Dan Iancovici - Director Magazin Profi Bucuresti
Vacantele petrecute in restaurantul familiei i-au insuflat placerea de a lucra cu oamenii si cu clientii si i-au format respectul pentru munca: abilitati perfecte pentru cariera viitoare, aceea de manager de magazin alimentar. Dan Iancovici, directorul magazinului Profi din Bucuresti, povesteste despre pasiunea sa de a forma echipe, despre placerea de a lucra in magazin, cot la cot cu colegii sai.
Magazinul Progresiv: Cum ati ajuns sa lucrati in retail si de cand?
Dan Iancovici: În retail lucrez din iulie 2004, primul loc de munca in acest domeniu fiind chiar Profi. Am inceput ca sef de receptie marfa la unul din magazinele din Ploiesti. Seful de receptie este una dintre cele doua pozitii esentiale intr-un magazin, alaturi de vanzarea marfurilor, la casa de marcat. Daca nu stii sa controlezi aceste doua zone, nu poti sa controlezi nimic in magazin. Dupa mai bine de jumatate de an am devenit sef de magazin la Ploiesti, in februarie 2005, si acolo am ramas pana anul trecut, cand m-am mutat in Bucuresti. Aici am supervizat deschiderea magazinului, in aprilie acest an.
MP: Care sunt responsabilitatile muncii de receptie de marfa?
DI: În primul rand este vorba de receptia fizica a produselor, apoi de receptia calitativa. Furnizorul incearca sa livreze marfa, chiar daca nu respecta intru totul comanda, pentru a nu avea cheltuieli de transport suplimentare. Într-un magazin, receptia poate fi controlata in proportie de 50%, pentru ca nu depinde in totalitate de tine, ci si de cel responsabil de comenzi, adica de seful de magazin. Comunicarea intre acesta si seful de receptie marfa trebuie sa fie cat mai buna, astfel incat erorile sa fie reduse cat mai mult posibil. În acelasi timp, si relatia cu furnizorul trebuie sa fie foarte buna, pentru ca, altfel, totul se rasfrange asupra disponibilitatii stocurilor la raft. În acelasi timp, in aceasta pozitie inveti, in timp, necesarul si rulajul de marfa pentru majoritatea categoriilor de produse, astfel ca, in cazul in care aveai un coleg nou puteai sa-l ajuti.
MP: Ati devenit sef de magazin...
DI: În 2005 m-am mutat la celalalt magazin din Ploiesti, de pe Marasesti, unde am si ramas pana anul trecut. Aici am avut de format o echipa noua, in conditiile in care erau colegi pe care nu reusisem sa-i cunosc. Fiecare lucra mai degraba individual si exista si o mentalitate de genul „mai bine sa faca celalalt“.
Formarea echipei a inceput din prima zi si s-a desfasurat zi de zi, muncind alaturi de ei in magazin. În primele trei – patru luni eu deschideam magazinul, eu il inchideam, adica stateam in magazin de la 7 dimineata pana aproape de miezul noptii. Am incercat sa cunosc fiecare angajat, sa aflu ce-i multumeste, ce-i nemultumeste, ce-i motiveaza, ce probleme au. Asta mi-a luat cam patru luni. Apoi le-am spue eu ce avem de facut, ca echipa, care sunt regulile si cerintele Profi, m-am asigurat ca au inteles si am muncit alaturi de ei. Le-am aratat cum trebuie facut un anumit lucru si ce asteptari am de la ei si rezultatele au fost pe masura. Nu am avut atitudinea celui care sta intr-un birou si spune „fa asta sau asta“, fara sa arat si sa explic.
MP: Ca sef de magazin, ce faceti, concret, in fiecare zi?
DI: Ca sef de magazin faci absolut totul: lucrezi si la legume, si la mezeluri, si la receptia marfurilor, faci si comenzi si rapoarte. Trebuie sa stii sa faci absolut totul si sa faci efectiv!
Ma intereseaza, in primul rand, imaginea pe care o are magazinul. Noi avem conceptul „plin si curat“; magazinul trebuia sa fie tot timpul plin si curat. Apoi, ma intereseaza modul in care angajatii se adreseaza clientilor, cum este prezentat magazinul, cum se prezenta casieritele, absolut totul!
MP: Cum ati venit la Bucuresti?
DI: La Bucuresti am venit pentru ca m-am casatorit. Din noiembrie anul trecut pana in februarie am facut naveta, pentru ca m-am ocupat de deschiderea magazinului de aici, de recrutarea si formarea personalului.
