Ce beneficii aduce pentru retaileri maturizarea pietei distributiei la temperatura controlata? | Progresiv

O intrebare la care am incercat sa gasim raspuns impreuna cu Nicolae Cismasu, Presedintele Asociatiei Operatorilor Logistici si Depozitarilor de Produse Congelate si Refrigerate din Romania (ArolaFrig), un promotor al ideii ca externalizarea serviciilor de logistica aduce benefici financiare pentru toate verigile din lantul de distributie.

Magazinul Progresiv.: In primul rand v-as ruga sa imi spuneti despre ce categorii de produse vorbim cand ne referim la sectorul de temperatura controlata?
Nicolae Cismasu:Vorbim despre acele produse a caror depozitare si transport nu se pot face in conditiile ambientale si care necesita un control al temperaturii de-a lungul intregului lant de distributie, precum produsele din carne, produsele lactate sau fructele si legumele proaspete. Sigur, sunt mai multe trepte de temperatura, spre exemplu lactatele se depoziteaza si se transporta la o temperatura relativ constanta de 2 – 4 grade, pe cand fructele si legumele proaspete au nevoie de de un mediu controlat intre 10 - 14 grade. Tot aici includem si produsele congelate, care se pastreaza de regula la temperatura de -18 grade.

M.P.:In momentul de fata, cum ati caracteriza piata distributiei de produse alimentare cu temperatura controlata din Romania?
N.C.: Piata este destul de dezvoltata, dar nu exista suficiente informatii disponibile. Cred ca ar trebui sa privim stadiul actual de dezvoltare prin prisma evolutiei. In Romania piata de distributie cu temperatura controlata a inceput sa se dezvolte intr-un moment in care aproape toata infrastructura logistica de dinainte de 1989 s-a inchis. Nu includ aici marii producatori care existau si inainte de acest moment si care si-au pastrat structurile, ci ma refer la noii jucatori care au venit si care, neavand la cine apela, au fost nevoiti sa-si construiasca propria infrastructura. Tocmai de aici si acest specific al pietei locale, unde majoritatea producatorilor sau a distribuitorilor pastreaza in house partea de depozitare si transport, iar gradul de externalizare este destul de redus. Este un model neeconomic si atipic, daca privim din perspectiva pietelor occidentale.

M.P.: Venirea recesiunii ar fi trebuit, in mod natural, sa forteze producatorii spre eficientizare. Cum s-a manifestat in piata de profil acest lucru?   
N.C.:A venit criza si am crezut sincer ca, odata cu scaderea volumelor de vanzari, producatorii vor fi impinsi catre externalizare. S-a ajuns si la situatii in care se efectueaza transportul pe distante relativ mari - din nord in sudul tarii sau din vest in est - cu masini de capacitate mica, ceea ce inseamna un cost relativ mare. O astfel de situatie te-ar fi indemnat, la modul teoretic, sa cauti solutii mai ieftine, ceea ce nu s-a prea intamplat. Au fost si cazuri de externalizare, insa nu putem vorbi despre un fenomen. Intr-adevar, este un domeniu sensibil. A externaliza veriga de livrare din supply chain inseamna sa dai din mana o activitate care daca nu va functiona risti sa dispari de pe piata. Partea buna a lucrurilor este ca au aparut deja operatori logistici care au puterea financiara si operationala sa sustina proiecte mari.

M.P.:Ce beneficii poate aduce externalizarea de-a lungul lantului de distributie? Dar pentru retaileri?
N.C.:Eficienta cea mai mare vine in principiu din partea de transport. De regula, transportul reprezinta o pondere mare din intregul lant, putand ajunge sa depaseasca 50% din totalul costului logistic, in functie de categoria de referinta. Spre exemplu, o potentiala livrare a unui provider logistic cu o masina de 10 tone versus o livrare cu o masina de 3,5 tone poate duce la o scaderea semnificativa a costului. Partea de depozitare are, de asemenea, o pondere importanta in cost si unde producatorii - care au de obicei depozite pentru distributie relativ mici, cu eficienta energetica scazuta - nu vor putea niciodata sa concureze cu costurile de depozitare scazute ale unui operator logistic mare.

