Reglementarea mai stricta a industriei tutunului

Industria tutunului va avea parte de reglementari si mai stricte ca urmare a unor recomandari ale Organizatiei Mondiale a Sanatatii, ce au fost votate la mijlocul lunii noiembrie si care ar putea fi adoptate, mai devreme sau mai tarziu, de legislatiile nationale ale tarilor semnatare.

Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS), organismul responsabil de programele de sanatate in cadrul Organizatiei Natiunilor Unite, a adoptat o Conventie Cadru asupra Controlului Tutunului. Aceasta conventie a fost dezvoltata ca reactie la globalizarea industriei tutunului si a fost semnata de 168 de tari, inclusiv de tarile membre UE, fapt ce o transforma in cel mai adoptat tratat din istoria ONU.

Membrii semnatari ai Conventiei, reuniti sub forma Conferintei Partilor, se intalnesc periodic pentru a revizui sau verifica implementarea deciziilor adoptate. Astfel, la cea de-a doua sesiune a Conferintei Partilor, care a avut loc in vara anului 2007 la Bangkok, statele semnatare au propus o serie de modificari cu privire la continutul Conventiei, modificari care se refera la publicitatea, promovarea si sponsorizarea privind tutunul, ambalajele tigarilor si interactiunea cu firmele din industria tutunului in privinta politicilor de sanatate privind controlul tutunului. Toate aceste prevederi au caracter de ghid sau recomandare (guidelines), ele nefiind obligatorii. Pe de alta parte, exista posibilitatea ca ele sa se transforme in legislatie obligatorie, asa cum s-a intamplat cu Ghidul European de raportare a ingredientelor pentru produsele din tutun, care a devenit Ordin (obligatoriu) al Ministerului Sanatatii si care pune in pericol respectarea secretului de fabricatie.

Recomandari severe sunt continute mai ales in Articolele 5.3, 11 si 13 din Convetia Cadru, fata de care companiile de pe piata tutunului din Romania au considerat necesar sa-si exprime o pozitie.

Astfel, prima companie care a avut o reactie oficiala, BAT Romania, afirma intr-un comunicat: „Consideram ca articolele 5.3, 11 si 13 din aceasta Conventie aduc grave atingeri drepturilor British American Tobacco de a comercializa un produs legal, precum si drepturilor consumatorilor adulti de a avea acces la informatii despre produsul pe care il cumpara“. O reactie similara a venit si din partea JTI, care considera ca propunerile referitoare la Ghidurile pentru implementarea articolelor 5.3, 11 si 13 sunt „exagerate si nejustificate“. „Excluderea industriei de la consultari in procesul de reglementare ar constitui o discriminare, contravenind principiilor europene ale democratiei participative, ale transparentei decizionale si bunei guvernari (asa cum au fost formulate de OECD), care presupun ca procesul decizional trebuie sa fie impartial, participativ, echilibrat si obiectiv.
Chiar articolul 5.3 solicita ca protejarea politicilor fata de interesele comerciale si de alta natura ale industriei tutunului trebuie sa fie „in conformitate cu legislatia nationala“. Ori, in Romania, Constitutia statueaza drepturi fundamentale precum dreptul la informare, liberul acces la informatii cu caracter public (art. 31), dreptul la petitionare (art. 51), dreptul de a actiona asupra actiunilor administratiei publice in contextul exercitarii activitatilor lor administrative sau cu competente de legiferare (art. 52). Consultarea partilor este reglementata atat prin Legea transparentei, cat si prin Legea liberului acces la Informatii, iar avizul Consiliul Economic si Social (CES - in care sunt reprezentate patronatele si sindicatele) este necesar pentru adoptarea oricarui act normativ“, declara Gilda Lazar, Director Corporate Affairs, JTI Romania. La mijlocul lunii noiembrie, cu prilejul Conferintei Partilor, desfasurata la Durban, in Africa de Sud, cele 168 de state membre ale Conventiei Cadru pentru Controlul Tutunului a votat favorabil propunerile de modificare a articolelor 5.3, 11 si 13.

