FacebookLinkedinYoutubeTwitter

Acasă > Articole > Noile reguli de joc intre patronate si sindicate

Noile reguli de joc intre patronate si sindicate

Legea nr. 62/2011 a dialogului social („Legea Dialogului Social”), intrata in vigoare in luna mai a acestui an, s-a vrut a fi un cadru unitar, coerent si modern al dialogului social, care sa faciliteze pacea sociala si sa ofere solutii eficiente si echitabile in caz de conflicte intre salariati (reprezentati, de regula, de sindicate/organizatii sindicale), angajatori (organizati, de regula, in patronate) si guvern. Desi reuneste si redefineste concepte esentiale in materie sociala, ea reprezinta doar un punct de plecare in acest sens, intrucat de multe ori reglementeaza deficitar anumite aspecte, fiind, din pacate, insuficient corelata cu Codul Muncii, la randul sau recent modificat si perfectibil.

Din punctul de vedere al constituirii si functionarii patronatelor, Legea Dialogului Social nu aduce modificari insemnate. Patronatele sunt organizatii ale angajatorilor, autonome, fara caracter politic, infiintate ca persoane juridice de drept privat, fara scop patrimonial, prin asociere libera fie pe sectoare de activitate; fie la nivel teritorial, fie la nivel national. Astfel, la un prim nivel, patronii se pot asocia pentru constituirea unei organizatii patronale. La randul lor, doua sau mai multe organizatii patronale pot constitui o federatie patronala, iar doua sau mai multe federatii patronale pot constitui o confederatie patronala.

La masa negocierilor colective se pot aseza insa doar acele patronate care sunt reprezentative, demonstrand astfel ca sustin interesele unui numar semnificativ de patroni. Legea Dialogului Social a instituit niste seturi de criterii clare pentru a determina caracterul reprezentativ al unei organizatii patronale. Astfel, la nivel national, sunt reprezentative doar confederatiile patronale ce au ca membri patroni ale caror unitati cuprind cel putin 7% din angajatii din economia nationala si au structuri teritoriale in cel putin jumatate plus unu din judetele Romaniei, inclusiv in Bucuresti. La nivel de sector de activitate, sunt reprezentative federatiile patronale ce au ca membri patroni ale caror unitati cuprind cel putin 10% din efectivul angajatilor din sectorul de activitate respectiv. In ambele situatii, la calcularea efectivelor de angajati relevante, nu se socotesc angajatii din sectorul bugetar. Intotdeauna insa, la nivel de unitate (adica la nivelul unei societati comerciale, de exemplu), reprezentativ de drept este angajatorul.

Sursele veniturilor organizatiilor patronale pot fi diverse, de la taxe de inscriere, cotizatii, pana la donatii, sponsorizari si alte venituri, iar controlul asupra
activitatii financiare se realizeaza de catre comisia de cenzori. Potrivit Legii Dialogului Social, organizatiile patronale au o serie de prerogative care, finalmente, asigura un contact nemijlocit, pe linii de activitate, intre membrii lor si creeaza premisele pentru sustinerea si  apararea intereselor economice, juridice si sociale ale acestora. Dintre acestea, amintim aici promovarea concurentei loiale, elaborarea de coduri de conduita de afaceri, reprezentarea membrilor in fata instantelor de judecata de toate gradele de jurisdictie, elaborarea si implementarea politicilor de ocupare si plasare a fortei de munca, precum si a strategiilor de dezvoltare economico-sociala la nivel sectorial si national, etc., infiintarea si administrarea in interesul membrilor lor, a unitatilor sociale, de cultura, invatamant si cercetare in domeniul propriu de interes, societati comerciale, de asigurari, precum si banca proprie.

Prerogativa cu miza cea mai mare ramane insa desemnarea reprezentantilor la negocierea si incheierea contractelor colective de munca, la tratative in relatiile cu autoritatile publice si cu sindicatele, precum si in structurile bipartite si tripartite de dialog social.