Pentru mine, personal, nu s-a schimbat nimic esential din punct de vedere; este acelasi lucru. Pe de alta parte, aici clientii sunt total diferiti, se vand cu totul alte produse. Am mai sesizat o diferenta. În Bucuresti, clientii sunt mult mai rabdatori, pentru ca sunt obisnuiti sa stea sa astepte in trafic, la stop. La Ploiesti, daca asteptau patru clienti la casa, ultimul se revolta deja si cerea sa se mai deschida o casa. În al doilea rand, magazinele noastre sunt structurate diferit ca organigrama fata de celelalte. De exemplu, noi nu avem postul de casier, ci de casier – gondolier. A fost destul de greu sa le explici oamenilor ca atunci cand nu au treaba la casa de marcat trebuie sa umple rafturile cu produse. Acelasi lucru se intampla si pe raioane. Pe fiecare raion sunt doi oameni, unul trebuie sa stea la raion, celalalt sa aprovizioneze.
Si la Bucuresti a fost destul de greu la inceput cu recrutarea de personal, dar cele mai mari probleme le-am intampinat la casieri si la receptie marfa, pentru ca este destul de greu sa gasesti oameni buni. Acum am format o echipa stabila. Multi nu se pot adapta la programul unui magazin venind dupa ani de program fix.
MP: Asadar, partea de activitate cu oamenii ia cea mai mare parte din timpul dumneavostra.
DI: Da, cel mai mult lucrez cu oamenii, pentru ca si echipa mea lucreaza cu oamenii si, daca nu esti alaturi de ei, nu ai facut nimic. Dupa ce ti-ai format o echipa, chiar nu trebuie sa mai stai in magazin foarte mult, dar, chiar si asa, trebuie sa fii prezent printre ei, ca sa te vada, sa-i mobilizezi.
MP: Ce va place cel mai mult din ceea ce faceti?
DI: Sincer, ma prind toate. Munca in magazin imi place, nu am probleme. Ce nu imi place – oamenii care nu spun adevarul direct. De exemplu, o angajata spune ca nu poate face un anumit lucru pentru ca o doare mijlocul. Pot sa inteleg acest lucru, dar nu inteleg cum merge pe tocuri de 10 cm in aceste conditii. În primul rand trebuie sa-ti placa ceea ce faci. Mie chiar imi place, nu m-as regasi in alta parte. Aici lucrezi tot timpul cu clientii, tot timpul dai de o noua provocare.
MP: Va duceti si prin alte magazine sa va uitati?
DI: Da, e un defect! De exemplu, cand am fost in concediu, in Grecia, am intrat in magazinele Dia Discount. Ma uit la preturi si fac comparatii. Si cand merg la piata compar preturile. Vad daca sub rafturi este mizerie, daca preturile sunt expuse la toate produsele... sesizezi imediat aceste lucruri, pentru ca iti intra in reflex.
MP: Cata libertate de miscare aveti in magazin?
DI: Sunt proceduri care trebuie respectate, dar ai libertate sa faci plasari suplimentare, de exemplu, sa pui un palet de racoritoare in plus. Cel mai recent exemplu pe care vi-l pot da este ca am taiat niste paleti pe jumatate si am mai expus bauturi racoritoare in magazin. De asemenea, lada frigorifica. I-am schimbat destinatia. La noi nu se prea vand produse congelate, pentru ca este o piata in apropiere, asa ca lada am umplut-o cu inghetata, pentru ca suntem in sezon.
Cu produsele marca Profi poti jongla la fel. Profi chiar te provoaca sa gandesti si ai situatii in care chiar trebuie sa gandesti. Procedurile trebuie respectate intotdeauna, sunt logice, sunt necesare, te ajuta, dar ai si libertatea de gandire.
MP: Ce urmeaza?
DI: Din 25 iunie am facut un pas inainte in Profi. Am devenit sef de zona. Acum am in subordine cele patru magazine din Constanta, magazinul din Bucuresti si cel din Slatina, deschis recent. Sef de zona inseamna, practic, ca raspunzi de toate magazinele dar ai, in plus, anumite responsabilitati de rapoarte, date pe care le cumulezi de la toate magazinele. La fel, trebuie sa stii exact ce face fiecare magazin si ce probleme are, de la cele de personal, la cele tehnice, de exemplu. Si fiecare magazin poate avea problemele sale specifice. La Constanta, de exemplu, apar probleme cand incepe sezonul si marea majoritate a angajatilor pleaca sa munceasca la terase si pe plaje. Toamna se reintorc si nu faci fata cu cererile de angajare. Pe baza experientei acumulate, s-ar putea sa te mai fi intalnit anterior cu o problema pe care o are acum un magazin si sa intuiesti, astfel, solutia potrivita. Încercam, insa, sa preintampinam eventuale dificultati comunicand foarte mult intre noi.
Cand mergi de la un magazin la altul, uiti de magazinul de la care ai venit si te transformi in managerul magazinului la care te afli in acel moment, incerci sa-l ajuti pe responsabilul local, daca este nou, sa vezi unde greseste si sa-i explici.
Sincer, mi-e greu sa ma despart de magazin. Singurul lucru pe care il fac in plus este ca ma deplasez. Si la Ploiesti cand merg, trec pe la magazin. A ramas ca si magazinul meu.