Articolul 5.3
Articolul 5.3 din Conventia Cadru afirma: „În stabilirea si implementarea politicilor de sanatate cu privire la controlul tutunului, Partile (statele semnatare) vor trebui sa actioneze in sensul protejarii acestor politici de interesele comerciale sau neetice ale industriei tutunului, in conformitate cu legislatia nationala“. Conform Recomandarilor de implementare a acestui articol, „protejarea“ va fi realizata in conformitate cu legislatia nationala a fiecarei tari. Conventia Cadru nu defineste „protejarea“, dar recomandarile privind implementarea acestui articol includ, printre altele:
- masuri care sa limiteze interactiunea cu industria tutunului si asigurarea transparentei in cazul in care astfel de interactiuni se produc;
- respingerea parteneriatelor sau acordurilor fara forta legala cu industria tutunului;
- denormalizarea si reglementarea activitatilor descrise drept „responsabilitate sociala corporatista“ (CSR) de catre industria tutunului.

C este Conventia Cadru pentru Controlul Tutunului
(FCTC, Framework Convention on Tobacco Control)

Conventia a fost initiata de Organizatia Mondiala a Sanatatii si ratificata de peste 120 de state in 2005 (ulterior numarul statelor a ajuns la 168). UE, prin Comisia Europeana, este semnatara a FCTC.
Pentru anumite articole din Conventie urmeaza a fi dezvoltate ulterior Protocoale (Protocols), iar pentru altele, Ghiduri (Guidelines). Cele doua tipuri de documente au caracter juridic diferit. Ghidurile au caracter de recomandare (neobligatorii).
Protocoalele pot capata caracter de obligativitate numai in statele membre care le ratifica separat. Cu alte cuvinte, chiar daca, de exemplu, un stat a ratificat FCTC, trebuie sa ratifice si Protocolul pentru ca acesta sa devina obligatoriu in statul respectiv, dar pot exista cazuri in care, anumite state, chiar daca au ratificat FCTC, sa nu fie de acord sa ratifice un anumit Protocol si, deci, acesta sa nu devina obligatoriu in statul respectiv.
În cazul articolelor 5.3., 11 si 13 este vorba despre dezvoltarea unor Ghiduri (Guidelines), cu caracater de recomandare, deci neobligatorii. Pericolul l-ar reprezenta insa transformarea documentelor cu caracter de recomandare in legislatie obligatorie.

O alta recomandare afirma ca „implicarea industriei tutunului in stabilirea si implementarea politicilor publice de sanatate cu privire la controlul tutunului ar trebui limitate si incadrate strict in limitele practicilor unei bune guvernari sau, in absenta acestora, implicarea ar trebui sa aiba loc numai prin intermediul consultarilor publice, pentru a se asigura, astfel, o transparenta completa.
În pozitia sa, BAT afirma ca „cea mai buna solutie a guvernelor de a se proteja impotriva oricarei imixtiuni ilegale si neetice in procesul de initiere a cadrului legislativ este promovarea transparentei si deschiderea dialogului cu toti partenerii implicati in proces“. Compania sustine, de asemenea, ca dialogul cu partenerii din industria tutunului este in conformitate cu valorile UE si este confirmat prin exemple in Initiativa de Transparenta Europeana (European Transparency Initiative) si Principiile pentru o mai Buna Legislatie (Better Regulation Principles). Mai mult, acest dialog este considerat standard de catre Organizatia pentru Cooperare Economica si Dezvoltare.

De asemenea, conform Dr. Lucian Mihai (Prof. Univ. Facultatea de Drept, Bucuresti, fost presedinte al Curtii Constitutionale) legislatia romaneasca, prin Legea nr. 52/2003 privind transparenta decizionala in administratia publica, impune autoritatilor transparenta in procesul de legiferare, precum si informarea industriei relevante in cazul initierii unui proiect de act normativ.
Dr. Lucian Mihai invoca si normele de tehnica legislativa care impun consultarile cu organizatiile relevante si fundamentarea oricarei noi reglementari pe o „insuficienta legislativa“ in vigoare, adaugand ca „Romania a adoptat o serie de acte normative ce reglementeaza in mod clar prevenirea si combaterea efectelor consumului produselor din tutun precum si publicitatea pentru astfel de produse (printre altele, Legea nr. 349/2002 si Legea nr. 457/2004, ambele cu modificarile ulterioare)“.
Cat priveste actiunile de CSR, Recomandarile de implementare a Articolulului 5.3 afirma ca, in conformitate cu OMS, actiunile de CSR efectuate de industria tutunului reprezinta „o contradictie inerenta“, deoarece functiile de baza ale industriei sunt „in conflict“ cu obiectivele de sanatate publica ale politicilor de control al tutunului. De aceea, tarile semnatare nu ar trebui sa permita industriei tutunului sa faca publice actiunile de CSR sau cheltuielile pentru aceste activitati.

