Care sunt urmările celor mai mari amenzi din istoria FMCG-ului românesc
Anul 2015 a început cu anunțul unor amenzi istorice în retailul alimentar din România: aproximativ 35 de milioane de euro pentru rețelele de magazine Metro, Real, Selgros, Mega Image și 21 dintre furnizorii locali ai acestora pentru înțelegeri de fixare a prețurilor la raft și pentru comportamentul companiilor în cadrul promoțiilor. Sancțiunile au fost acordate de către Consiliul Concurenței și, cel mai probabil, vor fi contestate de către majoritatea companiilor amendate. Acum, principala lor miză sau „răul cel mai mic” este reducerea amenzilor, lucru pe care doar Instanțele de Judecată îl pot hotărî. 
Consiliul Concurenței avea în derulare investigația pe piața de retail alimentar încă din 2009, iar faptele de care au fost găsiți vinovați cei patru mari retaileri și cei 21 de furnizori ai acestora datează chiar dintr-o perioadă anterioară, 2005-2009. Concret, practicile amendate se referă la clauzele din contractele de achiziții de marfă ale retailerilor stabilite de comun acord cu furnizorii, prin care se preciza un preț fix sau un preț minim la raft. Acest tip de practici contravine principiului de stabilire a prețului prin raportul cerere-ofertă și generează în mod artificial prețuri mai mari pentru consumatorul final în magazinele altor rețele, după cum au explicat reprezentanții Consiliului Concurenței. Instituția a amendat, de asemenea, și comportamentul companiilor în cadrul promoțiilor desfășurate de furnizori în rețelele de magazine. Mai exact, clauza pe care retailerul o punea în contract pentru a interzice furnizorului să deruleze în același timp aceeași promoție într-o altă rețea de magazine concurentă, a fost considerată de către Consiliul Concurenței ca fiind echivalentă cu fixarea unui preț minim de vânzare, ea obligând practic furnizorul să vândă mai scump unui alt retailer.
Cât de grave sunt aceste abateri
Conform legislației din domeniul concurenței, fixarea prețului este una dintre cele mai grave abateri, prin urmare și sancțiunile sunt mari și se stabilesc ca procent din cifra de afaceri înregistrată de companie în ultimul an fiscal: în cazul de față, este vorba de procente cuprinse între 2%-4%, potrivit istoricului amenzilor date de Consiliul Concurenței din România.
Cea mai gravă este însă înțelegerea între două sau mai multe companii concurente pentru fixarea prețului la consumatorul final (o înțelegere pe orizontală denumită și cartel de fixare a prețului), aceasta fiind amendată cu sume de până la 10% din cifra de afaceri. În cazul celor patru rețele de comerț, amenda pentru fiecare dintre acestea reprezintă în jur de 1% din cifra de afaceri raportată pe 2013 (ultimul an fiscal publicat), însă faptele au fost comise în perioada 2005-2009 când vânzările erau mult mai mici deoarece retailerii operau mai puține magazine. Într-un interviu acordat în ianuarie revistei Progresiv, Bogdan Chirițoiu - Președintele Consiliului Concurenței – a afirmat că tocmai din acest motiv instituția sa a acordat circumstanțe atenuante tuturor celor 25 de companii sancționate, iar nivelul amenzilor nu a atins limita superioară precizată de lege.
„Reducerea de 25% se aplică în cazul în care faptele comise afectează doar o parte a cifrei de afaceri a companiei. De asemenea, nu am mers pe nivelul maxim de amenzi prevăzut de lege: la retaileri, pentru calculul amenzii am pornit de la 2%, cât se aplică în mod normal, și am ajuns la procente în jur de 1%. La furnizori, în mod normal, pentru înțelegeri pe verticală pentru stabilirea prețului amenda este de 2-4% din cifra de afaceri. Noi am mers pe sancțiuni mai mici în cazul acestora, valoarea amenzilor fiind un pic peste limita minimă de 0,5% din cifra de afaceri. Am coborât sub acest procent doar în cazul celor trei companii care și-au recunoscut vina – Delaco Distribution, Argus și Granddis”, a menționat Chirițoiu.
