Ilie Galben, upgrade pentru un business lăsat moștenire
În familia Galben din Ilva Mică se produce palincă din anul 1946, când Ilie Galben aducea de la Viena primul cazan. Moștenirea lăsată de cazangiul satului este dusă mai departe de nepotul acestuia, Ioan, alături de soția sa, Mihaela, ale căror ambiții sunt mari: vor să transforme un produs autentic și cu un puternic gust local într-un brand național. 
Ilie Galben, născut în satul Feldru din județul Bistrița Năsăud, s-a ocupat cu producerea palincii încă din tinerețe, însă s-a hotărât să transforme pasiunea într-o afacere abia la întoarcerea de pe front, în 1944. Astfel, în 1946, însoțit de un prieten, călătorește la Viena de unde achiziționează un cazan pentru distilat cu o capacitate de 120 de litri. L-a transportat cu trenul înapoi în România, iar în 1947 a obținut autorizație pentru distileria sa. De atunci, cazanul a funcționat fără întrerupere până în 1993, la moartea lui Ilie Galben. Producția a fost continuată de fiul său, Ioan, pentru încă 2-3 ani, după care cazanul a fost demontat și depozitat în podul casei.
În 2009, nepotul lui Ilie Galben, Ioan, a scos vechiul cazan din podul casei bunicului și l-a pus din nou la treabă. „Înainte de această afacere ne ocupam cu o firmă de construcții, dar a venit criza și apoi am stat și ne-am gândit ce am putea face care să nu implice un volum așa de mare de angajați, furnizori, clienți care nu plătesc, cu terme de plată lungite. Vorbeam cu Ioan că la pensie asta vom face, dar momentul a venit mai repede, am început într-o joacă și ea a dus la ceva mai serios. La un moment dat, ne gândeam să recondiționăm cazanul și ne-am apucat de treabă. Cam aceasta a fost singura legătură cu domeniul”, povestește Mihaela Galben, cofondatoare Ilie Galben.
Decizia de a da o formă businessului a venit puțin mai târziu, prin 2012-2013, când Ioan a refăcut toată documentația pentru reautorizarea distileriei. „Partea aceasta a fost una foarte stufoasă, impredictibilă. Făceam dosarul și când mergeam să îl depunem ne trezeam că ne trebuie alte documente. Instituțiile nu discută între ele și nu colaborează. Partea birocratică a fost un impediment, mai ales că nu aveam experiență în domeniu și nu aveam nici pe cine să întrebăm. Am pornit la drum cu resurse proprii, am început ca un hobby, deci nu am calculat care a fost valoarea investiției inițiale”, își amintește Mihaela.
Ilie Galben, un business tradițional 100%
Pe lângă recondiționarea cazanului, soții Galben au luat decizia de a construi un nou corp de clădire separat de vechea casă, folosind materialele de construcție care au aparținut șurei și grajdului. Ioan l-a urmărit pe bunicul său cum producea palincă încă de când era copil, iar acum duce mai departe inclusiv metoda de producție și rețetele moștenite. „Păstrăm toate operațiunile tradiționale, facem focul cu lemne, fructele fermentează în căzi de lemn, maturăm în butoaie de lemn, clădirile în care e acum cazanul sunt ridicate din materiale reciclate”, afirmă antreprenoarea.
Au funcționat cu un singur cazan până în anul 2020, când o familie de meșteri a manufacturat al doilea recipient din cupru pentru o dublă distilare, astfel încât, în final, palinca să aibă 48 de grade, iar oferta să devină mult mai diversă.
„Noi am aplicat pentru autorizația cea mai mică, pentru o microdistilerie, ceea ce presupune că avem voie să producem în limita a 10 hectolitri de alcool pur pe an. Beneficiem astfel de acciză scăzută la jumătate. Preconizăm că la anul vom trece de acest prag de producție”, explică Mihaela.
Au produs la început palincă din prune, pere și mere, acestea fiind fructele pe care le găsesc preponderent în zonă, adaugând ulterior sortimente din caise, gutui și cireșe. Producția începe undeva în luna septembrie și se încheie în luna ianuarie, când urmează procesul de distilare. Ulterior, palinca este îmbuteliată în sticle pictate și decorate manual cu motivul păunului grăniceresc și cu alte motive specifice costumului popular din zonă. „Achiziționăm sticlele și vopseaua din Franța, dopurile din Portugalia, ceara pentru dop din Bistrița-Năsăud. Desenul de pe sticlă este o coadă de păun stilizată. Sticla are la gât și un ciucure și reprezintă ciucurii de pe pieptarul băieților. Feciorii neînsurați trebuie să iasă în evidență precum un păun. Am vrut să facem un design etnic, dar care să nu strige România. În momentul în care vezi produsul, știi că e ceva etnic”, susține Mihaela.
