Piața ambalajelor în FMCG, de la necesitate la sustenabilitate
O industrie în continuă evoluție, caracterizată de ceva timp de interesul tot mai mare pentru colectare și reciclare, piața ambalajelor din sectorul FMCG trece printr-un punct de cotitură, determinat de creșterea prețurilor din ultimii ani pentru materiile prime. Dinamica ajunge să se reflecte mai departe în rândul producătorilor, distribuitorilor și retailerilor care operează scumpiri ce se regăsesc, în final, în portofelul consumatorilor. În acest context, în ce măsură mai putem vorbi de inovație în piața de ambalaje și ce rol mai joacă sustenabilitatea în această ecuație? 
Industria de supply chain a fost marcată de un val amplificat de creștere a elementelor de cost în formarea prețurilor încă din perioada pandemiei, însă punctul maxim a fost atins în 2022. Odată cu izbucnirea conflictului armat din Ucraina, tendința s-a accentuat spre finalul anului trecut atât în piața de distribuție, cât și în FMCG, având loc efecte majore în evoluția consumului și a deciziilor de cumpărare ale shopperilor. Piața ambalajelor nu a făcut excepție de la această situație; de altfel, în unele cazuri poate fi considerată factorul declanșator pentru scumpirile operate de producătorii de FMCG, care s-au văzut constrânși să le implementeze pentru a putea rămâne cu marje de profit operaționale. Pe lângă creșterea costurilor la energie, gaz, combustibil, un alt factor care a influențat piața ambalajelor a fost criza materiilor prime, care a afectat disponibilitatea unor produse precum hârtie, aluminiu și componentele pentru folii, potrivit reprezentanților Rottaprint, cea mai mare tipografie flexografică românească producătoare de etichete autoadezive și ambalaje flexibile de pe piața locală.
Cum văd producătorii piața ambalajelor
Despre cum descriu producătorii locali piața ambalajelor, fie că vorbim despre sticlă, aluminiu, carton, PET sau rPET, un lucru este cert: pe fondul situației geo-politice generate de războiul din Ucraina, aceasta a fost puternic afectată pe mai multe paliere, pornind de la deficitul de materii prime pentru producerea unor ambalaje precum cele din sticlă sau carton și până la presiunea creată de inflația prețurilor la energie electrică, gaze, combustibil. Totodată, piața ambalajelor s-a confruntat cu deficiențe pe lanțul de transport ca urmare a costului mare plătit pentru combustibili și a lipsei de forță de muncă calificată (șoferi). În cazul Coca-Cola HBC România, unul dintre cei mai mari producători de băuturi răcoritoare din piața locală, 2022 a adus creșteri care au variat între 10% și peste 50% în 2022 față de 2021 în privința costurilor cu ambalajele produselor din portofoliu.
Anul trecut, costurile ambalajelor au reprezentat aproximativ 30% din totalul costurilor de producție la nivelul întregii companii de băuturi răcoritoare. În acest context, strategia de achiziții a producătorului a trebuit să țină cont de faptul că prețurile ambalajelor sunt interconectate cu cele pentru energie și combustibili.
„Piața ambalajelor a fost marcată de creșteri ale prețurilor și de lipsa disponibilității din cauza crizei energiei, închiderii temporare a fabricilor din China, dar și a întârzierilor masive ale transportului maritim. Toate acestea s-au suprapus peste o industrie care se confruntă cu o lipsă a direcției. A existat foarte mult entuziasm pentru materiale biodegradabile, dar ele se obțin din culturi de porumb și plante tehnice și nu este clar dacă prețurile sunt sustenabile pe termen lung din cauza competiției cu alimentele”, spune și Adrian Cocan, co-fondatorul Lăptăria cu Caimac. În cadrul Agroserv Măriuța, compania care deține brandul de lactate, pe lângă activitățile agricole și ferma de vaci, creșterea prețului la energie și disfuncționalitatea lanțurilor logistice au dus la majorări de până la 15% la ambalajele produselor din portofoliu, variațiile de preț fiind foarte mari și înregistrându-se în etape.
