Capitularea nu e o optiune | Progresiv
Cel putin aceasta este reactia generala a managerilor de companii care activeaza in domeniul distributiei si logisticii. Anul 2008 s-a evidentiat prin o crestere generalizata o costurilor operationale, un preambul de altfel la momentul crizei economice generalizate, constientizate in randul tuturor jucatorilor din piata de bunuri de larg consum de abia in urma cu doua – trei saptamani. Ecartul poate fi motivat de avantul pe care il luase piata de profil autohtona, materializat intr-o rata de crestere de doua cifre, in ultimii trei ani. Fenomenul s-a facut resimtit diferit de la companie la companie, in functie de parametrii precum marimea activitatilor, specificul portofoliului fiecaruia, dependenta de furnizorii cu pondere mare in cifra de afaceri, nivelul capitalului propriu versus dependenta bancara. Si lista ar putea continua. Tocmai de aceea, am lasat libertate deplina de exprimare celor cativa directori de companie care si-au gasit timp, intre negocieri, sa ne raspunda.
Calin Simpalean – Director General C&S Distribution
Pentru mine criza aceasta nu a schimbat nimic din modul meu de a gandi. Daca ar fi sa fac o radiografie a punctelor importante la capitolul costuri, as mentiona costurile cu salariile, care se ridica la circa 6%, costurile cu discountul pe care il acordam canalelor din traditional trade – si includ aici si centre angro si key accounti locali – care sunt si ele tot in jur de 6%. O alta componenta importanta care a crescut in ultima vreme este cea bancara. In cazul leului, daca la inceputul anului discutam de o dobanda de 8%, acum discutam de 15-16%. Sa nu uitam nici de costurile cu energia si de chiriia, acolo unde este cazul. 
Inca un aspect important in opinia mea, sunt diferentele de cost dintre Bucuresti si restul tarii, diferente intre 3-5%, in conditiile in care marea parte a furnizorilor au politici de pret unitare. Pe de o parte, este corect sa fie asa, sa fie aceleasi conditii comerciale pentru toata lumea, pe de alta parte, cei care fac distributie in capitala sunt usor dezavantajati.
In privinta discutiilor cu furnizorii pentru anul viitor, acestea sunt de abia la inceput. Si ei ca si noi trebuie sa isi faca bine calculele si sa constientizeze intreaga structura de costuri. Din punctul nostru de vedere atata timp cat reusim sa ajungem in conditii de rentabilitate, indiferent de cresterea costurilor, relatia va ramane neschimbata. In cazul celor care nu indeplinesc aceasta conditie, pur si simplu vom incheia parteneriatele, indiferent de numele respectivului furnizor sau de rulajele pe care le dezvoltam impreuna, si asta pentru ca orice suma pierduta in perioada de fata iti va lua doi ani sa o recuperezi. Avem in momentul de fata capacitatea de a ne replia foarte usor.
In relatia cu comerciantii, politica noastra ramane aceeasi. Ei trebuie sa inteleaga ca avem foarte mici posibilitati de a majora discounturile, nu pentru ca nu vrem, ci pentru ca si noi suntem legati de anumite contracte. Solutia este la producatori, care au mult mai multe parghii decat noi, care avem la dispozitie niste marje de 10-15%, in conditiile unor costuri medii lunare de 25-26%. Parerea mea sincera este ca producatorii ar trebui sa fie foarte seriosi in abordare, pentru ca degeaba ne schimba pe noi, ca si distribuitor, cu altul. Vor ajunge in situatia ca peste un an de zile, ceea ce au economisit sa se transforme in neincasarea sumelor respective. Pentru ca un distribuitor, in fond, nu este decat o societate cu raspundere limitata care poate sa dea faliment foarte bine pe banii furnizorului. Cine nu constientizeaza, ma refer la firmele mari, care dau trendul, va avea o mare problema. Exista posibilitatea sa uite de comertul traditional, sa se bazeze pe conturile internationale, iar negocierile cu ei sa fie mult mai dure decat se asteapta.
Pe de alta parte, exista si o parte buna. Situatia ar putea chiar sa se transforme intr-una avantajoasa pentru noi, impingand companiile si oamenii sa fie mult mai profesionisti, si aici vorbesc in primul rand din perspectiva unui angajator. Vor incepe sa primeze calitatea si siguranta locului de munca.
In concluzie, in 2009, ca si anul acesta vom merge pe consolidare. Dar, daca se ivesc oportunitati, nu pot sa nu le iau in calcul. Deschiderea si flexibilitatea exista intotdeauna.
