FacebookLinkedinYoutubeTwitter

Acasă > Articole > Scaderea pretului la petrol, un moment de respiro

Scaderea pretului la petrol, un moment de respiro

Cecile RiveraineSenior Business Analyst International, IGD

Unul dintre cele mai dramatice fenomene din 2008 a fost scumpirea si, ulterior, caderea puternica a pretului petrolului. Astfel, daca in iulie 2008, un baril de titei ajungea sa coste 137 de dolari, in decembrie, aceeasi cantitate se putea cumpara cu doar 36 de dolari, aducand o binemeritata gura de oxigen atat pentru afaceristi, cat si pentru consumatori.

Chiar si asa, energia nu ramane o problema a trecutului, ci mai degraba, caderea preturilor a adus un ragaz, un moment de respiro, in care sa se redreseze acele chestiuni presante si sa se traseze o strategie de preintampinare a noilor provocari pe care le va aduce economia verde.

Pretul petrolului, incotro?

Diminuarea cererii la nivel global, schimbarea atitudinii investitorilor si o expansiune redusa a unitatilor de productie sunt trei aspecte care au contribuit la scaderea pretului petrolului. Dar putini experti se asteapta ca nivelul sa ramana atat de scazut pentru o perioada mare de timp.

OPEC (Organizatia Tarilor Exportatoare de Petrol) are o influenta disproportionata deoarece controleaza vasta majoritate a petrolului tranzactionat pe pietele globale. La preturile actuale, multe dintre guvernele OPEC vor fi in incapacitatea de a-si echilibra bugetele pe 2009 si deja au inceput sa restrictioneze furnizarea si sa abandoneze orice proiect nou de infrastructura. Dealerii energetici de origine canadiana, Tristone Capital, au previzionat de altfel o noua perioada de inflatie in sectorul energetic nu mai departe de 2010.

Pe de alta parte, pe termen lung, cererea in crestere a economiilor emergente va fi o provocare enorma in ceea ce priveste distributia. Potrivit agentiei de consultanta Global Insights, este necesara gasirea unor noi surse de petrol in urmatorul deceniu – surse capabile sa ofere o productie echivalenta celei actuale asigurate de OPEC. Si, avand in vedere ca deschiderea unei platforme de extractie ia cel putin cinci ani, asta inseamna ca avem putin timp la dispozitie.

Sursele alternative de energie pot fi intr-un final o solutie, insa nu in aceasta perioada de timp, deci de aici si speculatia des intalnita cu privire la o posibila criza energetica in viitorul apropiat.

Poate Uniunea Europeana sa gaseasca solutii?

Tarile din Europa de Est sunt mai mult decat constiente de efectele pe care le au politica si petrolul. Recenta controversa dintre Rusia si Ucraina a dus la neaprovizionarea cu gaz in mai multe tari din zona. Bulgaria cel putin a fost afectata sever.

Aceasta intrerupere a facut ca liderii Uniunii Europene sa reanalizeze situatia si sa reconsidere nevoia pentru mai multa transparenta privind piata gazului. O piata europeana cu interconexiuni intre tari ar fi dat posibilitatea gazului sa treaca cu usurinta chiar si la cele mai afectate tari. Mai mult, un asemenea sistem ar fi mai stirbit din abilitatea Rusiei de a se folosi de aceasta resursa pentru a desparti si a conduce.

Politicienii spun ca recenta criza a gazelor a demonstrat nevoia pentru actiune mai multa si vorbarie mai putina. La o intalnire a ministerelor responsabile cu energia, in ianuarie 2009, germanii au vorbit atat despre o integrare a pietei in Europa, cat si despre noi conducte de alimentare. Proiectul Nabucco, prin intermediul caruia se vrea aducerea de gaze din Marea Caspica in Europa, ocolind Rusia, era pe buzele tuturor.

Acum mai ramane sa se treaca si testul numit summit-ul UE programat in luna martie unde intentiile trebuie sa evolueze intr-un plan concret, sustinut de decizii comune. Daca guvernele nu vor reusi sa actioneze ca unul singur, viitorul va fi si mai nesigur mai ales pentru acele tari europene puternic dependente de gazul rusesc.

Gasirea unei solutii de iesire din recesiune, prietenoase cu mediul

Atat Uniunea Europeana cat si Barack Obama, presedintele Statelor Unite ale Americii, vor sa foloseasca investitiile in surse alternative de energie, curate, drept stimul pentru economia globala slabita. In acest sens, presedintele Obama vizeaza popularizarea unor masuri precum inlocuirea gratarelor conventionale cu cele electrice, la cresterea vanzarilor de masini electrice si la termoizolarea cladirilor. Si UE a identificat o serie de masuri verzi prin care economiile lovite de recesiune sa gaseasca o cale de remediere prietenoasa cu mediul.

