Inregistrarea unei marci: necesitate sau lux?

Pe o piata extrem de competitiva, cu un numar foarte mare de branduri in magazine, precum este industria bunurilor de larg consum, apare in mod firesc intrebarea: cum imi protejez marca? Aflati raspunsul, cat si care este definitia marcii in legislatia din domeniu si in ce conditii reproducerea unei marci comune constituie contrafacere, in randurile urmatoare.

Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci (OSIM) este organul de specialitate al administratiei publice centrale si unica autoritate care asigura pe teritoriul Romaniei protectia marcilor si indicatiilor geografice, conform legii nr.84/1998 prinvind marcile si indicatiile geografice. Poate constitui marca orice semn susceptibil de reprezentare grafica, precum: cuvinte (inclusiv nume de persoane), desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale  si, in special, forma produsului sau a ambalajului sau combinatii de culori, holograme, semnale sonore, precum si orice combinatie a acestora, cu conditia ca aceste semne sa permita a distinge produsele sau serviciile unei intreprinderi de cele ale altor intreprinderi.

Dreptul la marca apartine solicitantului care a depus primul, in conditiile legii, cererea de inregistrare, aceasta producand efecte cu incepere de la data depozitului reglementar al marcii, pentru o perioada de 10 ani.

Inregistrarea marcii confera titularului sau un drept exclusiv asupra marcii si poate cere instantei judecatoresti competente sa interzica tertilor sa foloseasca, in activitatea lor comerciala, fara consimtamantul sau:
a) un semn identic marcii, pentru produse sau servicii identice celor pentru care marca a fost inregistrata;
b) un semn pentru care, datorita faptului ca este identic sau asemanator cu o marca si din cauza ca produsele sau serviciile carora li se aplica marca sunt identice sau similare, exista un risc de confuzie in perceptia publicului, incluzand riscul de asociere intre semn si marca;
c) un semn identic sau asemanator cu marca, pentru produse sau pentru servicii diferite de cele pentru care marca este inregistrata, atunci cand aceasta din urma a dobandit un renume in Romania si daca folosirea fara drept a semnului ar fi in detrimentul caracterului distinctiv al marcii ori in detrimentul renumelui acesteia.

De asemenea, titularul marcii poate cere sa fie interzise tertilor, in special, urmatoarele acte:
a) aplicarea semnului pe produse sau pe ambalaje;
b) oferirea produselor sau comercializarea ori detinerea lor in acest scop sau, dupa caz, oferirea sau prestarea serviciilor sub acest semn;
c) punerea in libera circulatie, exportul, importul, plasarea sub un regim vamal suspensiv sau economic, precum si acordarea oricarei alte destinatii vamale produselor sub acest semn.

Modalitati de inregistrare

Marca poate fi inregistrata in mai multe modalitati:
- marca verbala, ce cuprinde numai elemente verbale, reprezentate printr-un semn ce poate fi scris sau pronuntat: sloganurile sunt un caz particular de marca verbala. Exemple pot fi sloganul „Antena 1 Mereu aproape” sau cel al companiei Romtelecom „Sa auzim de bine”.
- marca figurativa, ce cuprinde un semn constituit dintr-un desen sau un model (vefi foto marca Zebra Bar Code la pag. 59);
- marca tridimensionala, reprezentata de forma produsului, forma ambalajului sau orice alt semn specific tridimensional pe baza caruia consumatorul sa recunoasca produsul sau serviciul. Exemple pot fi sticla de Coca-Cola (vezi foto), cutiile de ambalaje de lubrifianti sau alte produse, periuta de dinti;
- marci combinate, ce constau dintr-un semn constituit dintr-o asociere de semne verbale si figurative (vezi foto marca Dove la pag. 59).

Drepturile asupra marcii se pot transmite prin cesiune, licenta sau pe cale succesorala. Anularea unei marci poate fi ceruta Tribunalului Bucuresti din mai multe motive, precum: daca marca reprezinta un semn, asa cum este el definit de legea marcilor, daca inregistrarea marcii s-a facut cu rea-credinta sau daca marca aduce atingere dreptului la imagine sau numelui patronimic (nume de familie, dupa tata) al unei persoane sau inregistrarea marcii aduce atingere unor drepturi de proprietate intelectuala anterior dobandite.

Marca comunitara (MC) constituie un sistem independent de protectie pe intregul teritoriu al Uniunii Europene, nesubstituindu-se marcii nationale. Marcile comunitare protejate isi extind efectele si pe teritoriul noilor state membre (deci si pe teritoriul Romaniei), putand aparea eventuale conflicte cu marcile care au fost inregistrate pe cale nationala inainte de aderarea statului respectiv. Principiul teritorialitatii marcii permite cazul in care o marca identica sau simulara - atat din punct de vedere al denumirii, cat si al produselor/serviciilor protejate - sa fie inregistrata de titulari diferiti, in state diferite.

Daca marcile nu pot coexista din diferite motive, fie se interzice utilizarea marcii comunitare pe teritoriul national, fie se solicita anularea in instanta a marcii nationale, rezolvarea acestui posibil conflict avand la baza vechimea marcilor.

