Oportunitățile care schimbă harta investițiilor CTP în Europa
CTP, cel mai mare dezvoltator, proprietar și operator de proprietăți industriale și logistice după suprafața închiriabilă brută, vizează dezvoltarea operațiunilor pe piața locală, România generând aproximativ 20% din business. Ronald Binkofski, CEO CTP România, vorbește despre importanța filialei locale, despre motivul pentru care estul țării rămâne un „punct orb” pentru investiții și despre oportunitatea pe care o are Europa în sectorul industrial. 
CTP are un portofoliu de 14,7 milioane mp de GLA în 11 țări și alte două milioane de metri pătrați în construcție. Unde se regăsește România în tot acest ecosistem?
România este a doua piață ca mărime din cadrul grupului, iar CTP este cel mai mare jucător din Europa de Sud-Est. România generează în jur de 20% din afacerile noastre, adică aproximativ 3,5 milioane de metri pătrați din cele aproape 15 milioane de metri pătrați de spații închiriabile pe care le avem în prezent la nivel de grup. Anul acesta construim în România în jur de 300.000 de metri pătrați, probabil dimensiunea întregului portofoliu dacă vorbim de o companie destul de mare.
Cu alte ocazii ați numit estul României „un punct orb” pentru investiții. Care sunt motivele care țin această regiune pe loc?
Cunosc destul de bine estul României din industria IT, care este destul de avansat acolo. deja destul de avansat acolo. Mergeți la Iași, la Suceava, la Bacău, în orașele universitare – baza de talente e deja bine dezvoltată. Am condus înainte o companie de software, cu aproximativ 600 de ingineri, așa că știu că e un loc puternic pentru dezvoltatori și ingineri. Dar din perspectivă logistică, de transport și de construcții, e subdezvoltat și trebuie să recupereze teren. Motivul e clar – infrastructura, drumurile, conectivitatea –, iar ca să atragi un mediu logistic, ai nevoie de conectivitate. Oriunde s-au construit autostrăzi noi în Europa de Est, parcurile industriale și producția au urmat aproape imediat. Prin urmare, cred că acesta va fi motorul și aici.
Dincolo de estul României, care pierde teren din cauza infrastructurii, către ce regiuni ale țării vă uitați pentru potențiale investiții?
În prezent, tot centrul și vestul României continuă să reprezinte zone bune pentru producție. O mare parte din ce plănuim să construim în perioada următoare sunt fabrici noi, de dimensiuni medii – între 10.000 și 15.000 de metri pătrați, uneori mai mari. Iar cererea vine din două direcții: Europa de Vest și, uneori, SUA, dar mă aștept la mai mult și din partea reorientării dinspre Ungaria ca destinație favorabilă Chinei. China făcea lobby la Ungaria din motive politice și a primit sprijin puternic acolo. Jocul acesta s-a cam terminat acum, așa că eu consider că România devine mult mai relevantă pentru ei, alături de Serbia. Bineînțeles, companiile chinezești au nevoie de timp înainte să definitiveze un proiect, dar lucrurile se vor mișca. Am construit anul trecut o fabrică mare pentru un producător chinez de mașini electrice în Ungaria și mă aștept să vedem astfel de investiții și în România. Unii dintre clienții noștri din industria auto se uită și către alte linii de business, inclusiv apărarea. Au deja capacitatea de producție și know-how-ul, deci producerea de subcomponente pentru apărare nu e un salt uriaș. Ucraina a arătat că lucruri care se mișcau înainte cu viteza unei broaște-țestoase pot fi făcute în câteva săptămâni, dacă ești sub presiune reală.
Care este strategia pe termen mediu a CTP și unde se regăsește România în planurile de dezvoltare?
Strategia noastră este destul de simplă pentru viitorul apropiat. În primul rând, ne dorim să ne extindem parcurile existente. Ocazional construim într-un loc complet nou, dar, în mod normal, ne extindem în Oradea, Arad, Timișoara, Deva, Sibiu, Târgu Mureș, Cluj, Brașov și foarte mult în București. Pentru noi, un parc nu înseamnă doar un cluster de depozite, înseamnă să ai suficientă masă critică pentru a începe să construiești o comunitate în jurul lui. CTPark Bucharest West, spre exemplu, e un parc logistic uriaș, circa un milion de metri pătrați, cu chiriași importanți și un mix real de activități. Sunt oameni care muncesc acolo, au servicii medicale, pot face chiar și shopping. Mai mult, și cei care locuiesc în satele din jur au început să îl folosească drept loc de petrecere a timpului. Încercăm să facem ca un mediu industrial să se simtă cu adevărat uman, dar poți face asta doar atunci când ai un parc industrial suficient de mare încât să îl susțină. Aceasta este strategia noastră – în principal creștere organică în jurul parcurilor existente, pe teren pe care l-am asigurat deja. Acesta e și motivul pentru care am putut construi 300.000 de metri pătrați de spații noi, în toată România, doar anul acesta.
Dincolo de poziția de lider de piață, ar mai putea face CTP ceva pentru a atrage clienți noi sau pentru a aduce mai multe companii străine în România?
Absolut. O mare parte dintre clienții noștri sunt, de fapt, nou-veniți în România, majoritatea cu producție, deși logistica recuperează și ea din urmă. Strategia noastră e să păstrăm un portofoliu care să ne permită, atunci când e nevoie, să ne mișcăm repede. În mod normal, dacă ai veni la noi având nevoie de spațiu de la zero, adică achiziționarea terenului, autorizațiile etc., intervalul de timp ar fi undeva la aproape doi ani și jumătate până la trei ani. Noi încercăm să fim pregătiți să livrăm într-un an, uneori nouă luni, dacă cerințele unui client se potrivesc cu ce am pregătit deja. Viteza e forța noastră reală, iar pregătirea pentru acest lucru nu e ușoară, înseamnă să pui banii pe masă cu mult înainte să știi că un client va apărea cu adevărat. Așa am crescut și așa vom continua.
Ce factori ar putea duce la creșterea cererii pentru spații industriale în România?
Aș spune continuarea dezvoltării infrastructurii rutiere, dar și calea ferată are nevoie de îmbunătățiri semnificative. Dincolo de asta, există mereu loc pentru guvern să sprijine mediul de afaceri prin aprobări mai rapide pentru construcții, de exemplu. Investițiile străine depind, în cele din urmă, de un mediu de afaceri stabil, un mediu legal stabil și o infrastructură bună, plus o forță de muncă educată care poate răspunde cererii. Ce mai trebuie să continue e cultivarea ideii că România rămâne un loc excelent pentru a face afaceri, chiar și la un cost puțin mai mare. Există încă multe companii occidentale și non-occidentale care trebuie să își mute producția în afara granițelor pentru că sunt sub presiune competitivă serioasă din partea producătorilor chinezi și asiatici, iar egalarea acelei productivități a devenit acum o necesitate. Europenii au fost mereu lenți în a face această mutare, dar odată ce o fac, o fac bine. Cunosc companii germane care produc în România, care au început cu ceva simplu, iar acum rulează întreaga capacitate de producție aici, păstrând local doar funcțiile administrative. Mai important, trăim într-o lume care se îndreaptă spre de-globalizare. COVID ne-a învățat, iar geopolitica a întărit lecția că nu ne putem baza pe ideea că totul va fi transportat din Taiwan, Vietnam sau China. Asta reprezintă o mare oportunitate pentru Europa să recupereze teren.
