Profiturile Lidl pe pietele internationale

E nevoie de multa disciplina mentala pentru a citi Monitorul Oficial al Republicii Federale Germania – Bundesanzeiger – care contine toate anunturile pe care companiile germane sunt obligate sa le publice periodic. Cei care, asemenea colegului de la Liebensmittel Zeitung, Hans-Jürgen Schulz, depun un asemenea efort, sunt uneori rasplatiti regeste.

Anumiti retaileri germani doresc, se pare, sa manance toata prajitura, dar s-o si pastreze intacta, in acelasi timp. Pe de-o parte, ei doresc sa vanda tuturor si, in consecinta, au o mare putere in societate. Pe de alta parte, doresc sa-si pastreze bogatia in obscuritatea lor privata.

De aceea, numeroase anunturi din Bundesanzeiger nu sunt publicate intotdeauna acolo unde s-ar astepta jurnalistii sa le gaseasca. Aici, retailerii dau dovada de o imaginatie considerabila in a-si denumi holdingurile si sub-holdingurile. Drept urmare, a gasi ceva relevant pentru cititori este, adesea, pura intamplare.

Totusi, Herr Schulz a dat peste o mina de aur in paginile Bundesanzeiger, descoperind cel putin cateva cifre referitoare la veniturile si profiturile Lidl, din operatiunile sale internationale, pentru anul financiar incheiat in februarie 2009. Desi cifrele nu fac referire si la operatiunile Lidl din Franta si Austria (estimate de PlanetRetail la 6,5 miliarde euro, in anul fiscal 2008/09), ele merita cu siguranta citite.

Veniturile din operatiunile internationale ale hard discounterului din Neckarsulm in perioada 2008 – 2009 au crescut cu 10,5% la 30,9 miliarde de euro. Chiar si fara Franta si Austria, suma reprezinta dublul veniturilor Lidl din operatiunile locale. Investitiile straine au crescut cu 26% la impresionanta suma de 2,2 miliarde euro, ceea ce inseamna mai mult decat investitiile intregului Grup Metro. Discounterul german isi finanteaza o mare parte a cresterii din imprumuturi bancare, folosite in principal pentru constructia de noi magazine. Peste 80% din totalul investitiilor sunt astfel canalizate in real estate.

Aceste cheltuieli au majorat datoria totala in 2008 / 09 cu 17%, la 9,8 miliarde euro, desi suma include 2,8 miliarde in conturi din care se platesc bunuri si servicii. Chiar si asa, datoria se ridica la 7 miliarde de euro, din care cea mai mare parte – 5,1 miliarde – este finantata la dobanzi bancare fixate pe o perioada maxima de un an. Daca dobanzile vor creste din nou, costul finantarii datoriei va afecta veniturile. Expertii financiari subliniaza, totusi, ca Lidl nu va avea de suferit din aceasta cauza pentru ca patrimoniul sau fix este evaluat la circa 10,6 miliarde euro.

Interesant, totusi, ca marja bruta a scazut cu un procent, la 14,8% din veniturile anuale, ceea ce a redus profiturile din activitatile curente cu circa 25%, la 682 milioane euro.

Pe baza acestor cifre, Dieter Schwarz, proprietarul companiei mama a Lidl - Dieter Schwarz Beteiligungs-GmbH (Schwarz-Gruppe) – a decis, evident, sa opreasca expansiunea. In schimb, ca Hadrian in Roma Antica, Schwarz intentioneaza sa-si consolideze veniturile in interiorul granitelor europene ale imperiului.

In prezent nu exista planuri de a aborda o noua piata, dar Lidl se extinde rapid in Bulgaria si Romania, ca si in Elvetia, unde vede potential pentru inca 150 de magazine.
Gestionarea corecta a expansiunii externe este cea mai grea batalie a retailului, pentru ca sunt foarte multe necunoscute. Evenimente recente au aratat cum fundatii bine turnate ale unor afaceri se pot duce de rapa doar pentru ca bancherii fac speculatii si arunca in recesiune regiuni intregi ale globului, precum Europa de Sud si de Est.

Intr-unul din multiplele lui fascinante interviuri acordate presei, fostul Presedinte si CEO al Marks & Spencer, Sir Richard Greenbury, a explicat dilema primordiala a unui retailer cand vrea sa se extinda in strainatate. Daca nu-ti construiesti o infrastructura logistica, nu-ti poti servi magazinele si nu poti fi competitiv. Dar asta presupune investitii masive si te trezesti cu prea mult spatiu de depozitare si cu prea multi bani blocati inutil.

In anii 90, oamenii din trade obisnuiau sa rada de filiala londoneza a Lidl, Lidl Limited. Ei spuneau ca Lidl cheltuie mai multi bani pe combustibilul necesar masinilor sale de transport, decat pe stoc. Glumeau la fel si pe seama terenurilor cumparate de Lidl. La vremea aceea, ele erau imprastiate prin toata tara, la mare distanta unele fata de altele, spre surpriza tuturor. Aceasta politica era in constrast cu modul de operare al Aldi, metodic si cu stil. Mai intai, Aldi a construit un centru de distributie, in jurul caruia a deschis 50 de magazine. Numai dupa ce primul centru a ajuns sa opereze aproape de capacitatea maxima, Aldi a construit unul nou.

Sir Richard Greenbury povesteste in continuare ca a intrebat pe cineva de la Lidl despre politica lor de expansiune in Marea Britanie si in alte tari. Acesta a replicat: „Cel mai important lucru este sa-ti asiguri terenurile. Pot umple golurile si-mi pot consolida reteaua oricand dupa aceea. Dar chiar si cu magazinele pe care le am si in ciuda distantei dintre ele si al costului cu combustibilul, tot obtin venituri mai bune per magazin aici, decat as castiga vreodata in Germania”.

Winston Churchill a spus odata ca, daca strategia ar fi o carte, atunci oricine ar fi un general. Cu siguranta, nu exista reguli de aur in retail, ci doar decizii bune sau rele. Si, oricat de creativi ar fi directorii financiari in infrumusetarea cifrelor, nu exista un judecator mai drept si mai crud al succesului decat piata.

Sursa: Spotlight on German Retail, cu acordul www.lz-blog.de

Articolul original pe
http://www.lz-blog.de/spotlight/2010/04/08/lidls-foreign-profit-falls/