In opinia JTI, si aici „este vorba despre o alta interpretare dusa la absurd. Art. 13 se refera la publicitatea pentru produse din tutun, pe cand CSR presupune implicarea corporatiilor in viata comunitatilor locale. Pentru simplificarea intelegerii, noi vindem Camel si Winston, nu vindem JTI. Si, ca sa dau un singur exemplu, daca-i ajutam pe batranii din sectorul 2 (al capitalei) cu hrana si medicamente, nu inseamna ca ne promovam produsele sau ca-i indemnam sa fumeze. Credem ca, dimpotriva, CSR - Responsabilitatea Sociala Corporatista - ar trebui sa devina obligativitate pentru toti agentii economici, indiferent de domeniul de activitate“.

Articolul 11
Articolul 11 se refera la impachetarea si etichetarea produselor din tutun si interzice promovarea prin mijloace false sau care induc in eroare cu privire la caracteristicile, efectele asupra sanatatii sau emisiile produselor din tutun. Cere, de asemenea, ca atat interiorul, cat si exteriorul pachetelor sa poarte avertismente si mesaje cu privire la sanatate, care sa ocupe 50% sau mai mult din suprafata de expunere, dar nu mai putin de 30%.
Una din recomandarile pentru implementarea acestui articol introduce conceptul de „plain packaging“ (pachet fara insemne specifice). „Partile ar trebui sa ia in considerare adoptarea unor masuri de a restrictiona sau a interzice folosirea de logo-uri, culori, imagini de marca sau informatii promotionale pe pachet, altele decat numele brandului si numele produsului in culori si cu un font standard“, ceea ce ar conduce, in opinia initiatorilor, la sporirea vizibilitatii si eficientei avertismentelor cu privire la sanatate de pe pachetele de tigari. Masura ar impiedica si folosirea unor tehnici de design care sa sugereze ca unele produse din tutun sunt mai putin daunatoare decat altele.

Recomandarile pentru implementarea Art. 13 aduc precizari suplimentare pentru „plain packaging“, afirmand ca pachetele ar trebui sa fie in alb si negru sau in alte doua culori contrastante si sa aiba inscriptionate numai numele marcii, al produsului sau producatorului, detalii de contact si cantitate, fara logo-uri sau altele elemente grafice, cu exceptia avertismentelor de sanatate sau altor informatii obligatorii. Stilul si marimea fontului si forma, marimea si materialul pachetului de tigari ar trebui, de asemenea, standardizate, iar pachetele nu ar trebui sa contina, nici in interior, nici la exterior, reclame sau elemente promotionale sau orice alte elemente care sa faca pachetele atractive.

In pozitia oficiala exprimata, compania BAT doreste scoaterea notiunii de „plain packaging“ din continutul documentului ce contine recomandarile de implementare a Art. 11 din Conventia Cadru, afirmand ca „plain packaging“ nu a fost pus in discutie in momentul cand Articolul 11 a fost agreat (Conventia Cadru si Recomandarile de Implementare a acesteia sunt documente elaborate separat) si, deci, nu trebuie sa oblige Partile semnatare la implementarea acestui tip de pachet. „Recomandarile Conventiei nu trebuie sa includa cresteri excesive ale avertismentelor de sanatate pe pachetele de tigarete cu scopul explicit de a distruge, in timp, identitatea marcilor“, spun reprezentantii BAT.
Gilda Lazar, Director Corporate Affairs JTI, afirma ca o asemenea prevedere incalca drepturi fundamentale ale consumatorilor si producatorilor. „Indiferent de produs, ambalajul este fundamental pentru alegerea facuta de consumator pe o piata concurentiala, in special in cazul in care alte canale de comunicare cu consumatorii sunt limitate. Producatorii si consumatorii trebuie sa poata identifica produsele. Prin intermediul ambalajului sunt transmise garantiile privind identitatea brandului, originea, calitatea si consecventa produsului. Brandurile sunt marci inregistrate si constituie proprietate intelectuala. Ori, Constitutia Romaniei proclama inviolabilitatea proprietatii private (art. 135), precum si libertatea pietei, egalitatea de tratament a tuturor agentilor economici, protejarea concurentei loiale si crearea unui context favorabil valorificarii tuturor factorilor de productie (art. 135). Legea cu privire la marcile si indicatiile geografice stabileste clar ce sunt marcile si cum trebuie utilizate pentru distingerea produselor si serviciilor de altele similare.

