Ce responsabilităţi au comercianţii în materie de trasabilitate | Progresiv

În contextul în care în ultimii ani am asistat la mai multe incidente privind proveniența unor produse alimentare, atât la nivel național, cât și european, trasabilitatea reprezintă o soluție care garantează siguranța produselor alimentare. Care sunt cerințele pe care trebuie să le respecte operatorii din sectorul alimentar privind normele de trasabilitate și ce responsabilități au comercianții pentru a fi în conformitate cu legislația europeană alimentară?

Potrivit articolului 3 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului Europei, trasabilitatea reprezintă capacitatea de a depista și de a urmări anumite produse alimentare, hrană pentru animale, un animal de la care se obțin produse alimentare sau o substanță destinată încorporării sau care este așteptat să fie încorporată în anumite produse alimentare sau hrană pentru animale, pe parcursul tuturor etapelor de producție, prelucrare și distribuție.

Articolul 18 al aceluiași regulament stabilește principiile generale ale trasabilității alimentelor. Acesta prevede că trasabilitatea alimentelor trebuie să fie asigurată în toate etapele producției, prelucrării și distribuției. De asemenea, articolul mai prevede faptul că operatorii din sectorul alimentar trebuie să fie în măsură să identifice persoanele care îi aprovizionează cu alimente, dar și întreprinderile către care au fost furnizate propriile lor produse.

Pentru a asigura trasabilitatea alimentelor, astfel cum se prevede la articolul 18 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, este necesar să se cunoască numele şi adresa operatorului din sectorul alimentar care furnizează alimentul în cauză, precum şi numele şi adresa operatorului din sectorul alimentar căruia i s-a furnizat alimentul în cauză. Cerinţa respectivă se bazează pe abordarea „un pas înapoi” – „un pas înainte” care prevede ca operatorii din sectorul alimentar să dispună de un sistem care să le permită să identifice furnizorul lor direct (furnizorii lor direcţi), precum şi clientul lor direct (clienţii lor direcţi), cu excepţia cazului în care sunt consumatori finali.

Incidentele anterioare în legătură cu produsele alimentare au demonstrat că posibilitatea de a urmări produsele alimentare şi hrana pentru animale pe parcursul întregului lanţ alimentar este importantă pentru protecţia sănătăţii publice şi a intereselor consumatorilor. Astfel, registrele de trasabilitate contribuie la:

• facilitarea retragerii şi returnării produselor alimentare în mod orientat, evitând astfel perturbări care nu sunt necesare comerţului;
• furnizarea de informaţii exacte consumatorilor cu privire la produsele implicate, contribuind astfel la menţinerea încrederii acestora;
• facilitarea evaluării riscurilor de către autorităţile de control.

Cerinţe în materie de trasabilitate

Eficiență energetică amplificată de inovația AI. Ecosistemul SolaX Power oferă companiilor control total asupra consumului de energie

Alimentele, cu peste 7,6% mai scumpe în noiembrie 2025 față de noiembrie 2024

Potrivit articolului 3 din regulamentul de punere în aplicare nr. 931/2011 al Comisiei Europene privind cerinţele în materie de trasabilitate a alimentelor de origine animală stabilite în Regulamentul nr. 178/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului, operatorii din sectorul alimentar trebuie să se asigure că sunt puse la dispoziţia operatorilor economici cărora le sunt furnizate alimentele şi, la cerere, autorităţii competente următoarele informaţii:

•  o descriere precisă a alimentului;
•  volumul sau cantitatea de alimente;
•  numele şi adresa operatorului din sectorul alimentar de la care s-a expediat alimentul;
•  numele şi adresa expeditorului (proprietarului), în cazul în care acesta este altul decât operatorul din sectorul alimentar de la care s-a expediat alimentul;
•  numele şi adresa operatorului din sectorul alimentar căruia i s-a expediat alimentul;
•  numele şi adresa destinatarului (proprietarului), în cazul în care acesta este altul decât operatorul din sectorul alimentar căruia i s-a expediat alimentul;
•  o referinţă de identificare a lotului sau a transportului, după caz;
•  data expedierii alimentului.

Responsabilităţile comercianţilor

Principalele responsabilităţi ale comercianţilor de produse alimentare şi furaje au fost stabilite în Regulamentul (CE) nr. 178/2002. Astfel, potrivit articolului 19 al Regulamentului, toţi operatorii sectorului alimentar trebuie să informeze imediat autorităţile competente atunci când există suspiciuni că un produs alimentar de pe piaţă poate aduce prejudicii sănătăţii umane. De asemenea, aceştia trebuie să ofere informaţii autorităţilor despre măsurile pe care le-au luat pentru a preveni consumatorul.

Totodată, un comerciant poate iniţia procedura de retragere de pe piaţă a unui produs dacă consideră că produsul alimentar pe care l-a importat, produs, transformat, procesat sau distribuit nu corespunde cu prevederile securităţii alimentare. În plus, dacă produsul respectiv afectează consumatorul, comerciantul trebuie să-l informeze de motivele retragerii şi la nevoie poate retrage de pe piaţă produsul.

De asemenea, operatorii din sectorul alimentar responsabili de activităţile de comerţ en-detail sau de distribuţie en-gros care nu afectează ambalajul, etichetarea securitatea sau integritatea produselor alimentare, în cadrul activităţilor, trebuie să iniţieze proceduri de retragere de pe piaţă a produselor care nu răspund cerinţelor de securitate alimentară şi trebuie să coopereze la măsurile luate de producători, fabricanţi şi/sau autorităţile competente.

Sancţiuni

Sancţiunile pentru încălcarea normelor sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor privind demonstrarea trasabilităţii produselor pentru producerea, prelucrarea, distribuţia, punerea pe piaţă sau comercializarea alimentelor sau a hranei pentru animale, specifice operatorilor din industria alimentară sau a hranei pentru animale, sunt prevăzute de articolul 6 al Hotărârii Gvernului nr. 984/2005 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, cu modificările şi completările ulterioare.

Astfel, se sancţionează cu amendă de la 1.000 de lei la 2.000 de lei fapte precum:

•  nerespectarea reglementărilor sanitar veterinare privind producerea, înregistrarea, circulaţia şi comercializarea produselor medicinale de uz veterinar, a aditivilor furajeri sau a altor produse de uz veterinar;
•  încălcarea normelor sanitare veterinare şi pentru siguranta alimentelor privind demonstrarea trasabilităţii produselor la producerea, prelucrarea, distribuţia, punerea pe piaţă sau comercializarea alimentelor sau a hranei pentru animale.

De asemenea, refuzul comercianţilor de produse alimentare de a permite accesul inspectorilor autorităţii sanitare veterinare în unităţile supuse controlului şi scoaterea de sub restricţii a mărfurilor supuse sechestrului veterinar fără acordul scris al autorităţilor competente se sancţionează cu amendă de la 3.000 de lei la 5.000 de lei.