An slab pentru producatori, pret mai mare la raft

Cu o valoare estimata la 62 milioane de dolari si 20.000 de tone in 2010, potrivit datelor oficiale ale Ministerului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale (MADR), categoria produselor apicole este departe de a-si fi atins potentialul de vanzare maxim pe plan local, unde consumul anual de miere abia ajunge la jumatate de kilogram per capita. Prin urmare, aproape 80% din productia de miere merge catre export, catre marii procesatori europeni, in timp ce marcile romanesti de la raft se pot numara pe degete.

Situatia, un paradox daca tinem cont de traditia apicola pe care o are Romania, este pusa de producatori pe seama neimplicarii statului roman in sustinerea sectorului si a lipsei unor programe de promovare a consumului de miere. La acestea se adauga problemele din amonte de productie, cum ar fi defrisarile haotice de paduri, sutele de mii de hectare de teren arabil necultivate, stropirea culturilor cu substante daunatoare omului, dar si nivelul mai ridicat al TVA-ului fata de majoritatea tarilor europene sau existenta unei piete negre dezvoltate. 
Toate aceste elemente au dus la un regres puternic al numarului de producatori, care s-a injumatatit fata de perioada de dinainte de 1989, ajungand la circa 40.000, majoritatea fiind persoane fizice, potrivit datelor de la MAPDR.

Dimensiunea mica a pietei locale de desfacere face ca doar 30% din cele 33 de unitati de procesare a mierei sa furnizeze produsul finit, restul fiind doar unitati de colectare si export sau filiale ale unor procesatori din vestul Europei.
Mai mult, anul acesta, din cauza conditiilor climatice, specialistii prognozeaza o productie sub estimarile MADR, in jurul a 15.000 de tone. „Dupa datele operative ale MADR rezulta o scadere de 10% fata de productia din 2009, care a fost de 21.500 tone, dar parerea mea este ca productia de anul acesta va fi cu 50% mai mica decat anul anterior. Diferenta se regaseste prin comparatia dintre cantitatile declarate de producatori sau achizitionate de unitatile de procesare din productia anului 2009 fata de productia anului 2010”, este de parere Dorian Popa, Sales Manager al companiei Romaust, producatorul marcii de miere Sherbee si unul dintre putinii exportatori pe o piata pretentioasa precum cea a Japoniei.

Toate acestea ar putea explica majorarea pretului de achizitie al mierii cu 30-40% in acest an fata de 2009, care se va resimti cu siguranta si la consumatorul final.

Cine ajunge la raft?

Categoria, asa cum este ea reprezentata la raft, este dominata de cativa jucatori care au investit in crearea unui brand si in relatia cu marile lanturi comerciale, care incep sa conteze din ce in ce mai mult in ecuatia de distributie, in detrimentul exporturilor, al magazinelor naturiste si al targurilor traditionale. Dintre acestia, cei mai activi sunt Apicola Pastoral Georgescu (Albina Carpatina), Apidava (Roua florilor, Di Melio – miere ecologica), Apimond (Apimond), Romaust (Sherbee) sau Apicola Costache (Mos Costache). Produselor lor li se adauga un numar mare de marci private, dar si importuri din Spania, Germania sau Austria.

Exista si companii al caror model de business se bazeaza aproape exclusiv pe export, cum este cazul companiei Tremont Dobre si Fiii, care detine in portofoliu marcile Tremont si Nectarul Vietii. Traian Dobre, reprezentantul companiei, declara ca, pe langa colaborarea cu hotelurile Marriott si Howard Johnson, pentru care realizeaza borcanase de miere bio de 30 g pentru micul dejun, toata productia merge catre export in tari precum Germania, Marea Britanie, Italia, Austria, Polonia si chiar Statele Unite ale Americii. In total, afacerea „Tremont Dobre si Fii” ruleaza anual 5 milioane de euro.