Pe langa incalcarea acestor drepturi fundamentale, ambalajele generice ar ingradi concurenta (care s-ar reduce doar la concurenta prin pret), ar stimula si contrafacerile si contrabanda (in absenta elementelor de identificare si siguranta).

Directive ce vor fi considerate exemple de „best practice“ pentru guverne in politica de reglementare a industriei tutunului:

- sa interzica orice tip de comunicare din partea companiilor de tutun;
- sa „denormalizeze“ activitatile de responsabilitate sociala dezvoltate de catre companiile de tutun si sa le interzica acestora sau tertilor sa informeze public cu privire la orice sprijin oferit in scopuri caritabile;
- sa minimizeze contactul dintre guverne si companiile de tutun;
- sa interzica expunerea produselor din tutun in magazine;
- sa ia in considerare impunerea pachetelor albe, fara inscriptii specifice.

Articolul 13
Acest articol se refera la publicitate, promovare si sponsorizare in industria tutunului si afirma ca principiu de baza interzicerea totala a oricarei forme de publicitate, promovare si sponsorizare pentru tutun, inclusiv comunicarea, recomandarea sau actiunea comerciala, sau orice alt eveniment cu scopul, efectul sau efectul probabil de a promova tutunul sau folosirea sa, directa sau indirecta.
Conform Conventiei „sponsorizarea din partea industriei tutunului“ reprezinta „orice forma de contributie la orice eveniment, activitate sau persoana cu scopul, efectul sau efectul probabil de a promova un produs din tutun sau folosirea tutunului direct sau indirect“.
Recomandarile privind implementarea prevederilor acestui articol se ocupa indeaproape si de distributia si vanzarea produselor din tutun, afirmand ca reclama si promovarea nu se rezuma la „comunicare“, ci include si „recomandarile“ si „actiunile“ pe diferite paliere, precum aranjamentele privind vanzarea si / sau distributia. (De exemplu, explica documentul, „schemele de motivare pentru comercianti, display-urile la punctul de vanzare, loteriile, cadourile, produsele oferite pentru a fi incercate, discounturile, stimulentele promotionale sau schemele de loializare, cupoanele acordate pentru achiziionarea de tutun“).

Vanzarea in retail si display-urile din punctele de vanzare sunt considerate si ele forme de reclama si promovare. „Elementele de dispunere a produselor reprezinta un mijloc cheie de a promova produsele din tutun si folosirea lor, inclusiv de a stimula cumpararea lor la impuls, dand impresia ca folosirea tutunului este acceptabila social si ingreunand renuntarea la fumat. Tinerii sunt in special vulnerabili la efectele promotionale ale display-urilor“. Pentru a se asigura ca punctele de vanzare a produselor din tutun nu au nici un element promotional, Partilor li se recomanda interzicerea totala a oricarui display sau element de vizibilitate in punctele de vanzare. „Numai listarea textuala a produselor si a preturilor lor, fara niciun alt element promotional, va fi permisa“. Documentul adauga si recomandarea privind interzicerea oricarei contributii a industriei tutunului „pentru cauze de responsabilitate sociala“, pentru ca „aceasta este o forma de sponsorizare“, iar „publicitatea pentru practicile de business responsabile social ale industriei tutunului ar trebui interzise, pentru ca reprezinta reclama si promovare“. În formularea obiectiilor sale, BAT afirma ca „articolul 13 extinde obligatiile deja agreate intre Parti si da o interpretare radicala termenilor reclama si promovare“. În acelasi timp, compania considera ca formularea Conventiei elimina si dreptul statelor membre de a interpreta si aplica recomandarile conform propriilor Constitutii. „Consideram ca legislatia curenta romaneasca limiteaza la maximum accesul minorilor la tutun, dar pastreaza dreptul fumatorilor adulti de a primi informatii despre produsele pe care le cumpara“. Alaturi de interzicerea programelor de CSR, BAT afirma ca masurile de mai sus „sunt contrare drepturilor fundamentale prevazute in Constitutia si legile romanesti in vigoare“.

