britanie. Prețurile practicate au un adaos comercial de circa 12%, iar Hasan Eren, managerul Greens International Food Center, înaintează o cifră de afaceri săptămânală de 55.000 de lire.
Greens este un exemplu extraordinar pentru modul în care comercianții din Marea Britanie s-au adaptat la valul de imigranți din ultimii ani, nu doar în termeni de sortimentație, dar și când vine vorba de capacitatea de a monetiza o tendință demografică.
O dovadă în plus a succesului unui asemenea business este și faptul că Ahmet Eren - proprietarul Greens - are deja planuri să deschidă o a doua locație în Haringey, în apropierea Capitalei, iar dacă totul merge bine, în următorii 5-10 ani s-ar putea aventura chiar și în Londra. Cu afluxul de imigranți est-europeni înregistrat din 2004 încoace, în Marea Britanie poți să găsești produse etnice în majoritatea supermarketurilor.
Vorbim de mărci mai greu de pronunțat pentru britanici precum Polski Sklep, Kubus, Polanka, Orzel, Poziomka, Sarmata Deli, Polskie Delikatesy sau Morawski Delicatesse, dar care sunt suficient de căutate încât să își justifice prezența pe raft.
Ce miză e în joc
Dar cât de mare este piața de retail cu produse est-europene în Marea Britanie sau, mai bine zis, care este valoarea acestei mize? Datele de la Oficiul Național de Statistică al Marii Britanii îi poziționează pe polonezi drept a doua cea mai mare comunitate de imigranți din această țară (670.000 de persoane), după indieni, însă răspândirea lor variază de la o regiune la alta. În sud-vest, est, Scoția și Wales, spre exemplu, ei trec pe primul loc.
Potrivit recensământului populației pe 2013, citat de revista The Grocer, celelalte naționalități est-europene bine reprezentate în populația Marii Britanii sunt: lituanienii (142.000), românii (130.000), letonii (81.000), slovacii (51.000), bulgarii (50.000), rușii (49.000), cehii (46.000) și ucrainienii (26.000).
Una peste alta, oficial se vorbește despre nu mai puțin de 1,25 milioane de est-europeni care locuiesc în Anglia, dar biroul responsabil cu urmărirea migrației afirmă că este foarte dificil de estimat adevărata dimensiune a comunităților.
Cifrele acestea trebuie tratate totuși cu o doză de precauție pentru că nu includ, spre exemplu, studenții, persoanele care nu au rezidența în Marea Britanie, expații sau turiștii. De asemenea, surse neoficiale afirmă că nu mai puțin de 28.000 de români și bulgari s-au mutat doar anul acesta în Marea Britanie, nefiind incluși, așadar, în recensământul de mai sus.
Nici studiile de piață nu aduc lămuriri în ceea ce privește numărul de magazine etnice existente. Singurii capabili să ofere estimări mai bune sunt furnizorii și distribuitorii specializați. Ibrahim Yucesoy, managerul firmei Dimark, care distribuie produse alimentare și băuturi din Polonia și alte țări est-europene, estimează că numărul magazinelor cu acest profil se ridică la 5.000, 80% dintre acestea fiind concentrate în Londra. Pe lângă multele magazine poloneze, în ultimii doi ani s-au deschis și foarte multe magazine românești, estimările din The Grocer vorbind de circa 40 de inaugurări.
Ce fac lanțurile mari de magazine
Nu doar magazinele specializate joacă în această piață a produselor etnice. Ibrahim Yucesoy susține că, de asemenea, multe dintre magazinele independente cu management britanic și chiar lanțuri de retail mari au listat game de produse de origine est-europene în ultima perioadă. Printre clienții companiei lui se numără și retaileri precum Nisa, Musgrave, One Stop sau Palmer&Harbey.
„Toți acești retaileri au înțeles că există o cerere pentru aceste produse care nu mai vine doar dinspre imigranți, ci chiar și de la consumatori britani”, mai afirmă Yucesoy, citat de The Grocer. Acesta estimează că nu mai puțin de 70% dintre magazinele din Marea Britanie oferă o sortimentație, mai mică sau mai mare, de produse est-europene, „chiar și Ocado s-a arătat interesat de ele. Singurele lanțuri unde nu cred să vedem astfel de produse în viitorul apropiat sunt M&S și Waitrose”.
Este adevărat că ar mai fi de lucrat la selecție și retailerii generaliști pierd mulți bani doar pentru că încă nu înțeleg piața. Polonezilor, spre exemplu, le place să cheltuiască mult pe alimente și băuturi, incluzând aici vodka și bere, dar cel mai adesea spațiul alocat acestor game într-un supermarket obișnuit este foarte mic.
Prin urmare, operatorii pierd milioane de lire doar pentru că nu au informații despre comportamentul de consum și cumpărare al diferitelor comunități de imigranți. „Oferta din Tesco este săracă și prost organizată, Asda a adus ceva îmbunătățiri prin gama Delicja, Sainsbury este cel mai avansat, însă mai este loc de lucra, în timp ce Morrisons d-abia acum ia în considerarea listarea de astfel de produse”, spune Andrew Don într-o analiză succintă a situației din marii retaileri.
Provocările retailerilor
Din punct de vedere operațional, un business specializat pe astfel de produse nu este ușor de gestionat, în lipsa unei centrale de achiziții organizate care să funcționeze optim și în condițiile unor comenzi de volume mici, punctuale. Este un mod de lucru costisitor și care afectează direct și adaosul comercial.
O altă problemă comună ridicată de majoritatea managerilor de magazine cu produse etnice intervievate de publicația britanică este lipsa unei educații în domeniu, atât în termeni de experiență de retail, cât și cunoștințe despre produsele vândute. Proprietarul Greens, spre exemplu, a lucrat anterior deschideri magazinului în 2010, în industria textilelor, iar prima interacțiune cu industria alimentară a avut-o cu ocazia unui seminar despre siguranța alimentară organizat de un retailer.
Pe viitor, dezvoltarea acestui segment de magazine ține de foarte mulți factori. Unul dintre aceștia este și retorica guvernamentală cu privire la migrația populației la nivel global. Cunoaștem cu toții că în Marea Britanie, spre exemplu, retorica partidelor politice a fost mai degrabă una negativă decât focusată pe oportunități.
„Este greu să atragi jucători noi atunci când atitudinea față de imigrație este atât de negativă”, consideră Yucesoy, care însă atrage atenția asupra unui lucru despre care vorbesc mai puțini: „retrospectiv vorbind, deschiderea granițelor a fost mai degrabă o decizie bună pentru economie și business-uri”.
Sursa foto: roxanamironescu.wordpress.com
