Specialitățile tradiționale garantate de UE, vânzări cumulate de aproape 75 mld. €
Un raport publicat de Comisia Europeană arată că valoarea cumulată a vânzărilor generate de produsele din zone cu indicație geografică protejată a ajuns la 74,76 de miliarde de euro. Datele sunt valabile pentru finalul anului 2017 când studiul Comisiei era bazat pe 3.207 produse protejate din 28 de state membre UE la acel moment. Până la sfârșitul lunii martie 2020, numărul total de denumiri protejate a crescut la 3.322. 
Concret, este vorba despre produsele agroalimentare și băuturi ale căror nume sunt protejate de Uniunea Europeană drept „Indicații Geografice”, iar datele raportului arată că 15,5% din această sumă totală reprezintă exporturi în afara Uniunii. Studiul a constatat că valoarea de vânzare a unui produs cu un nume protejat este, în medie, dublă decât pentru produsele similare, dar fără certificare.
Raportul Comisiei Europene arată că există un beneficiu economic clar pentru producători în ceea ce privește comercializarea și creșterea vânzărilor datorită calității și reputației ridicate a acestor produse și a dorinței consumatorilor de a plăti mai mult pentru a obține un produsul autentic.
Produsele înregistrate ca Indicație Geografică Protejată și specialitățile tradiționale garantate au constituit împreună o valoare estimată a vânzărilor de 77,15 miliarde de euro în 2017, ceea ce înseamnă 7% din valoarea totală a vânzărilor din sectorul alimentar la nivel european, estimat atunci la 1.101 de miliarde de euro. Vinurile au reprezentat mai mult de jumătate din această valoare (39,4 miliarde euro), produsele agricole și produsele alimentare 35% (27,34 miliarde euro) și băuturile spirtoase 13% (10,35 miliarde euro). Din cele 3.207 de produse înregistrate în 2017 (atât GI, cât și TSG), 49% au fost vinuri, 43% produse agroalimentare și 8% băuturi spirtoase.
SUA, China și Singapore sunt primele destinații pentru produsele cu indicație geografică protejată produse în Uniunea Europeană.
Denumirea de origine protejată (DOP), indicația geografică protejată (IGP) și indicațiile geografice (IG) pentru băuturile spirtoase garantează consumatorilor că produsul în cauză este realizat cu adevărat în regiunea de origine, folosind know-how-ul și tehnicile de tradiție ale respectivei regiuni. Principala diferență între DOP și IGP este legată de cât de multe materii prime provin din zona protejată sau care sunt etapele procesului de producție care trebuie să aibă loc în regiunea specifică. Indicații geografice celebre includ, de exemplu, Whisky irlandez, măsline Kalamata, Parmigiano Reggiano, vodka poloneză sau Roquefort.
Specialitatea garantată tradițională (TSG), pe de altă parte, evidențiază aspectele tradiționale, cum ar fi metoda de producție tradițională sau compoziția tradițională, fără a fi legate de o zonă geografică specifică. Valoarea de vânzare a produselor agricole și a produselor alimentare etichetate ca TSG a fost de 2,3 miliarde de euro la finalul anului 2017. Un exemplu de TSG cunoscut vine din Italia și se referă la pastele Amatriciana.
În România, până la momentul studiului (2017) existau trei produse cu indicație geografică protejată (magiunul de prune Topoloveni, salamul de Sibiu și novacul afumat din Țara Bârsei) și unul înregistrat ca Denumire de Origine Protejată (telemeaua de Ibănești).
Ulterior, lista a fost completată cu încă trei produse, toate ca Indicație Geografică Protejată. Este vorba despre scrumbia de Dunăre (afumată), cârnații de Pleșcoi și telemeaua de Sibiu. Ultimele două au primit certificarea în toamna anului trecut.
Schemele de calitate ale Uniunii Europene vizează protejarea și promovarea caracteristicilor unice pe care le au produsele specifice. Numele acestora fac parte din sistemul european de drepturi de proprietate intelectuală, protejându-le în mod legal împotriva imitării și abuzului.
Uniunea Europeană a încheiat peste 30 de acorduri internaționale care permit recunoașterea multor indicații geografice ale Uniunii și în afara spațiului comunicat. Indicațiile geografice joacă un rol din ce în ce mai important în negocierile comerciale dintre UE și alte țări. De asemenea, Comisia Europeană alocă în jur de 50 de milioane de euro în fiecare an pentru promovarea produselor de calitate în întreaga lume.
