FacebookLinkedinYoutubeTwitter

Acasă > Articole > "Ne-am facut simtita prezenta"

"Ne-am facut simtita prezenta"

Codul de Bune Practici pentru Comertul cu Produse Alimentare a fost semnat de reprezentantii comerciantilor si ai producatorilor romani, iar Consiliul Concurentei si-a dat avizul asupra prevederilor sale. Asadar, teoretic, exista un cadru in interiorul caruia negocierile comerciale se pot desfasura. Ca principal artizan al acestui Cod, i-am solicitat dlui Sorin Minea cateva comentarii privind evolutia relatiilor comerciale si schimbarile pe care prevederile acestui Cod le-ar putea aduce in peisajul de distributie din Romania.

Magazinul Progresiv:  Care este, din punctul dvs. de vedere, principalul castig al Codului de Bune Practici?
Sorin Minea:  Primul lucru pe care l-am castigat este faptul ca ne-am facut simtita prezenta si ca putem sa tulburam status quo-ul retailului care invatase ca asuprirea procesatorului este cea mai buna solutie de rentabilizare a retelei.

MP:  In ce masura va asteptati ca prevederile codului sa fie respectate de semnatari?
SM:  Banuiesc sincer ca o parte dintre comercianti au considerat acest cod doar un compromis fara insemnatate si au plecat de la premisa ca, fiind cod, va fi greu de respectat. Daca nu vor respecta Codul, tocmai atunci vom avea motive mai puternice sa presam pentru aparitia unei legi care, din punctul meu de vedere, in toata Uniunea Europeana incepe sa-si faca simtita necesitatea. Concentrarea puterii in mainile comerciantilor obliga procesatorii, mai ales pe cei medii si mici, la compromisuri in ceea ce priveste calitatea produselor. De asemenea, in goana dupa piete de desfacere, acestia acceptau conditii cateodata complet in afara celor care pot duce la un comert civilizat. Alternativa comerciantilor este productia industriala, a multinationalelor, dar situatia nu poate sta la fel in cazul produselor proaspete. Furnizorii traditionali exista in toate tarile si au putere inclusiv asupra retailului.

Azi, daca nu se introduce o legislatie antitrust, situatia finala nu va fi dezastruoasa pentru procesare, ci pentru consumatorul final, care se va vedea in fata unei oferte foarte frumoase la prima vedere, dar in care, de fapt, produsele sunt identice. Si aici vine marea problema a consumatorului: diversitatea cu care era obisnuit si varietatea de calitate s-ar putea sa dispara si sa se trezeasca intr-o mare cenusie in care toata lumea mananca la fel.
Se vorbeste foarte mult de conceptul de siguranta alimentara, ceea ce nu implica si calitatea produselor. Daca un produs de calitate trebuie sa aiba obligatoriu un control al sigurantei alimentare, un aliment sigur nu e neaparat un produs de calitate. Mie mi se pare ca in ultimii zece ani se merge spre o omogenizare a produselor.

MP:  Cine a gandit Codul de Bune Practici?
SM:  Noi l-am gandit in exclusivitate. Ideea de definire de pret imi apartine in totalitate, ca si majoritatea prevederilor. Eu am gandit Codul pentru a da posibilitatea oricaruia dintre procesatori de a-si manifesta independenta fata de comertul modern, desi nu i-am oferit o alternativa de distributie a produselor, pentru ca o alternativa nu exista, ci trebuie construita. Si atunci i-am oferit procesatorului timpul necesar pentru a-si construi alternativa. Supermarketurile au aparut ca si cooperative organizate de catre procesatori, pentru a avea o desfacere mai rapida. La un moment dat, ca orice copil bun, si-a mancat parintii si a devenit o forma de asuprire a procesarii. In clipa in care in toata Europa magazinele mici, de proximitate, incep sa acorde atentie mai mare consumatorului, iar acesta incepe sa aibe incredere in ele, s-ar putea ca retailul modern sa nu mai fie o alternativa viabila, ci sa fie comertul traditional. Din punctul meu de vedere, comertul traditional este un comert mult mai flexibil, iar flexibilitatea inseamna si modernism.