In afara reducerilor de costuri pe segmentul acoperit de furnizor, si pentru retaileri apar o serie de avantaje. Daca in locul a 10 masini a tot atator producatori/distribuitori care ar ajunge la un magazin sau la o platforma logistica, livrarea ar fi efectuata de o singura masina a unui operator logistic, acest lucru ar genera o economie de timp si resurse si pentru retaileri – respectiv mai putini oameni la receptie, in mai putine schimburi, oportunitatea pentru o mai buna planificare a aprovizionarii etc. In esenta vorbim
despre doua mari beneficii: unul este reducerea costurilor si al doilea se refera la o crestere a calitatii actului serviciului logistic.

M.P.: Ce ne puteti spune despre cealalta componenta importanta a lantului logistic - depozitele?
N.C.:Este o veriga importanta, care se realizeaza foarte greu si are un cost la fel de mare. Din nou, si partea de depozitare trebuie privita tot din perspectiva istorica. Mare parte din depozitele care existau inainte de 1989 s-au inchis, iar intreprinzatorii care au intrat in business dupa 2000, au incercat sa faca ce au putut mai bine. De cele mai multe ori insa investitiile au fost facute cu costuri minime, greseala care s-a platit inzecit dupa aceea pentru ca, de regula, o instalatie de frig ieftina aduce costuri energetice ridicate. Ulterior, din anul 2000, situatia a inceput sa se schimbe, iar in perioada 2007 - 2009, ca urmare a boom-ului economic, pe de o parte, si a posibilitatii accesarii fondurilor europene, pe de alta parte, au aparut si primele depozite mari, moderne, autorizate pentru schimburi intracomunitare, realizate dupa toate regulile logistice si de eficienta energetica. Problema este ca aceste planuri de business au fost facute intr-un moment in care cifrele aratau foarte bine si exista cerere. Intre timp insa piata a scazut, astfel ca in momentul de fata asistam la un oarecare surplus de spatii de depozitare, iar preturile de inchiriere au devenit competitive.

M.P.:Cum se vede Romania, din punct de vedere al spatiilor de depozitare, comparativ cu alte tari europene?
N.C.:In momentul de fata, din datele care exista la nivelul anului 2011, avem un numar de 272 de depozite autorizate pentru schimb intracomunitar. De asemenea, suntem in stadiul in care nu se mai reinnoieste nicio autorizatie pentru depozitele care nu s-au modernizat, ceea ce implica atat imbunatatirea calitatii, cat si eliminarea concurentei neloiale din partea operatorilor economici care nu au investit in modernizarea depozitelor. Raportat la alte tari, Germania spre exemplu, piata spatiilor de depozitare pentru alimente la temperatura controlata din Romania este supraservita in actualele conditii de criza. Daca in Germania un depozit deserveste 350.000 de locuitori, la noi raportul este de 1 la 80.000 de locuitori. Acest raport ne da o imagine si asupra marimii depozitelor din Romania comparativ cu Germania. Ideal ar fi fost sa ne comparam cu piete mai apropiate de nivelul nostru, precum Polonia sau Bulgaria, insa deocamdata nu avem informatii din aceste tari.

