Viata procesatorilor de lapte intre ferma si consumator

Daca raftul de lactate reflecta abundenta, diversitate si calitate, mergand inapoi pe lantul de distributie, pana la materia prima, descoperim ca la celalalt capat nu poate fi vorba de aceleasi caracteristici. O politica destul de controversata in privinta alocarii cotei de lapte distribuite Romaniei de Uniunea Europeana provoaca una dintre cele mai serioase probleme cu care se confrunta procesatorii de lapte: insuficienta materiei prime de calitate.

Spre deosebire de abordarea predominanta de pana acum, aceea in care analiza categoriei pleca de la produse, materialul de fata va incerca sa prezinte o situatie a pietei lactatelor plecand mai ales de la origini – productia si procesarea materiei prime, laptele. Situatia este diferita de alte categorii sau industrii pentru ca, la fel ca si in cazul zaharului, si la lapte Romania poate produce o cota finita, stabilita prin negociere cu Uniunea Europeana. Desi aceasta cota ar fi suficienta pentru nevoile procesatorilor, modul in care este atribuita producatorilor si nivelul de dezvoltare tehnologica si de conformare la standardele europene a procesatorilor creeaza anomalii, in sensul in care Romania este singura tara din UE cu doua standarde in ceea ce priveste calitatea laptelui.

Producatori si cote

Cota de lapte alocata Romaniei este de 3,1 miliarde litri pe an. Din acest volum, doar circa 45% este un lapte produs la nivelul de calitate cerut de standardele europene (adica indeplineste conditiile privind procentele de grasime, proteine, germeni, celule somatice etc.). Restul volumului de lapte produs in Romania nu indeplineste aceste conditii, fiind un lapte neconform. La randul ei, piata producatorilor de lapte este dezechilibrata de ponderea mica a producatorilor care pot produce lapte conform, in comparatie cu „producatorii“ cu 1-2 vaci, al caror numar este estimat la 800.000 si care produc lapte care nu indeplineste standardele de conformitate. Dupa cum acuza unii producatori, si cota de lapte atribuita Romaniei a fost redistribuita de autoritati pe motive „politico-electorale“. Adica cea mai mare parte, circa doua miliarde de litri, a fost atribuita fermierilor mici, care produc pentru autoconsum sau pentru vanzare directa, restul cotei fiind atribuita producatorilor mari, care au capacitatea de a produce lapte conform. In acest context, producatorii mari afirma ca nu sunt motivati sa investeasca mai departe si militeaza pentru o crestere a cotei de lapte conform care sa le fie atribuita.

In 2013, UE va pune problema liberalizarii pietei laptelui ca urmare a nemultumirilor fermierilor europeni. Acestia acuza costurile mari pe care trebuie sa le suporte pentru a respecta normele de siguranta alimentara si de crestere a animalelor, cerute de Uniune, costuri care-i obliga sa vanda laptele la preturi necompetitive si din cauza carora nu pot produce cantitatea de lapte prevazuta de autoritatile europene. Deficitul de lapte se compenseaza, astfel, din importuri extracomunitare. Din acest motiv, UE suplimenteaza anual cota de lapte alocata tarilor membre cu cate doua procente. In cazul Romaniei, ramane de vazut unde vor fi directionate aceste doua procente: spre autoconsum / vanzare directa sau spre procesare. Oricum, situatia sta exact pe dos fata de tarile UE. Daca in pietele occidentale vanzarea directa este practic inexistenta, in Romania, ponderea laptelui vandut direct catre consumatorul final depaseste jumatate din volumul vanzarilor.

Acest dezechilibru le creeaza probleme si procesatorilor de lapte, care sunt nevoiti sa-si creeze propriile ferme pentru a controla mai bine volumul productiei si calitatea laptelui materie prima.

Cat priveste vanzarea directa, Asociatia Patronala Romana din Industria Laptelui – APRIL – a demarat un proiect finantat de Banca Mondiala, de combatere a consumului de lapte neconform si incurajarea consumului de lapte procesat. „A nu se intelege ca in pietele agroalimentare n-o sa mai existe lapte de la tarani, dar el trebuie totusi sa fie ambalat steril – ceea ce inseamna investitii. Micii producatori se pot reuni pentru a investi in comun intr-o linie de ambalare a laptelui, care nu este exagerat de scumpa“, spune Valentin Blanaru, Directorul Executiv al APRIL.