Pentru moment, capacitatea de producție este de 4.000 de sticle pe an, iar vârful vânzărilor este atins în perioada sărbătorilor de Crăciun și de Paște, atunci când Ilie Galben comercializează 50-60% din stoc. Potrivit ultimelor date financiare disponibile, în 2020 cifra de afaceri a depășit pragul de 30.000 de euro, iar profitul a fost de 10.200 de euro.
În prezent, produsele sunt comercializate în magazinele specializate de băuturi și în câteva restaurante din București, Brașov și Cluj, la care se adaugă magazinele din incinta aeroporturilor din România. Gama de preț este cuprinsă între 150 și 300 de lei. Cel mai scump produs este palinca de gutui, în timp ce sortimentele din pere, mere și prune se încadrează într-o gamă de preț inferioară. „Dacă ar fi să facem un profil, avem pe de o parte cumpărătorul și pe de altă parte consumatorul. Cumpărătorul este cel care oferă un cadou, pentru că ambalajul este unul spectaculos. Are venituri peste medie, cu studii superioare, din mediul urban, cu vârsta între 30-50 de ani. Consumatorul nou, care acum încearcă distilatul românesc, apreciază foarte mult gutuia și caisa pentru că sunt mai aromate. Cea de mere este la coada clasamentului, însă la egalitate cu pruna în vânzări. Pandemia nu a schimbat gusturile consumatorilor, dar din ce în ce mai multă lume vrea să încerce distilate românești. Încep să dea o șansă și produselor românești”, detaliază antreprenoarea.
Provocări și planuri, la aceeași masă
Pe lista investițiilor substanțiale bugetate pentru acest an se regăsesc finalizarea spațiului de producție și achiziția materiei prime, zone spre care va fi direcționată suma de peste 100.000 de euro.
„Din păcate, problema materiei prime este și ea pe listă. Producătorii români de fructe au producții mici, pe suprafețe restrânse și nu putem avea o predictibilitate nici a cantității de fructe, nici a prețului. Avem și contracte fixe și contracte punctuale. Lucrăm permanent cu 5 producători. De când cu pandemia, avem probleme și pe partea de sticlă, dopuri, etichete, trebuie să plasăm comanda și abia peste 6-7 luni ni se livrează. Trebuie să fii foarte organizat în acest business. La noi însă e relativ simplu, pentru că avem producție mică, nu ne comparăm cu marii jucători”, punctează Mihaela.
Scumpirea materiei prime se va reflecta, cel mai probabil, și în prețul final al produselor Ilie Galben. „Anul acesta ne așteptăm la creșteri mari de prețuri la fructe. Toată lumea este în așteptare. S-au scumpit sticlele, aveam un colaborator pentru sticlă în Ucraina care a fost nevoit să închidă. Vrem să fim cât se poate de agili și flexibili, este singura strategie. Te orientezi, atât poți face. Situația aceasta se va reflecta și în costul final al produselor. Nu am operat încă scumpiri pentru că avem produse pe stoc de anul trecut, dar în funcție de ce prețuri vor fi la fructe anul acesta, sigur vom fi nevoiți să mărim și noi”, completează antreprenoarea.
Dacă privește într-un orizont de 2-3 ani, cofondatoarea Ilie Galben vorbește despre o distribuție mult extinsă pentru brandul de palincă la nivel național, dar nici varianta exporturilor nu este exclusă. „Nu vom fi în retailul modern pentru că nu avem capacitatea de producție necesară. În prezent, suntem în peste 20 de locații și vrem să ne extindem mai mult pe zona băcăniilor, în special în zonele turistice neexploatate până acum de noi, precum Iași, Sibiu, Timișoara, Arad, Constanța. Ne gândim și la partea de export, asta după ce vom reuși să avem o capacitate de producție mai mare. Ne uităm la piața asiatică, sunt mari consumatori de distilate fine, naturale”, spune Mihaela.