Marian Nicolae – Director General Andutu Srl
Activitatea de distributie si logistica aferenta ramane in continuare un bussines normal pentru cei care au acesta vocatie, detin know-how-ul si resursele necesare. Problema cea mai acuta in anul 2008 a fost presiunea cresterilor costurilor pe toate componentele: din partea furnizorilor, cresterea pretului cu utilitatile – carburant, intretinere auto, chirii, consumabile, majorarile salariale fara de care nu ai putea sa mentii competitivitatea companiei si nivelul ridicat al fiscalitatii. Solutiile implementate au constat in reorganizari interne pe partea de personal suport administrativ, eficientizarea rutelor agentilor si livratorilor prin reorganizarea propriu-zisa a acestora sau prin cresterea numarului de clienti pe ruta respectiva. La acestea se mai adauga si diversificarea serviciilor oferite: inchirieri temporare ale flotei auto, consultanta sau realizarea unor noi centre de profit prin firme specializate pe importuri. Chiar si in noul context, esentiala ramane cresterea cifrei de afaceri si implicit a profitului. Consolidarea activitatii, dar si extinderea teritoriala raman de asemenea doua centre de interes pentru noi. Exista insa mentiunea ca toate acestea sunt mai moderate fata de proiectiile nostre din Q3.
Pentru anul 2009 vom asista in continuare la o crestere a costurilor, de data aceasta pe componenta bancara prin majorarea costului creditarii. De aceea nu trebuie sa ne mire ca si alte firme mici de distributie isi vor sista activitatea. Totodata este preivizibila diminuarea consumului, reflex al efectelor crizei mondiale transpuse in economia autohtona in restructurari, cresterea gradului de somaj si, ulterior, modificarea obiceiurilor de consum.
Nu putem decat sa continuam sa urmarim evolutia pietei, sa analizam feed-back-urile si eventual sa activam noi furnizori si game de produse, preponderent pe segmentul low-price.
Harald Bock – Director General Impex Bock
Indiferent de contextul economic global, activitatea de distributie in Romania este si va ramane mult mai costisitoare decat in tarile vest europene, in principal din cauza lipsei infrastructurii. Mai adaug si faptul ca, avand in vedere portofoliul nostru de produse, unde consumul este unul inca destul de redus, punerea pe raft a unui articol se face cu costuri si mai mari. O problema acuta ramane cea a lipsei firmelor specializate de logistica. Existenta acestora ar fi o solutie pentru noi, pentru ca cel putin o parte din livrari ar putea fi externalizate, iar acest proces, teoretic, ar trebui sa economiseasca costuri. Cresterea costurilor de distributie a fost problema primordiala in anul 2008. Am incercat sa monitorizam mult mai atent bugetele filialelor, fluctuatia de personal, si chiar am redefinit structura multor posturi, modificand organigrama si desfiintand cateva posturi dispensabile, astfel incat sa obtinem un control operativ cat mai bun. De asemenea, vom monitoriza profitabilitatea pe fiecare contract de client in parte. Contractele neprofitabile vor trebui rentabilizate, fie le vom inchide. O sa incercam in anumite cazuri sa transferam o parte din costurile contractuale pe care le avem pe partea de retail modern catre furnizor. Pe viitor vedem posibile probleme si in ceea ce priveste accesarea finantarilor bancare.
Chiar si in contextul acesta, previzionam ca in cazul portofoliului nostru de produse – produse premium congelate – consumul va continua sa creasca. Le sugeram celor din domeniul logisticii sa investeasca cu incredere in depozite si capacitati de transport frigorifice, iar comerciantilor sa incerce sa se doteze pe aceasta parte, pentru ca aceste categorii pot deveni adevarate centre de profit.
Wael El Ghadban – Directorul General Top Brands Distribution
Ca sa te mentii pe piata este necesar sa stii sa-ti calibrezi foarte bine costurile cu echipa de vanzare si pe cele care tin de zona administrativa, astfel incat sa conservi o stare de echilibru. Cea mai presanta problema cu care ne-am confruntat in acest an a fost cea a lipsei de personal. Greutatea, sau chiar imposibilitatea, de a gasi personal cu pregatire pe piata ne-a adus uneori in situatia de a inregistra deficiente in activitatea noastra. Ne-am concentrat pe identificarea unei alternative si am gasit solutia in organizarea unor sesiuni interne de pregatire. Apoi, tot in 2008, ne-am concentrat pe implementarea unor sisteme care au permis automatizarea fluxului activitatii de distributie tocmai pentru a avea un control mai bun in ceea ce priveste operationalizarea proceselor interne. In mod cert, orice activitate economica resimte mai mult sau mai putin efectele crizei care se desfasoara la nivel macroeconomic, insa noi vom face tot posibilul ca aceasta criza sa nu afecteze obiectivele pe care ni le-am fixat deja pentru anul viitor si nici indeplinirea lor. Avem in plan finalizarea proiectului bazei logistice din Bucuresti, dar si continuarea politicii noastre de largire a portofoliului de produse.