„Ambalajele reprezintă un cost important din totalul producției noastre, însă alegerea lor generează și procese de producție în strânsă legătură. Costul de ambalare este compus din aceste majorări ale prețurilor ambalajelor, dar și a proceselor de producție și reprezintă cea mai importantă componentă a costului final”, explică Adrian Cocan. Criza ambalajelor a determinat Lăptăria cu Caimac să caute să-și diversifice furnizorii, un obiectiv greu de realizat pe termen scurt din cauza cererii substanțiale mai mari decât oferta, precum și a lipsei de materii prime.
Despre creșterea costurilor pentru ambalaje a vorbit și Emil Popescu, Președintele producătorului de vinuri spumante Zarea. Astfel, anul trecut Zarea a resimțit cel mai mult creșterea prețurilor la sticlă - până la 80% la furnizorii locali și 20-50% la producătorii din vestul Europei - în timp ce cutiile și capișoanele s-au scumpit cu 30-40%, iar etichetele cu 10-50%. „În aceste condiții, noi am crescut prețurile la produsele noastre doar cu 15%, deși această creștere ar fi trebuit să fie de peste 20%”, declară președintele Zarea.
Același aspect s-a reflectat și în cadrul Coca-Cola HBC România, care și-a asumat scumpirile din piață, chiar și cu posibilitatea reducerii marjei de profit pentru a nu pune o presiune mai mare pe consumatori. „În general, chiar și la nivel european, prețurile cu amănuntul la alimente sunt departe de a reflecta creșterea prețurilor mărfurilor alimentare observată în ultimele 18 luni, dar orice producător trebuie să își ajusteze, chiar și cu un anumit decalaj, prețurile, având o presiune constantă asupra profitabilității”, spun reprezentanții companiei.
Deși procentajele cu care ambalajele s-au scumpit variază în funcție de producător și de volumele rulate, întreaga piață a resimțit din plin aceste scumpiri. Scumpiri care, de altfel, s-au regăsit în prețurile la raft ale produselor FMCG. În acest context, mai putem vorbi despre inovație și sustenabilitate în piața ambalajelor, despre schimbări de paradigmă în dorința companiilor de a crea un viitor mai verde sau despre un management al costurilor ambalajelor, în galop spre scumpire?
Nice to have sau must have?
Deși premisele rămân rezervate și pentru acest an, cu o inflație sub două cifre, producătorii reiterează, la unison, necesitatea de a inova și de a fi sustenabili într-o piață puternic poluantă pentru mediul înconjurător. Potrivit statisticii europene, în 2022 vorbim de peste 2,4 milioane de tone de ambalaje puse în piața locală, dintre care doar aproximativ 61% dintre ele au fost reciclate reciclate, iar 4% au fost valorificate prin alte metode. „În actualul context, este nevoie de inovație mai mult ca niciodată și nu ne referim doar la găsirea de soluții pentru optimizarea costurilor și eficientizarea consumului de resurse, cât și la nevoia de a dezvolta ambalaje mai sustenabile. An de an, căutăm cele mai eficiente soluții să reducem greutatea și dimensiunile ambalajelor și, de fiecare dată când este posibil, eliminăm orice forme de ambalaje care nu sunt absolut necesare. Cum însă nu putem elimina toate ambalajele, investim constant pentru a dezvolta soluții cât mai prietenoase cu mediul și depunem eforturi să includem ambalajele în economia circulară”, spun reprezentanții Coca-Cola HBC România.
Ambalajele companiei sunt 100% reciclabile și, în prezent, 20% din totalul portofoliului de PET din România este îmbuteliat în rPET. Iar planul este de a crește acest procentaj la 35% până în 2025 și la 50% până în 2030, iar investițiile de peste opt milioane de euro în fabrica de la Ploiești vin să întărească acest aspect, de a fi primul producător de băuturi din România care produce rPET in-house. Mai mult, compania a investit două milioane de euro în fabrica din Timișoara pentru implementarea tehnologiei Keel Clip, ce permite înlocuirea foliei de plastic folosită pentru baxurile de doze cu un ambalaj colectiv din carton biodegradabil și reciclabil. Această inovație în sistemul de ambalare înseamnă 200 tone de plastic mai puțin în fiecare an.
