Cod de Bune Practici | Progresiv

Codul de Bune Practici a fost agreat si semnat de reprezentanti ai Metro Cash&Carry, Real Hypermarket, Cora, Selgros Cash&Carry, Carrefour, Auchan si Kaufland si de reprezentantii Romalimenta, Asociatiei Romane a Carnii, Asociatiei Patronale din Industria Laptelui, Patronatului National al Viei si Vinului, Rompan, Patronatului Roman al Carnii de Porc si Uniunii Nationale a Crescatorilor de Pasari. Cod de Bune Practici

Codul reprezinta un prim pas in reglementarea relatiilor de afaceri dintre comercianti si furnizorii romani. Redam, in continuare, acest document in integralitate, pentru ca fiecare, comerciant sau furnizor, sa-si formeze propria parere si sa actioneze in consecinta.

In cazul respectarii prevederilor sale, codul nu face altceva decat sa aduca un grad de civilizatie in negocierile comerciale, care nu vor fi mai usoare, ba dimpotriva, probabil. Asumarea si respectarea, de catre retaileri, a prevederilor acestui cod nu tine loc, pe de alta parte, de profesionalism din partea furnizorilor. Cred ca documentul obliga furnizorii romani sa-si imbunatateasca performantele in toate domeniile, de la productie, distributie si marketing, la stiinta negocierii. Orice alt comentariu, in acest moment, mi se pare prematur. Am remarcat din nou „discretia“ comerciantilor in privinta oricarui comentariu suplimentar asupra acestui cod si un oarecare scepticism al altor furnizori activi pe piata romaneasca privind un eventual succes al acestui demers.

Cum numai timpul va da dreptate unora sau altora, sa vedem, in continuare, ce spune Codul de Bune Practici pentru Comertul cu Produse Alimentare.

PRINCIPII

Agricultura si industria alimentara sunt considerate printre cele mai importante sectoare ce asigura competitivitatea in economia romaneasca. In acelasi timp, exista o legatura economica stransa intre producatorii agricoli, industria alimentara si companiile distribuitoare, denumite generic FURNIZORI, si sectorul comercial, reprezentat de persoanele juridice ce desfasoara comertul in locuri special amenajate ca suprafete comerciale, denumite generic COMERCIANTI.

 

Intr-un mediu economic tot mai competitiv, relatiile comerciale dintre producatori, industria alimentara, comert si consumatori au evoluat catre modele tot mai complexe.

 

Guvernul Romaniei, prin Memorandumul „Masuri pentru rezolvarea divergentelor aparute intre furnizori si marile lanturi de magazine“, a recomandat crearea unui Cod de Bune Practici pentru a optimiza si clarifica relatiile comerciale dintre Comercianti si Furnizori. Acest Cod nu isi doreste sa inhibe libertatea comertului si incheierea de contracte bilaterale intre Comercianti si Furnizori.

 

Partile convin asupra necesitatii adoptarii unui cod de bune practici, cu respectarea legislatiei romanesti si europene in vigoare. Totodata, CODUL DE BUNE PRACTICI reprezinta o declaratie de principii a Furnizorilor si Comerciantilor, care are rolul primordial de a asigura si garanta libertatea comertului, precum si respectarea intereselor marii categorii de consumatori reprezentata atat de persoanele fizice, cat si de persoanele juridice.

 

Dupa intrarea in vigore, CODUL DE BUNE PRACTICI va fi respectat de semnatari, precum si de orice alta persoana juridica ce face parte din categoria Furnizorilor sau Comerciantilor, care declara expres ca intelege sa isi insuseasca principiile lui printr-o prevedere expresa in preambulul contractului.

CLAUZE

 

PARTEA 1 - Negocieri comerciale

1. Semnatarii codului convin asupra existentei unui contract cadru la nivelul fiecarui Comerciant, care respecta legislatia in vigoare si clauzele prezentului cod de bune practici.

2. Termenii generali ai contractului cadru oferit de un Comerciant unui Furnizor al unei anumite categorii de produse vor putea fi adusi la cunostinta oricaruia dintre FURNIZORII aceleiasi categorii de produse, la cerere.

PARTEA A DOUA - Preturi si conditii de plata

 

3. Delistarea de catre Comerciant a unui produs al Furnizorului va trebui sa se realizeze prin notificare prealabila. O asemenea masura va fi justificata intr-o perioada rezonabila de timp, in asa fel incat, in cazul existentei unei dependente economice, sa permita reconsiderarea strategiei comerciale a Furnizorului.

 

4. Furnizorul nu poate fi obligat de catre un Comerciant sa contribuie la costurile de marketing ale magazinului. De asemenea, Comerciantul nu poate fi obligat de catre Furnizor sa contribuie la costurile de marketing ale Furnizorului. Aceasta nu impiedica Furnizorul, care considera ca activitatile de marketing initiate de catre Comerciant sunt necesare pentru cresterea volumului de vanzari, sa participe la costurile ocazionate de aceste activitati de marketing. Neacceptarea acestor servicii nu poate fi clauza de incetare a colaborarii.