Așadar, retailerii au primit amenzi mai mari decât furnizorii, iar explicația vine tot de la președintele Consiliului Concurenței: „Din investigațiile derulate, noi am concluzionat că inițiatorii practicilor sancționate au fost lanțurile de magazine pentru că ele au o putere mai mare de negociere decât furnizorii lor. De aceea procentajele de calcul al amenzilor au fost mai mari în cazul lor, comparativ cu cele ale furnizorilor”. Practic, prin aceste sancțiuni Consiliul Concurenței pune degetul pe o rană mai veche din retailul modern, aceea a dezechilibrului de forțe în negocierile dintre rețelele de magazine și furnizorii lor. O problemă care se acutizează pe măsură ce marile lanțuri de magazine avansează în teritoriu prin investiții noi în expansiune.
Mesajul pe care Concurența vrea să-l transmită prin aceste amenzi
La prima vedere, principiile care stau la baza reglementărilor de concurență sunt cât se poate de simple.
„Trebuie înțelese clar aceste două lucruri: 1) atunci când îi vinzi cuiva o marfă, nu mai este treaba ta ce face cumpărătorul cu marfa respectivă, unde o vinde și la ce preț. Trebuie să respecți principiul de stabilire a prețului prin raportul cerere-ofertă din piață; 2) într-un contract încheiat între două companii – să zicem A și B - nu trebuie puse condiții sau restricții care să afecteze în vreun fel un alt contract, pe care B îl încheie cu o altă companie (să zicem C). Contractul comercial privește strict cele două părți ale contractului și nu trebuie să conțină clauze precum interdicția de a vinde mai ieftin către o terță parte. Legea nu este absurdă, există o logică economică în spatele reglementărilor de concurență”, a atras atenția Bogdan Chirițoiu.
Din cele 25 de companii sancționate, foarte puține au transmis presei o reacție oficială. O parte din furnizorii din listă au declarat, neoficial, că au aflat din presă că sunt amendați. De altfel, este de așteptat ca abia în februarie-martie autoritatea de Concurență să trimită comunicări oficiale către jucătorii sancționați, incluzând motivarea deciziei. Acest decalaj în comunicare este legat de procedurile interne ale instituției.
Manuela Guia, Partener la D&D David și Baias, menționează care sunt pârghiile legale ale companiilor pentru anularea sau diminuarea amenzilor primite de la Consiliul Concurenței: „Legea concurenței prevede posibilitatea contestării deciziilor emise de Consiliul Concurenței (în primă instanță la Curtea de Apel București și în recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție) în termen de 30 de zile de la comunicarea deciziilor către părțile sancționate. Din experiența noastră, în principiu litigiul pentru ambele etape procedurale durează în medie 2-3 ani”. Statisticile furnizate recent de CC nu sunt încurajatoare pentru companiile amendate: anul trecut, 90% din cazurile de amenzi pe care s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție au fost câștigate de către Consiliul Concurenței (CC).
Separat de contestarea deciziei CC, companiile amendate pot solicita și suspendarea executării deciziei, în vederea amânării plății amenzii până la soluționarea în fond a cauzei. „Această suspendare a executării, care se judecă în regim accelerat, este condiționată de plata unei cauțiuni stabilite de Instanță până la limita de 20% din valoarea amenzii, precum și de obligația dovedirii de către compania în cauză a aparentei nelegalități a deciziei contestate, precum și a iminenței prejudiciului pe care plata respectivei amenzi l-ar produce asupra activității acesteia”, a precizat Manuela Guia.
Cât de mari sunt șansele de suspendare a plății amenzii? „Este drept că suspendările sunt în general acordate de Instanțe cu titlu de excepție, dar acțiunea în suspendare rămâne, în opinia mea, o acțiune ce trebuie avută în vedere, în funcție de situația financiară a întreprinderii, de planurile acesteia de dezvoltare și investiții etc., mai ales în contextul în care în prezent ne aflăm în fața unei situații fără precedent în practica autorității de concurență din România – concurenții de pe aceeași piață sunt supuși unor tratamente defazate, pentru unii fiind deja aplicată o sancțiune, în vreme ce pentru ceilalți de-abia s-a deschis recent o investigație”, afirmă Manuela Guia. Investigația la care face referire avocatul de la D&D David și Baias a fost declanșată de către Consiliul Concurenței spre finalul anului 2014. Aceasta vizează lanțurile de retail Auchan, Carrefour, Cora, Kaufland și furnizori locali ai acestora. Întrebat care a fost contextul demarării acestei noi investigații, Bogdan Chirițoiu a declarat: „În cursul investigației care tocmai s-a încheiat au apărut câteva indicii care privesc și alți retaileri. Odată ce am finalizat-o pe aceasta, am putut aloca resurse pentru a începe o investigație nouă în același sector. Se întâmplă frecvent ca o investigație să ne conducă la o altă investigație”.