Trei categorii de procesatori

La randul lor, si procesatorii se impart in trei categorii: cei care proceseaza numai lapte conform (au liniile de productie necesare pentru a procesa lapte conform), cei care proceseaza atat lapte conform, cat si neconform (pe linii tehnologice diferite, una pentru lapte conform si o alta pentru lapte neconform) si, a treia categorie, cei care proceseaza doar lapte neconform.

In Romania exista 256 de procesatori de lapte, din care circa zece sunt companii mari si foarte mari, autohtone sau multinationale, sau fonduri de investitii care au investit in firme romanesti cu traditie. Acestea sunt companii care indeplinesc standardele de igiena cerute de UE si ANSVSA, dar, din totalul procesatorilor, 195 sunt companii romanesti care se afla intr-un proces de retehnologizare, de aliniere la aceste standarde (cei cu linii de procesare si pentru lapte neconform), data limita fiind 31 decembrie 2009. „Probabil ca unii dintre micii procesatori vor disparea din cauza neindeplinirii conditiilor de igiena cerute de ANSVSA, dar vor aparea altii noi, pe baza proiectelor Programului National de Dezvoltare Rurala – fondurile europene post-aderare, pentru perioada 2007 – 2013. In acest fel pot aparea proiecte integrate, de la ferma, pana la magazin. Deci, in 2010 – 2011 putem vedea noua structura a procesatorilor de lapte“, afirma Valentin Blanaru. Cei care nu vor indeplini aceste cerinte, nu vor putea produce nici pentru piata interna, nici pentru cea europeana.

Pana la momentul 31 decembrie 2009 aceste companii pot procesa in continuare atat lapte conform, cat si neconform. Pe de alta parte, trebuie sa se inteleaga ca, de la acea data, Romania nu va mai putea produce si procesa lapte neconform.

Alte probleme

Pe langa calitatea materiei prime si necesitatea implementarii liniilor tehnologice adecvate pentru procesarea laptelui conform, procesatorii de lapte resimt ca probleme importante si nivelul pietei negre si accesul dificil in retelele de vanzare cu amanuntul.

Procesatorii acuza concurenta neloiala venita din partea micilor producatori care vand lapte neprocesat sau alte produse lactate in pietele agroalimentare, uneori fara plata impozitelor catre stat. Ponderea acestor vanzari este apreciata de APRIL la circa 20-30% din piata. „Calitatea laptelui poate fi indoielnica, pentru ca linia nu e igienica. Pe de alta parte, in ciclul de productie nu se platesc impozitele, asa cum le plateste orice procesator mare catre stat. Iar, in planul de afaceri, aceste impozite au o pondere importanta“, explica reprezentantul APRIL.

„Desi se vad imbunatatiri de la an la an, o alta problema care afecteaza piata este lantul frigorific al laptelui, de la fermier pana la consumator“, adauga si Daniela Dorca, Brand Manager, Napolact, parte din grupul Friesland.

Competitie

Aceasta fiind situatia materiei prime si a procesatorilor, inaintam pe lantul de distributie catre oferta de produse. Data fiind diversitatea segmentelor de produse lactate, si concurenta difera, in functie de fiecare dintre acestea. Cumulat, pe segmentele deserturi, iaurt, sana si kefir, smantana, lapte batut, creme de branza si lapte, la nivelul anului 2007, primii cinci procesatori erau Danone, Friesland, Albalact, Dorna si Brailact, care detineau 69,9% din volumul vanzarilor si 72,6% din valoarea acestora (conform MEMRB). Pe segmente, precum branza topita sau iaurturile cu fructe, sunt companii care detin cote de piata foarte mari (Hochland sau Danone), iar aici competitia este foarte acerba. „Pe de alta parte, sunt segmente de produse unde sunt foarte multi jucatori cu cote de piata foarte mici. In aceasata zona, polarizarea va fi accentuata in urmatorii ani, pentru ca actorii importanti vad potentialul si vor actiona in consecinta“, afirma Tudor Comaniciu, Director General, Delaco.

La nivelul intregii piete de lactate, reprezentantul Delaco apreciaza ca primii sase jucatori abia ating impreuna o cota de 30 de procente (Friesland, Danone, Hochland, Albalact, La Dorna si Delaco), ceea ce va permite intrarea unor jucatori noi sau consolidarea celor existenti prin achizitia unor procesatori romani locali sau regionali. „Pentru consolidarea pozitiei pe piata, si noi vizam achizitii de companii“, spune Tudor Comaniciu.