 

5. Furnizorul nu poate fi obligat de catre Comerciant, in mod direct sau indirect, sa contribuie la costurile de deschidere a unui nou magazin sau la cele legate de cresterea suprafetei de vanzare, de alte amenajari, renovari, schimbari ale codurilor de bare. Aceasta nu impiedica Furnizorul, care considera ca aceste activitati sunt necesare pentru cresterea volumului de vanzari, sa participe la costurile ocazionate de acestea. Neacceptarea acestor servicii nu poate fi clauza de incetare a colaborarii.

 

6. Serviciile oferite de Comerciant vor trebui comunicate Furnizorului inainte de efectuarea acestora, motiv pentru care se recomanda ca in contractele comerciale sa se stipuleze clauze privitoare la conditiile manifestarii acordului expres sau tacit al Furnizorului.

 

7.1. Este interzis Comerciantului sa conditioneze Furnizorul sa nu vanda si altor comercianti la un pret mai mic decat cel la care vinde si Comerciantului.

7.2. Este interzis Furnizorului sa conditioneze Comerciantul sa pastreze un anumit pret de raft.

 

8.1. Productia proprie a Comerciantului trebuie sa respecte legislatia in vigoare.

 

8.2. Productia proprie a Furnizorului trebuie sa respecte legislatia in vigoare.

 

9.1. Termenele de plata vor trebui sa tina cont de tipul produselor si de specificul vanzarii marfii si vor fi stabilite la un nivel rezonabil. Se recomanda ca acest termen sa nu depaseasca 30 de zile pentru produsele agroalimentare.

 

9.2. Se recomanda ca in contractul comercial sa nu fie impuse cantitati minime de comanda.

 

10. Neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare de catre Furnizor si/sau Comerciant a unei obligatii comerciale poate genera plata de penalitati de catre partea in culpa, simetrice pentru parti, existenta si nivelul acestora fiind negociate la incheierea  contractului.

PARTEA A TREIA – Promotii

 

11. In cazul in care Comerciantul solicita Furnizorului o plata pentru promovarea unui produs, Comerciantul va desfasura respectiva promotie numai dupa primirea acordului scris a Furnizorului.

 

12. Discounturile pentru promotii vor fi folosite in acest scop.

 

13. Baza de calcul a discounturilor si contravaloarea serviciilor va fi definita in termeni clari, agreata expres de ambele parti si cuprinsa in contract.

PARTEA A PATRA – Compensari

 

14. Comerciantul nu poate solicita Furnizorului, direct sau indirect, o plata care sa compenseze Comerciantul in cazul in care veniturile rezultate din vanzarea produselor Furnizorului sunt mai mici decat cele prognozate (anticipate) de Comerciant, cu exceptia cazului in care Furnizorul nu a respectat termenele de livrare si / sau cantitatile comandate si acceptate.

 

15. Comerciantul poate refuza receptia marfii in conditiile in care aceasta nu indeplineste standardele legale de calitate, nu respecta cantitatile prevazute in contract sau termenele de livrare, nu respecta standardele legale de ambalare si de etichetare sau nu respecta standardele legale de transport la temperatura corespunzatoare a produsului.

 

16. Comerciantul  poate sa ceara Furnizorului, direct sau indirect, sa ii plateasca pierderile sau distrugerile de produse primite de la Furnizor, pierderi sau distrugeri care au avut loc in magazinele Comerciantului, numai in cazul in care o asemenea pierdere sau distrugere este din culpa dovedita a Furnizorului.

PARTEA A CINCEA – Tertii

 

17. Partile nu se pot obliga reciproc, direct sau indirect, sa cumpere sau sa vanda bunuri si / sau servicii de la / catre vreo parte terta.

PARTEA A SASEA – Pretul

 

18. Pretul de vanzare practicat de Furnizor in relatia cu fiecare Comerciant este negociabil, tinand cont atat de avantajele acordate Comerciantului (discount, bonus), cat si de costurile generate de serviciile prestate de Comerciant si facturate Furnizorului.

 

In aceste conditii, negocierea preturilor intre Furnizori si Comercianti va permite practicarea unor preturi diferite de la caz la caz si va asigura un mediu concurential sanatos.

 

Nota: Sublinierile apartin textului original.

 

 

 

bauturi spirtoase acciza taxe buget stat
Spirits România: Accizele încasate de stat din vânzarea de alcool etilic, 1,22 miliarde de lei în anul 2024
Accizele încasate de stat din vânzarea de alcool etilic s-au situat la 1,22 miliarde de lei în anul 2024, în condițiile în care suma totală...
portret Albert Davidoglu CEO Macromex, detalii pe www.revistaprogresiv.ro
Vremea creșterilor pentru businessul Macromex
În ciuda provocărilor apărute constant în piață, businessul Macromex a reușit în ultimii patru ani să încheie cu rezultate peste...