In comert, gama de produse este foarte mare: la raft putem gasi de la sortimentele de miere traditionala - cum este cea de salcam, poliflora, de tei, de floarea-soarelui sau de padure pana la specialitati precum mierea de zmeura, cimbrisor sau mana de padure, delicatese cu fagure, nuca sau fructe. Acestora li se adauga si o serie de produse conexe cum ar fi suplimentele nutritive rezultate din combinarea mierii de albine cu diferite extracte de plante medicinale si produsele derivate ale stupului, cum este polenul, propolisul sau laptisorul de matca.

Nu in ultimul rand, asa cum s-a intamplat si in cazul altor categorii de produse, in ultimii ani au aparut tot mai multe produse bio, circa 3000 de tone din productie fiind ecologica. Pretul unui kilogram de miere ecologica poate ajunge si la 30 de lei, in timp ce un kilogram de miere poliflora normala se situeaza intre 20-22 de lei, potrivit datelor de la comercianti.

Vorbind despre sinergia canalelor de distributie, Victor Mates, Director General Apidava, recunoaste ca afacerea lor a crescut si datorita dezvoltarii retailului modern, insa atrage atentia asupra faptului ca retelele mari pun accent pe termene lungi de plata si pe preturi de achizitie cat mai mici, si nu sunt foarte atenti la calitatea produsului. Acesta mai adauga ca „din pacate, in unele retele de magazine se comercializeaza miere de import, iar acest lucru nu poate decat sa ne dezavantajeze. Spun asta din doua motive. Primul se refera la consumatorii care odata ce cumpara un produs de proasta calitate de la un magazin au tendinta sa generalizeze si sa nu mai aiba incredere in niciun produs vandut de acel comerciant. In al doilea rand, toate marile retele se raporteaza la cel mai mic pret, facand presiuni puternice asupra noastra sa le oferim discounturi tot mai mari, astfel ca in numeroase situatii lucram la limita profitabilitatii”. Reprezentantul Apidava mai spune ca firma sa a crescut totusi cu un ritm de 25% in fiecare an, cifra de afaceri pe 2010 fiind estimata la 3,5 – 4 mil. euro.

Tandemul pret - consum

Desi consumul de miere anual pe cap de locuitor a crescut in ultimii 20 de ani de 10 ori, de la 40-50 de grame in 1990, la 500 de grame in prezent, Romania ramane in continuare tara cu cel mai scazut consum din Europa, unde media este de 2 kg pe cap de locuitor.

In unele tari, acesta poate ajunge chiar si la 12 kg per capita anual. Tocmai de aceea, in ciuda anului slab din punct de vedere al productiei, nu exista riscul ca, la nivel local, sa nu poata fi asigurata cererea de miere. O alta certitudine, plecand de la declaratiile producatorilor, este si faptul ca pretul unui kilogram de miere va creste in urmatoarea perioada, insa acestia nu au estimat cu cat.
Pretul cu care surplusul din productie va fi vandut la export va avea o influenta importanta in stabilirea pretului la nivel local. Anul acesta, mai mult ca in anii trecuti, afirma si Victor Mates, de la Apidava, pretul este influentat de oferta limitata a producatorilor si de cererea de cantitati mari la export, ca urmare a productiei mici obtinute la nivel mondial si a mortalitatii in masa a familiilor de albine. La acestea se adauga si puterea mai mica de cumparare a consumatorului si de cresterea TVA-ului la 24%.

Clasarea pretului ca principal criteriu in decizia de cumparare explica si de ce, in ciuda ofertei generoase de miere, romanii prefera totusi mierea poliflora, care este si cea mai ieftina. „Consumatorii romanii, constransi de bugetele limitate, prefera uneori produse mai ieftine, gen inlocuitori „tip miere” care contin un procent foarte redus de miere, maxim 5%, sau prefera sa cumpere direct din pietele agroalimentare, direct de la producatori, fara sa isi puna problema sursei de provenienta si a calitatii acelui produs”, completeaza Dorian Popa de la Romaust. De altfel, piata mierii, alaturi de cea a painii, este clasificata printre cele cu un grad de evaziune foarte ridicat, producatorii estimand ca aproape jumatate din ce se vinde intern poate fi incadrat la „economia neagra”. Criterii secundare dupa care se ghideaza cumparatorul sunt: prezentarea si calitatea ambalajului, claritatea si culoarea produsului si, nu in ultimul rand, gustul si aroma.