M.P.: In cat timp se va face trecerea de la sistemele proprii de distributie catre operatorii logistici?
N.C.:Cred ca procesul este inca „la relanti”. Cred ca vor exista cateva externalizari in perioada urmatoare, nu pot intra in detalii, insa pot spune ca sunt jucatori de top din industria produselor alimentare cu temperatura controlata. Unele s-au intamplat deja, cum este cazul join venture-ului Danone cu Norbert Dentressangle Romania si crearea NDL Frigo Logistics. Cel mai probabil, dupa ce vor exista cateva situatii de externalizari de succes, increderea va creste, si pe cale de consecinta si ritmul de dezvoltare al acestei piete. Estimarea mea este ca in trei ani procesul de externalizare ar trebui sa reprezinte un fenomen. O situatie aparte a fost pentru legumele si fructele proaspete, unde a existat un focus mai mare si lucrurile s-au miscat mai bine. De ce? Pentru ca externalizarile au avut un specific:  initiativa a venit din partea unor retaileri care s-au concentrat sa isi realizeze platforme pentru aceasta categorie de produse, chiar daca nu le au si pentru restul produselor care necesita temperatura controlata. Legumele si fructele proaspete sunt o categorie foarte sensibila, perisabila, unde iti doresti sa detii controlul intregului proces.

M.P.:Ce rol joaca schimbul de informatii si colaborarea intre jucatorii din piata - pe care incercati sa le facilitati prin asociatia de profil - in maturizarea sectorului?
N.C.:Asociatia s-a infiintat intr-un timp destul de indelungat, iar un rol important l-a jucat asociatia omoloaga din Olanda, Nekovri. La inceput a existat o reticenta destul de mare pentru ca la noi inca exista aceasta mentalitate de a nu schimba nicio informatie cu concurenta. Acest prag insa s-a depasit, iar membrii au realizat ca au si multe puncte comune, probleme pe care le pot depasi prin colaborare. Asociatia Operatorilor Logistici si Depozitarilor de Produse Congelate si Refrigerate din Romania are in prezent 32 de membri, iar printre acestia sunt si cei mai mari jucatori din fiecare categorie, dar si operatori regionali, cu cifre de afaceri mai mici. Cred si sper de asemenea, ca vom asista la o crestere spectaculoasa a numarului de membri odata cu demararea proiectului „Transfer de bune practici in sectorul de distributie si depozitare la temperatura controlata” (vezi caseta pentru informatii suplimentare - n.r.) astfel incat sa atingem masa critica - adica membrii Asociatiei sa reprezinte in jur de 50% din numarul transportatorilor si depozitarilor care opereaza pe temperatura controlata. Atunci promovarea intereselor in raport cu ceilalti parteneri (autoritati, companii sau alte organizatii profesionale) se va realiza mult mai bine. Legat de satisfacerea unor interese ecomice, am incercat si am reusit sa negociem in numele ArolaFrig un pret de achizitie mai bun pentru energie, un centru de cost foarte important daca tinem cont ca in ponderea cheltuielor de depozitare acestea inseamna cel putin 40%. Acum incercam sa facem acelasi lucru si pentru achizitia de carburant.

M.P.: Cine credeti ca vor fi marii castigatori ai proceselor de externalizare pe temperatura controlata? Companiile europene sau cele romanesti?
N.C.: Operatori logistici mari din afara tarii nu sunt inca foarte multi, spre deosebire de piata de ambient, si asta evident pentru ca nu a existat cerere. Mai sunt si alte cauze, cum ar fi infrastructura. Daca se va externaliza catre operatori romani sau straini, este de discutat. Nu cred ca acesta va fi criteriul. In acest moment sunt jucatori mari pe piata, atat cu actionariat autohton cat si strain, care pot sa preia volume mari si care au principalul avantaj foarte mare ca sunt deja aici. Au masa critica de produse in portofoliu si ei sunt cei care vor fi in prima faza castigatorii acestui proces. Dar cu siguranta vor aparea si operatori noi, iar in functie de politica fiecaruia vor intra pe piata fie in nume propriu, printr-o investitie de tip greenfield, fie prin achizitia unuia din operatorii existenti.

Si mai interesant este ca sunt operatori logistici importanti de pe ambient care si-au manifestat puternic interesul sa participe la licitatii de externalizare si pe acest segment, iar in masura in care vor castiga sa se extinda si pe temperatura controlata. Cerere sa fie, caci interes si fonduri se pare ca sunt.