Consecinte
Paul Adams, CEO al BAT, a avertizat ca eforturile sustinute ale guvernelor de a reduce impactul tutunului asupra sanatatii ar putea avea consecinte grave in ceea ce priveste comertul ilicit. Aflat deja la cote alarmante, comertul ilegal de tutun s-ar putea agrava, daca reglementarile propuse de catre grupurile de lucru se vor transforma in masuri extreme, imposibil de pus in practica. „Suntem complet de acord ca productia, distributia si comercializarea produselor din tutun trebuie reglementata, insa prezentele „directive“ ridica serioase intrebari cu privire la ceea ce numim „best practice“ in procesul de adoptare a noii legislatii. Acestea ar putea duce la marginalizarea unui business legal, platitor de taxe si care ofera mii de locuri de munca si vor facilita contrabanda pe piata neagra, acolo unde comertul nereglementat, ilicit si neplatitor de taxe este deja in floare“.

Comertul ilicit de tutun la nivel mondial

British American Tobacco estimeaza ca aproximativ 335 miliarde de tigarete contrafacute sau de contrabanda vor fi fumate in 2008, ceea ce inseamna un nou record. Aceasta cifra reprezinta aproximativ 6% din totalul consumului global si va costa guvernele din intreaga lume circa 20 de miliarde USD proveniti din pierderea taxelor obtinute din produsele de tutun.
Un container cu 8,5 milioane de tigarete introduse ilegal in Marea Britanie si vandut la jumatate din pretul recomandat ar putea aduce un profit net de 2 milioane USD.
BAT atrage atentia asupra exemplului Canadei, care nu a putut sa anticipeze ca eforturile sale bine intentionate in reglementarea sectorului sanatatii pot genera un rezultat neintentionat in dezvoltarea sectorului tutunului ilegal, nereglementat si foarte raspandit. Canada a devenit treptat una dintre cele mai reglementate piete de tutun din lume si s-a confruntat cu cresterea comertul ilicit de tutun care in prezent a scapat de sub control. În unele regiuni, Guvernul reglementeaza in prezent doar jumatate din industrie.
Reglementarile au adus cresteri foarte mari ale taxelor, iar in momentul de fata este interzisa amplasarea produselor din tutun in magazine. Dar pe piata neagra se vand cu usurinta 200 de tigarete ieftine ambalate intr-o punga de plastic pentru mai putin de 6 dolari canadieni, inclusiv catre minori. Un studiu recent arata ca o treime din totalul de tigarete fumate in Canada provin din comertul ilicit. Cifrele sunt inca si mai grave in provinciile cele mai populate: 48,6% din tigaretele vandute in Ontario si 40% din cele vandute in Quebec sunt de contrabanda. Între timp, statisticile Guvernului arata ca in 2007 numarul fumatorilor adulti era acelasi cu numarul fumatorilor inregistrati in urma cu doi ani. În Saskatchewan, dupa introducerea interdictiei de amplasare a produselor din tutun in magazine, in 2002, numarul adultilor fumatori din provincie a crescut de la 21% la 24% in 2003.

Prin luarile lor de pozitie, companiile din industria tutunului doresc sa atraga atentia si asupra unor precedente ce pot fi create. Masurile atat de restrictive impuse industriei tutunului ar putea fi extinse si asupra altor industrii, iar impunerea „plain packaging“ ar putea avea consecinte asupra calitatii produselor, ar impiedica informarea corespunzatoare a fumatorilor adulti si ar contribui la erodarea imaginii marcilor. Lipsa elementelor de diferentiere dintre produse / marci conduce, printre altele, la accentuarea diferentierii prin pret, la intensificarea comertului ilicit si reducerea veniturilor la bugetul statului.

„Nu negam ca produsele noastre prezinta riscuri asociate sanatatii, dar suntem o industrie legala, companiile noastre angajeaza oameni, investesc, platesc taxe si functioneaza ca toti ceilalti agenti economici. Prin urmare, ca agenti economici, trebuie sa fim tratati nediscriminatoriu. La Durban s-au discutat si adoptat Ghiduri, nu norme obligatorii, dar propunerile sunt nejustificate si disproportionate, constituind precedente periculoase. Prin urmare, ne-am adresat oficial autoritatilor statelor membre, inclusiv autoritatilor din Romania, prezentand punctul nostru de vedere, cadrul legislativ actual precum si propuneri constructive“, adauga Gilda Lazar.
Romania a fost reprezentata la Durban de ambasadorul tarii noastre in Africa de Sud, care a prezentat pozitia guvernului, fara a participa efectiv la discutii.

Informatii suplimentare la http://www.who.int/fctc/en/