MP:  In cat timp credeti ca se vor vedea primele efecte ale acestui Cod?
SM:  Nu declansezi nici o lupta daca gandesti asa. In clipa in care declansezi o lupta si doresti sa castigi sau doresti sa apuci o schimbare, nu te gandesti cand se va ivi schimbarea aceea, ci ca doresti sa o faci. Orice lucru are un inceput. Din punctul meu de vedere, Romania a facut un pas inainte mult mai repede decat multe state din UE. Codul este perfectibil, este doar un inceput.

MP:  Vorbeati de prevederi importante pe care le-ati gandit. Mai puteti enumera cateva?
SM:
  Practic, eu am insistat in cod pe definirea unui singur lucru, pe definirea pretului. Este un lucru de care procesatorii pot beneficia, dar de care eu nu-i pot obliga sa beneficieze. Procesatorii pot crea un pret diferit pentru fiecare retea in parte, daca vor respecta prevederile codului. Daca vor sti sa imparta costurile de distributie pe fiecare retea in parte, atunci retelele de retail vor intelege ca cei care trebuie sa-si optimizeze cheltuielile si cei care trebuie sa invete ceva sunt ei, nu noi. Procesatorii au invatat suficient. Cand procesatorii vor obliga retailul sa intre in concurenta, atunci retelele vor intelege ca trebuie sa se extinda mai putin. Au o viteza de expansiune uriasa tocmai datorita profiturilor uriase.

MP:  Dar nu ati pus accentul mai mult pe prevederile menite sa elimine sau sa diminueze taxele percepute de retail?
SM: 
Nu. La inceputul anului viitor vom fi invitati la negocieri si vom putea refuza, pe baza acestui cod, eventualele majorari de taxe care
ne vor fi propuse. Pana acum, daca refuzam plata lor, eram delistati. Acum, codul are o prevedere care spune ca „neacceptarea acestor servicii nu poate fi clauza de incetare a colaborarii”.

MP:  Sa spunem ca retailerul decide, totusi, sa va delisteze...
SM: 
Tot in Cod exista o prevedere care spune ca nu ma poate delista decat anuntandu-ma si pentru motive bine intemeiate. Daca motivul este neplata taxei majorate, atunci intervine cealalta prevedere din Cod, care spune ca nu mi le poate cere. Ca orice cod, reprezinta o baza de constrangere. Fiind un cod semnat la nivelul industriei alimentare de asociatiile de profil, nu de catre un procesator, asociatia poate intra in conflict cu reteaua respectiva. Daca nu mi se explica pertinent motivul delistarii, atunci am dreptul sa intreb public de ce si sa arat cum se respecta Codul de catre retaileri.

MP:  E gresit daca spun ca totul se reduce la buna credinta a semnatarilor?
SM:
  La buna credinta care poate fi controlata, pentru ca, la prima miscare pe care o consideram impotriva Codului, vom ataca foarte dur, inclusiv in justitie. Avand totusi un protocol semnat de catre cele doua parti, nerespectarea protocolului poate sa atraga dupa sine inclusiv un proces cu daune si despagubiri.
Revenind insa la cresterile de taxe, procesatorul poate include acest procent in pretul cu care vinde comerciantului. Daca un comerciant concurent decide sa nu ceara furnizorului o astfel de taxa, pretul lui de achizitie va fi mai mic si va avea, in consecinta, un pret de vanzare mai mic.
Toti suntem prezenti in toate supermarketurile, ceea ce este o greseala de strategie din start. Chiar daca unul dintre furnizori se retrage, nu-i nici o pierdere pentru reteaua de retail. Asa se va face o departajare, fiecare va lucra in anumite retele. In clipa in care nu vom mai fi toti prezenti in toate retelele, va aparea o concurenta reala, atat intre noi, cat si intre retelele de supermarketuri.

MP:  Din punctul dvs. de vedere, Codul este un succes?
SM: 
Da, din punctul nostru de vedere este un succes nu in sensul in care am castigat ceva fantastic, ci pentru ca am inceput o actiune din care am putea castiga si ne-am facut simtita prezenta. Mi se pare mai important sa-mi fac simtita prezenta si sa incep o constructie. Ideea a fost ca acest cod sa fie foarte scurt si, mai mult decat atat, inainte de inceperea negocierii codului, am dorit sa transmitem un semnal foarte clar comerciantilor: ati depasit punctul de rupere, ati depasit cererea pe care noi suntem de acord s-o acceptam, deja presiunea pe care o faceti asupra noastra este exagerata. Nu putem sa mai dam.