Bineinteles ca producatorii ar prefera sa vanda toata mierea ambalata, pe plan local, totusi piata interna nu este pregatita sa inghita asemenea cantitati. Prin urmare, din nevoia de a aduce rulaje financiare semnificative, intr-un timp scurt, si de a-si creste afacerea, producatorii se vad nevoiti sa exporte la vrac.

Surse de crestere

Solutia pentru cresterea cererii interne si implicit a consumului exista, spun producatorii care reclama nevoia unor programe nationale de promovare a consumului de miere. De altfel exista de patru ani si un proiect de lege (509/2006), inca nefunctional, prin care se prevede acordarea de miere de albine ca supliment nutritiv pentru prescolari si elevii claselor I-IV. Numai prin aplicarea acestei masuri consumul de miere ar fi crescut semnificativ. „De exemplu, Serbia era o tara care exporta tot in jur la 80% din productia proprie, pana cand Ministerul Agriculturii si Asociatia Apicultorilor au finantat o campanie televizata in care se sustineau beneficiile consumului de miere, astfel ca in prezent Serbia nu mai exporta, toata productia fiind absorbita de piata interna”, completeaza reprezentantul Apidava.

In contextul in care de anul acesta au fost eliminate si subventiile, un ajutor pentru apiculturi ar putea fi si aplicarea unui TVA diferentiat, mai scazut, pentru alimentele provenite din agricultura romaneasca. Si pentru aceasta sugestie apicultorii s-au inspirat tot de la vecini, cum este cazul Poloniei, unde pentru produsele autohtone TVA-ul este de doar 3%. Si producatorii au la indemana o unealta sigura de crestere a consumului – promotiile - insa pentru ca cel mai adesea vorbim de companii mici, cu cifre de afaceri modeste, acestia nu isi permit astfel de actiuni la frecventa pe care o au marii producatori din industria alimentara. Totusi, in ultimii ani au fost cateva initiative de promovare la raft, prin promoteri si sesiuni de degustare, dar si promotii de pret sau cadou tematic – spatule pentru degustare miere, pungi de gramaj mic cu polen, brelocuri sau carti de colorat pentru copii.

Apicultura sau... culmea optimismului

In ciuda tuturor problemelor cu care se confrunta, apicultorii au o atitudine pozitiva si se bazeaza pe ritmul de crestere sustinut al categoriei, de 20-25%, din ultimii ani si pe deschiderea comerciantilor de a aloca un spatiu mai generos mierii si derivatelor din miere. Producatorii cred ca, dupa depasirea momentului dificil economic, categoria va creste organic nu numai datorita numarului tot mai mare de magazine, ci si a orientarii consumatorilor spre produse cu valoare adaugata sau ecologice. Intre timp procesatorii au partea lor de indeplinit. Trebuie sa isi dea seama cum sa faca rost de resurse financiare pentru echiparea unitatilor de prelucrare, daca vor cu adevarat sa fie competitivi cu produse finite si pe pietele europene. Si nu vorbim de putini bani, caci utilarea completa a unei fabrici de miere poate ajunge si la 5 milioane de euro. Acest lucru nu ii impiedica insa pe apicultori sa viseze. Ioan Fetea, presedintele Asociatiei Crescatorilor de Albine din Romania (ACA) vorbeste deja de momentul in care intreaga productie autohtona se va consuma intern, vis ce are un orizont de implinire de „doar” 10 ani, daca ritmul de crestere al consumului se pastreaza.