Cat priveste recenta achizitie a La Dorna de catre Lactalis, industria vede cu ochi buni orice miscare de acest fel, pentru ca ea conduce la cresterea calitatii produselor, la investitii in tehnologii si in cresterea calitatii materiei prime, dar va inteti competitia la raft, in detrimentul celor care-l ocupa nejustificat.

Piata romaneasca de lactate a experimentat in ultima vreme diverse modalitati de abordare, de la investitiile greenfield, ca in cazul Tnuva, la achizitii, ca in cazul Lactalis. Cele doua modalitati raman inca accesibile, dar nu sunt suficiente pentru asigurarea succesului. Mai este nevoie de acces la materie prima, de constructie de brand, de management, de cunoasterea particularitatilor locale, de o strategie solida pe termen lung. „Cred ca lucrurile trebuie gandite pe termen lung, pentru ca piata este dinamica si dura si nu ne iarta daca facem greseli. Daca exista o strategie bine conturata, cred ca orice abordare poate fi corecta“, mai afirma reprezentantul Delaco.

Toata industria se asteapta in continuare la aparitia unor noi jucatori, care vor schimba, in timp, obiceiurile de consum. In acest moment exista un consum cantitativ, dar treptat piata va evolua catre un consum calitativ si variat, mai spun reprezentantii categoriei. Cat priveste competitia venita din partea importurilor si a marcilor proprii, reprezentantul APRIL afirma ca nu exista o ingrijorare majora la nivelul membrilor patronatului fata de aceste fenomene. Totusi, din cantitatea de lapte procesata anual, 1,1 milioane tone, circa 15% este importat. Cei care recurg la aceasta solutie aduc ca argument in plus si pretul mai avantajos per litru de lapte.

Astfel, conform APRIL, la nivelul lunii aprilie, media pentru un litru de lapte neconform era de 0,8 lei, iar pentru laptele conform de 1,1 lei. Aceste preturi se refera doar la laptele in sine, la care se adauga cheltuielile de transport, cheltuieli luate in calcul de orice procesator in momentul in care introduce laptele in productie. De asemenea, nivelul pretului poate varia in functie de calitatea si de cantitatea de lapte livrat. Astfel, exista fermieri care pentru o calitate deosebita si pentru o cantitate livrata de peste 1000 l pe zi, pot primi chiar si 1,5 lei pe litru. De adaugat aici ca fermierii primesc si subventii de 0,3 lei pe litru.

Preturile vor continua sa creasca

Din punct de vedere al preturilor produselor finite, jucatorii nu se asteapta la o scadere a acestora, din mai multe motive. Pe de o parte, consumul se orienteaza catre alimentele de calitate si sanatoase, deci mai scumpe, iar, pe de alta parte, procesatorii sunt nevoiti sa investeasca in tehnologii noi si sa-si promoveze produsele, ceea ce se va reflecta in pretul de raft.

De asemenea, „cresterea costurilor cu materia prima, cresterea pretului la petrol la nivel mondial, cresterea preturilor la utilitati se reflecta direct in pretul final pe care il plateste consumatorul. Sunt factori a caror influenta se resimte constant si au ponderea cea mai mare in pretul platit de consumator“, adauga Daniela Dorca.

Legat de acest subiect, procesatorii sustin o reducere a nivelului TVA-ului la alimentele de baza, asa cum se intampla in alte state europene, pentru ca preturile la produse lactate vor creste in continuare.

Evolutie

Asa cum aratam mai sus, structura pietei procesatorilor de lactate se va clarifica spre 2010, cand toate companiile din industrie vor fi trebuit sa proceseze numai lapte conform. Aceasta va insemna ca o parte a celor care in prezent nu indeplinesc acest standard vor disparea, altii vor fi achizitionati de jucatori locali sau fonduri de investitii, altii vor fi cumparati de competitori internationali. Tot acest proces va aduce dupa sine si o imbunatatire a standardului de calitate al produselor.

De asemenea, autoritatile au inceput de abia acum incurajarea productiei lactate traditionale si ecologice, adica a unor nise unde marjele sunt semnificativ mai mari.