MP:  In perioada negocierilor, cum au reactionat comerciantii fata de furnizori?
SM: 
Nu puteai sa pedepsesti o firma care nu participa la negocieri doar pentru ca era membra a unei asociatii. Si nu puteai sa-i pedepsesti pe toti pentru ca nici ei nu stiau care sunt membri ai asociatiei si care nu. Intamplator, toti furnizorii prezenti in supermarketuri sunt membri ai asociatiilor. Daca eram niste asociatii puternice, intr-un stat de drept real, am fi putut proceda la un embargo. Noi nu putem sa facem asa, pentru ca in asociatie sunt membri ale caror vanzari se deruleaza in proportie de 70% printr-un singur cont. Eu mi-am asumat acest risc in clipa in care am intrat in acest conflict. Spre cinstea lor, o parte dintre comercianti au decis sa pastreze relatii bune si colaboram in continuare; o parte a decis sa se razbune.

MP:  Codul spune, de asemenea, ca furnizorul nu poate fi obligat sa suporte costuri, dar poate contribui la ele daca doreste. Care sunt costurile la care considerati necesar sa contribuie furnizorii?
SM:
  Daca isi doresc o anume pozitionare in raft sau extra plasari este normal sa plateasca pentru a le obtine. Deschiderea unui magazin, insa, poate sau nu sa aduca o crestere de vanzari. De ce as contribui la deschiderea unui magazin, in aceste conditii? Pana acum era obligatorie. La primul contract, negociai si plata pentru deschiderile de magazine.
In final, insa, fiecare negociaza asa cum stie. Eu am creat doar o scara de valori.

MP:  Cat ati estima ca ar trebui sa fie cuantumul taxelor platite retailului?
SM: 
Pe baza experientei pietelor mature, acest cuantum nu ar trebui sa depaseasca 6-7 procente. In clipa in care unii dintre noi platesc 40-50%, costurile sunt suportate de consumator, iar eu nu pot sa le acopar decat marind pretul de pornire sau scazand din calitate. Practic, pretul pe care l-a creat supermarketul nu este pretul cel mai mic de pe piata, ci este pretul cel mai mare. Daca ar exista numai magazine mici, aceste costuri ar fi mult reduse. Din punctul meu de vedere, existenta retelelor internationale a creat doua mari impedimente: cresterea artificiala a preturilor de pornire si scaderea constanta a calitatii.
In ceea ce priveste comertul traditional, nu este corect sa-l pun sa suporte cheltuileile care nu-i apartin. Sustinand dezvoltarea comerciantilor internationali si impunand preturi mai mari magazinelor mici, indirect m-am omorat pe mine, pentru ca nu am mai avut debuseul in care sa-mi vand produsele si sa-mi recuperez banii. Am numai canalul pe care-mi vand produsele scump, cu un profit iluzoriu.
Pe baza Codului, eu pot sa spun urmatorul lucru. Pretul meu de productie este acesta, cu el vand magazinelor de proximitate. Daca retelele doresc bugete, furnizorii le acorda, dar crescand preturile de achizitie pentru ele.

MP:  Aceasta inseamna ca, pe viitor, incurajati procesatorii sa ofere un sprijin mai mare canalului traditional?
SM:
  Propunerea mea ar fi ca, in functie de breasla pe care o reprezinta, procesatorii sa incerce sa-si dezvolte in comun retele proprii de magazine. Din punctul meu de vedere, aceasta ar fi alternativa.

MP:  Dar producatorii de fructe si legume din Romania, practic nu exista.
SM:
  Ba ei exista, dar nu sunt organizati. Oferta este mult mai mare decat se crede, dar o mare parte a productiei merge in piete. Exista solutii, dar nu sunt aplicate. Din cauza faramitarii terenurilor agricole si lipsei de organizare, fiecare produce numai pentru el. Un producator care produce 10 kg nu are capacitate de negociere, dar nici nu poate pastra productia pentru el.

MP:  Si atunci totul se reduce la incapacitatea producatorilor romani de a se asocia.
SM:
  Uitati-va la Spania, unde sunt asociatii si totul este organizat. In Romania, legumicultorii isi valorifica produsele pe marginea drumului. Daca cineva ne explica ce inseamna societatea capitalista, poate aveam o alta organizare, dar noi am fost haotici si in acest haos au venit companiile puternice care au gasit un mediu de necunoastere a afacerilor. Suntem foarte putini cei care am rezistat si care am invatat alaturi de ei sa facem afaceri. Altii nu au invatat nici acum. Am spus in toate ocaziile. Retelele au venit intr-o piata virgina, neformata. Cei care au fost de vina au fost procesatorii. Ei nu au invatat, s-au dus la negocieri crezand ca este o mica smecherie si pacalesc comerciantii.