In functie de evolutia si influenta crizei vor aparea atat avantaje cat si dezavantaje pentru aceasta industrie. Depinde de fiecare dintre noi sa reusim sa diminuam efectele negative. Un avantaj ar putea fi deschiderea oportunitatii de a gasi mai usor personal profesionist. Un dezavantaj pe care il va resimti industria FMCG, pe langa scaderea cererii de consum, va fi acela ca producatorii si importatorii vor fi nevoiti sa faca o analiza mult mai solida a pietei si a distribuitorilor cu care vor sa lucreze, pentru a se asigura de soliditatea financiara a acestora. Dezavantaj care poate sa se transforme intr-un avantaj daca poti oferi, ca distribuitor, cele mai bune servicii de pe piata.
Teodor Zamfir – Director General Rocon Distribution
In cazul nostru lucrurile stau putin diferit fata de o companie de distributie in sensul primar al cuvantului, avand in vedere ca noi de fapt ne facem distributia produselor proprii si produselor importate la nivel de capitala, iar la nivel national prin intermediul sub-distribuitorilor. De aceea, poate pentru noi cresterea preturilor nu s-a simtit la fel de dramatic ca pentru ceilalti, costurile operationale de exemplu crescand in 2008 cu nu mai mult de 10%.
Pe de alta parte, influentele din partea de traditional, ca urmare a micsorarii universului de magazine mici si medii, pe noi ne afecteaza mai putin. Portofoliul meu este format preponderent din categorii de produse care se preteaza mai degraba a fi vandute in hypermarket si supermarket – cum sunt produsele bio sau etnic food, iar faptul ca se dezvolta comertul modern chiar ma ajuta. Este adevarat ca in momentul de fata acestea sunt doar niste nise, dar, desi sunt produse care inca nu performeaza la nivel local, ele sunt necesare la raft. Cine le cumpara in mod obisnuit, nu va renunta la ele doar pentru ca isi revizuieste bugetul. Prin urmare, in cazul nostru, aceaste cresteri sunt transpuse direct in cresterea pretului propriu-zis al produselor. De exemplu, pentru conservele pe care le importam din Asia, putem vorbi de o crestere de trei ori a pretului, ca urmare a cresterii pretului la combustibil, la otel, la materia prima, la mana de lucru .
Daca ar fi sa ma gandesc care a fost cea mai mare problema aceasta ar fi, fara echivoc, pe partea de curs valutar, pentru ca noi vindem in lei, insa importam cu preturi in euro si in dolari. Ganditi-va numai la evolutia ratei de schimb a dolarului din ultimele luni si veti intelege ce inseamna aceasta problema pentru o companie care importa. Solutii se gasesc in masura in care ne sunt puse la dispozitie de catre institutiile bancare. Nu excludem nici posibilitatea inceperii activitatii de export.
Cat despre planuri, avem de gand sa facem o marire de portofoliu, insa acum va fi mai greu in conditiile in care exista si mai mare reticenta din partea bancilor in a da credite. Daca inainte ne asteptam la cresteri, acum, pentru 2009, preconizam ca vom ramane la nivelul anului 2008, ca si activitate.
Epilog.
Recent, mai multe rapoarte provenite dinspre sistemul bancar concluzionau faptul ca, in ciuda gradului de dezvoltare atins de comertul modern, costurile cu distributia si nu taxele vamale reprezinta cea mai importanta bariera in calea acestuia. Iata, asa cum ar spune matematicienii, ceea ce se intampla acum nu este decat ceea ce trebuia demonstrat. Desi, la prima vedere, solutiile abordate de distribuitori par unitare, evolutia fiecaruia poate fi foarte surprinzatoare, caci, asa cum si ei bine subliniau, pana la urma totul se va rezuma la mixul a doi factori pe cat se poate de analitici: capacitatea managementului fiecarei companii de a-si redimensiona business-ul, de a se replia, sau de a profita curajos de oportunitati chiar si in vreme de criza.