Avantajele marcii comunitare

Avantajele marcii comunitare se refera in pricipal la existenta unui oficiu regional cu competenta in inregistrarea marcilor valabile pe tot cuprinsul UE. Acesta este Oficiul pentru Armonizarea in Piata Interna (OHIM), amplasat in Alicante (Spania). Solicitantul depune o singura cerere la acest oficiu care, spre deosebire de sistemele anterioare, o examineaza atat preliminar, cat si in fond, iar daca sunt indeplinite conditiile legale, atunci marca inregistrata este valabila pe tot cuprinsul UE.

Valabilitatea unei marci comunitare este de 10 ani si se poate reinnoi nelimitat pentru o noua perioada de 10 ani, cu respectarea termenelor si taxelor de reinnoire. Modificarea marcii in timpul procedurii nu se poate face decat daca aceasta nu afecteaza substantial marca.

Asadar, obtinerea protectiei marcii in UE se realizeaza printr-o procedura unica, simplificata si la un cost mult mai scazut decat in cazul depunerii cererii separat in fiecare stat membru. Aceasta procedura permite celui interesat sa-si protejeze marca in toate tarile UE printr-o singura cerere.

De asemenea, marca comunitara este un titlu de proprietate care poate fi exploatat din punct de vedere comercial prin licentiere, franciza sau cesiune pe intregul spatiu UE. Ea va avea aceleati efecte in toate tarile UE, astfel incat inregistrarea, cesiunea/licentierea sau renuntarea unei marci va avea efect concomitent in toate statele membre, iar deciziile privind validitatea si drepturile conferite de marca comunitara vor avea un efect unitar.

In situatia in care cererea de marca comunitara este refuzata de la protectie intr-o tara sau in mai multe tari ale UE, se pot face cereri de marci nationale in celelalte tari unde pot fi admise pentru inregistrare, dar pastrand data de depozit a cererii initiale a marcii comunitare.

Contrafacerea marcii in legislatie

Prin contrafacerea unei marci se intelege realizarea sau utilizarea de catre terti, fara consimtamantul titularului, in activitatea comerciala, a unui semn identic sau asemanator cu marca pentru produse sau servicii identice sau asemanatoare cu acela pentru care marca a fost inregistrata.

Contrafacerea este o reproducere de o calitate indoielnica a marcii ce apartine altui titular. Aceasta poate fi si repoducerea partiala, daca aceasta poarta asupra elementelor esentiale ale marcii ori caracteristice ale marcii. Adaugarea sau retragerea unei litere, a unei cifre, a unui sufix sau prefix este neesentiala, contrafacerea subzistand.

Reproducerea unei marci comune constituie contrafacere numai daca sunt vizate produse identice sau similare cu cele pentru care marca protejata a fost inregistrata.In cazul in care marca contrafacuta este similara cu marca protejata si este destinata unor produse identice sau similare, va exista contrafacere numai daca exista risc de confuzie pentru public - incluzand si riscul de asociere cu marca anterioara. Un caz special il constituie marca notorie, deoarece se considera ca exista contrafacere si pentru produsele sau serviciile diferite, si, in plus, atunci cand prin folosirea marcii care reprezinta reproducerea marcii notorii s-ar putea profita de caraterul distinctiv sau de renumele marcii notorii, ori aceasta folosire ar aduce prejudicii titularului marcii notorii.

Astfel, contrafacerile sunt mai frecvente in domeniul vestimentatiei si incaltamintei, parfumurilor, medicamentelor, aparaturii electrocasnice. Exemple de marci contrafacute pot fi: Armani versus Armati, Sony versus Sonny, Boss versus Bos.
In timp ce contrafacerea propriu-zisa este o incalcare frauduloasa a marcii altuia, imitarea se considera o contrafacere deghizata care reproduce doar trasaturile esentiale ale marcii uzurpate. Prin aceasta imitare frauduloasa a marcii altuia, imitatorul urmareste un dublu scop: sa induca publicul in eroare, pe baza asemanarilor de ansamblu, si sa mascheze imitatia pentru a se putea sustrage urmaririi, pe baza elementelor care deosebesc marca sa de marca anterioara.

In functie de elementul prin care se realizeaza contrafacerea prin imitare, se pot evidentia trei forme diferite:
- imitarea prin asemanarea fonetica: NOKIA
versus NOCIA
- imitarea prin asemanarea vizuala (acelasi cap de leu sau acelasi mod in care sunt dispuse dungile pe o pereche de incaltaminte - vezi dungile de la marca Adidas)
- imitarea prin asemanarea conceptuala:
- prin analogie: WHITE versus NOIR
- prin echivalent: Chateu du reve si Castelul viselor
- prin contrast: La vache qui rit versus La vache serieusse
In concluzie, marca inregistrata este o necesitate si nu un lux. Este necesar sa se protejeze marca folosita pe piata conform clasificarii internationale de la Nisa, specifica inregistrarii marcilor.