MP:  As vrea sa va rog sa detaliati anumite prevederi, cum ar fi: „productia proprie a comerciantului si furnizorului trebuie sa respecte legislatia in vigoare“.
SM: 
Exista un ordin 301 al ANSVSA care vorbeste de doua tipuri de productie. Productia pentru vanzare directa, atat in Romania, cat si in Europa, este limitata la anumite cantitati. Ordinul ANSVSA a „scapat“, insa, o mica inadvertenta speculata de comerciant, inadvertenta care spune ca productia destinata vanzarii directe poate merge pana la 20% din cifra de afaceri. Comerciantul trebuie doar sa declare ca produce, fara sa fie controlat, asa cum sunt toti procesatorii. Producatorul este obligat sa faca analize la zi fiecarei transe de productie, comerciantul nu.
Conform ordinului modificat, comerciantii au voie sa produca pentru vanzarea directa exact atat cat au voie si ceilalti producatori directi – trei tone pe saptamana. Daca doresc sa produca mai mult, atunci trebuie sa se autorizeze, sa dovedeasca faptul ca respecta toate prevederile comunitatii europene pentru o unitate de procesare. Daca nu, faptul ca retailerul transeaza carnea pentru a produce pasta de mici este o activitate criminala. Cel mai usor de contaminat este pasta de mici, cruda.
Am cerut, asadar, sa se inteleaga faptul ca retailerii concureaza cu productiile locale si atunci nu trebuie sa se practice nici un fel de discriminare. Daca ei vor sa produca, este dreptul lor, dar atunci trec in sfera productiei.

MP:  Mai exista o prevedere, privind discounturile pentru promotii care „vor fi folosite in acest scop“. Cum erau folosite discounturile pentru promotii, pana acum?
SM: 
In clipa in care, ca si comerciant, ceri o diferenta de pret pentru promotie, diferenta aceea trebuie s-o folosesti pentru promotie. Exemplu: cand fac o promotie, acord comerciantului un discount suplimentar de 5%. Eu fac aceasta promotie pentru zece produse, dar comerciantul promoveaza doar doua produse, restul fiind profitul sau.

MP:  Multe prevederi din Cod sunt recomandari. Ce se intampla, totusi, daca ele nu sunt respectate?
SM: 
Din pacate, aici suntem la mana Camerei Deputatilor si a Parlamentului Romaniei. Daca legislativul considera ca ar trebui sa existe o lege care sa intareasca prevederile codului, atunci ar trebui s-o adopte. Ceea ce am garantat eu retelelor a fost ca orice fel de nerespectare a prevederilor Codului va avea drept consecinta o intalnire cu presa si, de data aceea, vom spune exact cine, ce si cum a facut si faptul ca nu se respecta, in final, consumatorul. Nu cred ca acestuia ii va conveni sa constate ca este inselat.

MP:  Spuneati ca acest protocol este perfectibil.
SM: 
O parte din clauze vor fi schimbate, se vor adauga altele de cate ori va fi nevoie. Exista o problema care a ramas in suspans, si anume contractul cadru. Noi am cerut ca acesta sa fie unul echilibrat. Clauzele care apartin unuia sa apartina si ceiluilalt, sa nu ne trezim ca noi avem numai obligatii, iar comerciantii au numai drepturi. De aceea am cerut sa avem dreptul sa cerem contractul cadru, si, in clipa aceea il vom putea eventual publica si putem arata daca este sau nu echilibrat.

MP:  Credeti ca se asteptau comerciantii la un asemenea deznodamant?
SM:
  Cred ca au incercat sa faca un lobby la nivel de guvern si li s-a spus ca, daca nu semneaza codul, executivul va fi obligat sa adopte o ordonanta. Cred ca l-au semnat tocmai pentru a evita acest lucru.
 

Articole Asemănătoare

Adaugă comentariu nou

Imagine CAPTCHA
Introduceți caracterele din imagine.
Tracking Popular Content