Reducerea amenzii poate fi miza cea mai mare
Chirițoiu a menționat aplicarea pragului minim de amenzi în cazul furnizorilor sancționați (de 0,5% din cifra de afaceri), însă aceștia au totuși șanse de a reduce valoarea amenzilor primite, după cum explică Manuela Guia: „Să nu uităm că în cazul deciziei din retailul alimentar faptele sancționate de Consiliul Concurenței vizează perioada 2005-2009, când nu exista un prag minim al amenzii. Ar fi astfel abuziv să se impună părților sancționate o astfel de limitare, în condițiile în care la data săvârșirii pretinselor fapte anticoncurențiale legislația în vigoare permitea inclusiv aplicarea unor amenzi simbolice, de sub 0,1% din cifra de afaceri”.
În cazul celor patru mari retaileri amendați, cu atât mai mult reducerea sancțiunilor primite poate fi o miză substanțială, în condițiile în care s-au aplicat procente superioare minimului prevăzut de legislația curentă, precum și praguri de gravitate mai mare decât în cazul furnizorilor.
„Pe de altă parte, dincolo de miza pur financiară a unui astfel de demers juridic, trebuie să rămână miza substanțială a dorinței obținerii unei corecte aplicări a legii. Există în concluziile Consiliului Concurenței (cel puțin în forma cunoscută la acest moment din raportul de investigație, decizia nefiind încă pusă la dispoziția părților) o serie de neconcordanțe și interpretări la limita logicii juridice pe care, ca practician pasionat în această materie, aș vrea să le văd corectate de Instanțele competente. În final, un rezultat favorabil în acest sens va avea un impact direct asupra modalității de organizare a business-ului din retailul alimentar, având în vedere că în acest moment a fost insuflată companiilor de pe piață o stare de nesiguranță ce a generat cenzură și formalism autoimpuse de-a dreptul excesive”, atrage atenția avocatul.
Ce se întâmplă cu noua investigație din retail
Anul trecut, Consiliul Concurenței a propus o modificare legislativă care să accelereze investigațiile realizate de instituție. Legat de cea derulată în prezent, Bogdan Chirițoiu a spus că urmărește finalizarea acesteia în 2016.
„Într-adevăr cinci ani pentru finalizarea unei investigații este o perioadă de timp prea mare. Eu vreau să precizez însă că, din punctul nostru de vedere, investigația putea fi încheiată după trei ani. Lupta «de gherilă» a avocaților companiilor implicate este cea care ne-a întârziat până la cinci ani: avocații au depus numeroase contestații la decizia noastră de a nu acorda companiilor acces la informațiile din contractele competitorilor lor, ceea ce ne-a blocat procedura pentru un anumit timp. S-a ajuns la Curtea de Apel și la Înalta Curte de Casație, avocații motivând aceste contestații spunând că accesul la datele din dosar îi ajută în construirea strategiei de apărare a clienților lor. Spre final, am reușit să urgentăm puțin lucrurile pentru că ne-a ajutat o modificare legislativă din vara lui 2014 care nu mai face posibile aceste contestații”, a explicat Președintele CC.
Modificarea legislativă la care face referire a fost emisă prin Ordonanță de Guvern și este dezbătută acum în Parlament.
„Chiar și cu acestă modificare legislativă, bineînțeles că nu le ia nimeni dreptul companiilor de a contesta decizia Consiliului Concurenței – este dreptul lor de a se adresa Instanței, după încheierea investigației”, a conchis Bogdan Chirițoiu.