Cum pot fi create sindicatele

Pentru constituirea unui sindicat este necesar un numar de cel putin 15 salariati din aceeasi unitate, iar conditiile de reprezentativitate la nivel national, la nivel de sector de activitate sau grup de activitati, precum si la nivel de unitate sunt expres prevazute de Legea Dialogului Social. Astfel, sunt reprezentative la nivel national organizatiile sindicale ce cumuleaza un numar de membri de cel putin 5% din efectivul angajatilor din economia nationala si au structuri teritoriale in cel putin jumatate plus unu dintre judetele Romaniei, inclusiv municipiul Bucuresti, in timp ce la nivel de sector de activitate sau grup de unitati, cele care cumuleaza un numar de membri de cel putin 7% din efectivul angajatilor din sectorul de activitate sau din grupul de unitati respectiv. La nivel de unitate, numarul de membri ai sindicatului trebuie sa reprezinte cel putin jumatate plus unu din numarul angajatilor unitatii.

Ca si in cazul patronatelor, doar organizatiile sindicale reprezentative au caderea de a sta la masa negocierilor colective. Ce se intampla insa daca, la un anumit nivel de negociere, nu exista o organizatie sindicala reprezentativa?
Legea Dialogului Social stipuleaza ca in unitatile in care nu exista sindicate reprezentative, negocierea contractului colectiv de munca se face dupa cum urmeaza:
a) daca exista un sindicat constituit la nivel de unitate, afiliat la o federatie sindicala reprezentativa in sectorul de activitate din care face parte unitatea, negocierea se face de catre reprezentantii
federatiei sindicale, la solicitarea si in baza mandatului sindicatului, impreuna cu reprezentantii alesi ai angajatilor;
b) daca exista un sindicat neafiliat la o federatie sindicala reprezentativa in sectorul de activitate din care face parte unitatea sau nu exista niciun sindicat, negocierea se face numai de catre reprezentantii angajatilor.

In cazul in care la nivelul grupului de unitati nu exista organizatii sindicale reprezentative care sa reprezinte cel putin jumatate din numarul total de angajati ai grupului de unitati, la negocierea contractului colectiv de munca salariatii sunt reprezentati dupa cum urmeaza:
a) de catre reprezentantii mandatati de organizatiile sindicale reprezentative din cadrul fiecarei unitati care au decis constituirea grupului;
b) pentru unitatile membre ale grupului in care nu exista sindicate reprezentative, dar exista sindicate afiliate la federatii sindicale reprezentative in sectorul de activitate in care s-a constituit grupul, angajatii sunt reprezentati de catre federatiile sindicale respective, in baza solicitarii si mandatului sindicatelor, si de reprezentantii angajatilor din respectivele unitati.

Federatiile sindicale reprezentative la nivelul sectoarelor de activitate pot participa la negocierea contractelor colective de munca la nivel de grupuri de unitati in care au sindicate afiliate, la solicitarea si in baza mandatului din partea acestora. Confederatiile sindicale reprezentative la nivel national pot participa la negocierea contractelor colective de munca la nivelul sectoarelor de activitate in care au federatii membre, la solicitarea si in baza mandatului din partea acestora. Ca regula, organizatiile sindicale pot dobandi, in conditiile legii, orice bunuri mobile sau imobile necesare realizarii scopului pentru care au fost infiintate, insa sursa principala de finantare o reprezinta cotizatia platita de membrii lor. Insa, spre deosebire de vechea reglementare, care obliga angajatorii sa puna, cu titlu gratuit, la dispozitia sindicatelor, spatiile si dotarile necesare functionarii acestora, actualmente, potrivit Legii Dialogului Social, organizatiile sindicale reprezentative au doar posibilitatea de a negocia prin contractul colectiv de munca la nivel de unitate punerea la dispozitie a spatiilor si facilitatilor necesare desfasurarii activitatii sindicale.