Inmagazinarea carbonului si ferme de vant amplasate in zonele de coasta sunt doua din masurile aflate in capul listei UE, in timp ce guvernul britanic ia in considerare finantarea unor proiecte de captare si  extragere a energiei valurilor din estuarul Severn, cel mai mare rau al Marii Britanii.

Pe de alta parte, solutiile pentru problema schimbarii climatologice nu vor fi ieftine si necesita investitii mari in generatoare de energie curata si carburanti ecologici. Reprezentantii UE considera ca, la nivel mondial, va fi nevoie de circa 175 de miliarde de euro pe an pentru intretinerea unui sistem care sa supravegheze emisiile.

Totusi, niste costuri exacte ale intregii investitii nu pot fi preconizate. Totul depinde de mixul de tehnologii noi folosite, tehnologii care momentan nici nu au fost testate, dar si de rapiditatea cu care acestea vor putea sa aduca beneficii. Orice ineficienta sau intarziere insenina bineinteles ca vor creste din nou costurile.

Impozitarea poluarii la doar doi ani distanta

Alaturi de initiativele verzi finantate de guvern, Uniunea Europeana si, mai nou si Statele Unite ale Americii, planuiesc implementarea unei scheme de impozitare a emisiilor de carbon.
In teorie, aceste scheme ar trebui sa determine companiile sa-si revizuiasca si sa-si imbunatateasca practicile comerciale, in termeni de reducere a emisiilor de carbon.Alternativa la aceasta varianta este suportarea unei taxe aditionale care va micsora si mai mult profitul companiilor.

La nivelul intregii Europe, ianuarie 2013 este data cand acest proiect va intra in vigoare. In prezent, singura exceptie o face Marea Britanie care are un deadline de doar doi ani. Aprilie 2011 va fi data critica  in Marea Britanie , moment la care legea privind impozitarea emisiilor de carbon se va aplica tuturor afacerilor majore din sectorul privat, dar si unor organizatii din sectorul public.

Pana acum, aceasta masura a avut un impact limitat, fiind aplicata doar pentru companiile mari emitente de carbon, iar scutirile de la regula au fost distribuite cu generozitate, creand astfel, un fals sentiment de securitate. In realitate, ceea ce am vazut pana in prezent nu este decat un proiect pilot. Adevaratele penalizari inca nu au fost aplicate.

Realizatorii acestui proiect spera ca revigorarea Europei va fi accelerata de revolutia verde. Chiar si asa, nimeni nu crede ca aceasta transformare va fi usoara. Costurile crescute vor anticipa imbunatatirile eficientei, care, in ultima instanta, este si scopul acestui proiect. Toate aceste lucruri vor avea o influenta notabila asupra industriei bunurilor de larg consum din Europa – de la compozitia produselor, gama de produse, designul magazinelor, la modificari ale lantului de aprovizionare. Orice aspect va suferi modificari operationale ca urmare a modificarii ecuatiei economice.

Etichetele cu amprenta de carbon, posibila obligativitate pentru producatori si retaileri

Astazi asistam la intreaga suita de aplicatii ale etichetarii verzi si la un numar in crestere de retaileri, precum Tesco din Marea Britania sau Leclerc in Franta, care au inceput sa expuna amprenta de carbon pe eticheta produselor sau pe etichetele de pret. Totusi, la acest stadiu, nu exista un standard larg acceptat si raspandid la nivel european care sa-i ajute pe producatorii din industria FMCG la calcularea si expunerea cu usurinta a amprentei pe fiecare produs care le iese din fabrica.

Schema curenta, Ecolabel, care a aparut initial la inceputul anilor 1990, acopera numai o gama restransa de categorii de produse si, in mod istoric, a exclus alimentele. Insa, comisia europeana intentioneaza sa largeasca lista celor vizati. In mod particular vor sa se adreseze industriei alimentare, care este privita in prezent drept una dintre cele mai mari surse de emisii de carbon.

In decembrie 2008, reprezentantii unor state europene au solicitat comisiei sa studieze posibilitatea includerii emisiilor de carbon pe etichetele de mediu ale produselor. De asemenea, comisia vrea sa gaseasca cat mai repede posibil o metoda unanim acceptata de calculare a amprentei de carbon pentru produse si organizatii.