Adrian Cocan, co-fondatorul Lăptăriei cu Caimac, consideră că sustenabilitatea va continua să joace un rol important în această ecuație. „Inovația necesită însă schimbări majore ale unor fluxuri logistice și în acest moment furnizorii internaționali par să fi încetinit sau chiar să fi oprit aceste schimbări. Există o incertitudine asupra direcției viitoare. Noi ne concentrăm pe realizarea unor fluxuri circulare pentru a reduce din dependența de furnizori”, explică antreprenorul. Unul dintre proiectele pe care compania s-a axat în ultimii ani a fost o stație proprie de spălare a ambalajelor, care ar urma să curețe 10.000 de borcane și sticle pe oră. Investiția plănuită de Agroserv Măriuța ar contribui atât la reducerea costului cu ambalajele și a dependenței de furnizorii de ambalaje, la reducerea taxelor către OIREP, cât și la o creștere a venitului deoarece stația ar fi deschisă și către alți agenți economici. „România nu are industrie suficientă pentru ambalajele folosite de noi, deși avem cele mai mari rezerve de materii prime din UE. E necesar să realizăm un ecosistem al lanțurilor de aprovizionare. Pare că vor fi disponibile linii de finanțare cu granturi nerambursabile. Și ne dorim să apară furnizori în România, însă știm că de la proiect la prima livrare de capace vor trece patru ani. Iar dacă, printr-o minune, va exista un proiect de fabrică de sticlă, prima livrare ar fi peste opt ani. O astfel de reindustrializare trebuia planificată în urmă cu un deceniu”, spune Adrian Cocan despre colaborarea cu furnizorii locali de ambalaje.
În cadrul Coca-Cola HBC România, în schimb, astfel de parteneriate sunt mai dese, atât pentru ambalajele din sticlă, cât și aluminiu și carton. Și Nestlé menționează colaborarea cu furnizori regionali, mai ales în contextul în care s-a angajat ca ambalajele sale să devină 100% reciclabile sau reutilizabile și să reducă utilizarea materialelor plastice noi cu o treime. Acest lucru înseamnă utilizarea mai multor materiale reciclate, crearea mai multor ambalaje reutilizabile sau eliminarea completă a ambalajelor, prin livrarea experimentală în vrac a unor produse. Nestlé, care a deschis în 2019 primul institut de cercetare în domeniul ambalajelor în industria alimentară din lume, a redus cu 14% utilizarea plasticului virgin în ultimii ani. Mai mult, Smarties a devenit primul brand global de dulciuri care a trecut la ambalaj de hârtie, Nespresso folosește 80% aluminiu reciclat în capsulele sale în Europa și o multitudine de branduri și soluții de ambalare din portofoliul Nestlé sunt concepute a fi reciclate în proporție de 100%, precum cuburile Maggi și ambalajele Purina One Dry Cat.
Când vine vorba de ținte, și Unilever poate fi pusă pe listă cu angajamentul său de a avea până în 2025 toate ambalajele de plastic din portofoliu 100% reutilizabile, reciclabile sau compostate. „O tendință pe piața materialelor de ambalare este dezvoltarea de materiale noi și inovatoare, care oferă o funcționalitate îmbunătățită. Totodată, a apărut o cerere mai mare pentru ambalaje cu greutate redusă, precum cutiile de aluminiu, pentru a reduce costurile de transport și impactul asupra mediului. În general, se preconizează că piața ambalajelor va continua, în 2023, evoluția către sustenabilitate, funcționalitate și eficiență. Companiile care reușesc să se anticipeze aceste tendințe și să ofere soluții de ambalare inovatoare vor avea succes în această piață competitivă”, concluzionează Alexandru Dincă, Global Sustainability Lead Unilever.