In apararea drepturilor si intereselor membrilor lor, organizatiile sindicale au dreptul sa foloseasca o serie de mijloace specifice, precum negocierile, procedurile de solutionare a litigiilor prin conciliere, mediere, arbitraj, petitie, mars, miting, greva etc. De asemenea, organizatiile sindicale au dreptul de a intreprinde orice actiune in justitie in numele membrilor lor, in baza unei imputerniciri scrise din partea acestora.

De asemenea, o alta noutate in reglementarea jocului dintre patronate si sindicate este reprezentata de faptul ca angajatorul nu mai are obligatia, ci doar facultatea, de a invita sindicatul sa participe in consiliul de administratie sau orice alt organ asimilat acestuia, la discutarea problemelor de interes profesional, economic si social.

Statutul liderului de sindicat in organizatia din care provine

Desi exista inca aspecte pe care practica instantelor urmeaza sa le clarifice privind intinderea protectiei de care se bucura liderii de sindicat pe durata mandatelor lor, mentionam aici, ca o noutate, faptul ca Legea Dialogului Social a eliminat prevederea care stabilea ca, pe perioada in care persoana aleasa in organul de conducere este salarizata de organizatia sindicala, contractul sau individual de munca sau, dupa caz, raportul de serviciu se suspenda. De asemenea, modificarile aduse Codului Muncii au abrogat interdictia concedierii liderilor sindicali pentru motive care nu tin de persoana salariatului, pentru necorespundere profesionala sau pentru motive ce tin de indeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariatii din unitate pe o perioada de doi ani de la incetarea mandatului.

Legea Dialogului Social revizuieste si prevederile privind plata zilelor destinate activitatii sindicale in conformitate cu jurisprudenta Curtii Constitutionale si abroga reglementarea mai veche potrivit careia liderii de sindicat, care cumulau calitatea de salariat, aveau dreptul la reducerea programului lunar cu 3-5 zile pentru activitati sindicale, fara afectarea drepturilor salariale.

De asemenea, dispare conceptul de contract colectiv de munca la nivel national care, prin efectele sale, se suprapunea reglementarilor legale in vigoare generand, in cascada, dezechilibre economice prin aplicarea sa exhaustiva asupra tuturor angajatorilor, indiferent de afilierea acestora. Sub imperiul noii reglementari, contractele colective de munca se pot negocia la nivel de unitate (angajator), grupuri de unitati si sectoare de activitate. Criteriul de apartenenta la sectoarele de activitate este cel al obiectului principal de activitate inregistrat la registrul comertului, conform codului CAEN. Sectoarele de activitate se stabilesc prin hotarare de Guvern, dupa consultarea partenerilor sociali si, din punct de vedere conceptual, inlocuieste conceptul de «ramura». Unitatile din acelasi sector de activitate definite prin apartenenta la aceeasi diviziune, grupa sau clasa, conform codului CAEN, se pot constitui voluntar in grupuri de unitati, in vederea negocierii contractelor colective la nivelul respectiv. Angajatorii care intentioneaza sa negocieze un contract colectiv de munca la nivel de grup de unitati pot constitui in mod voluntar grupul de unitati, atat prin hotarare judecatoreasca de constituire, cat si prin proces-verbal sau orice alta conventie scrisa intre parti.

Foarte importante in context sunt si dispozitiile tranzitorii cuprinse in Legea 40/2011 de modificare a Codului Muncii care, cu privire la contractele colective de munca existente, stipuleaza ca acestea isi produc efectele pana la data expirarii termenului pentru care au fost incheiate, urmand ca, dupa aceasta data, ele sa se aplice doar partilor semnatare. Contractele colective de munca, incheiate la orice nivel, nu pot fi semnate decat de catre reprezentatii mandatati in acest sens ai partilor care au negociat.

Articole Asemănătoare

Adaugă comentariu nou

Imagine CAPTCHA
Introduceți caracterele din imagine.
Tracking Popular Content