Studiu de caz – Tesco si eticheta cu amprenta de carbon*

In aprilie 2008, Tesco a anuntat ca o parte a gamei de produse sub marca privata vor avea pe eticheta amprenta de carbon. Pe eticheta a  20 de produse, incluzand fructe, sucuri, detergenti, bulbi de flori sau cartofi, acum este afisat semnul care arata emisiile de dioxid de carbon.

Acest program experimental, care va dura aproximativ doi-trei ani, a plecat de la un proiect de lege al guvernului din Marea Britanie.

Astfel, cumparatorii britanici au posibilitatea sa vada cat carbon este emis pe durata de viata a respectivului produs – de la producator pana la expunerea lui pe raft.

Pentru a putea afisa eticheta conform careia exista emisii reduse de carbon, companiile trebuie sa se supuna unui audit pe intregul lantul de distributie/aprovizionare si sa se angajeze ca si pe viitor sa continue procesul de reducere a emisiilor de CO2.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cu ocazia discutiei despre o eticheta Ecolabel comunitara, comisia afirma ca „in cadrul unei singure piete comune, un set unic de repere privind credibilitate de mediu a produselor este masura cea mai logica, in opozitie cu a avea un set de repere in fiecare stat membru. O schema mai larga va usura munca acelor companii care-si doresc sa comercializeze produse “prietenoase cu mediul inconjurator” in cadrul spatiului comunitar, iar consumatorilor le va da posibilitatea de a achizitiona asa zisele produse “mai verzi”, indiferent unde se afla, siguri ca acestea sunt garantate in baza unor principii comune.

Eticheta UE Ecolabel este singura versiune oficiala pentru intreaga piata, iar existenta unor etichete nationale sau regionale vor acoperi doar in parte cele stipulate de comisia europeana”.  La acest punct nu a fost trasat clar un termen limita de realizare si implementare al proiectului, insa progresele in crearea unui logo pan-european sunt evidente.

Odata implementat, companiile vor putea printr-o simpla procedura sa obtina o eticheta UE si o eticheta nationala daca vor, fara niciun cost aditional. Pe cel de-al doilea il pot folosi pe piata interna, iar pe cel UE pentru export. In plus, odata cu aceste schimbari se va crea si un cod de buna conduita pentru retaileri, care va fi incadrat la legislatia voluntara europeana.

Iata alte cateva elemente cheie ale acestei directive:

  • Criteriile folosite pentru eticheta Ecolabel a UE se vor extinde si in dreptul etichetelor nationale;
  • Prevederile etichetei Ecolabel a UE nu inlocuieste reglementarile nationale, ci este aplicata in paralel;
  • Largirea listei de categorii de produse pe care le acopera directiva prin adoptarea criteriilor dezvoltate prin intermediul programelor nationale sau regionale de tip ISO;
  • Eliminarea taxei anuale actuale necesara inregistrarii unui Ecolabel;
  • Bugete mai mari pentru promovarea etichetei in vederea sporirii notorietatii acesteia in randul consumatorilor.


Nevoia imperativa de a planifica

Toate bunurile de larg consum solicita un consum ridicat de energie pe toata durata lor de viata. De exemplu, un studiu american din anii 1980 arata ca este nevoie de circa 10 calorii de energie provenind din combustibil fosit pentru a livra o calorie dintr-un aliment consumatorilor. Industria retailului este legata iremediabil de industria energetica, o industrie cu un viitor pe cat se poate de volatil.

Pe de alta parte, in contextul unei piete inconsecvente cum este cea a anului 2009, multe companii vor fi absorbite de actiuni cu randament pe termen scurt. Totusi, tineti cont ca deprioritizarea problemei energetice poate fi chiar riscanta.

In cadrul conventiei IGD din octombrie 2008, am intrebat delegatii companiilor despre ultimele discutii cu privire la sustenabilitate.  Doar 2% dintre acestia au renuntat la planurile in acest sens, iar 10% au mutat chestiunea intr-o lista secundara a prioritatilor. Prin comparatie, 48% dintre respondenti au dat asigurari ca sunt loiali angajamentelor luate, 30% au spus ca s-au concentrat pe eficientizarea resurselor, iar 10% au afirmat ca sustenabilitatea este prioritatea lor numarul 1.

Energia este o chestiune importanta atat din perspectiva mediului inconjurator, cat si din perspectiva sustenabilitatii economice. Avem nevoie de companii cu structuri care sa functioneze si in conditiile diminuarii resurselor si ale unei lumii fragile din punct de vedere ecologic. Este clar ca momentul de respiro dat de scaderea pretului petrolului nu va dura mult.

Adaptare Romina Ardelean

Articole Asemănătoare

Adaugă comentariu nou

Imagine CAPTCHA
Introduceți caracterele din imagine.
Tracking Popular Content