Gestionarea deseurilor din ambalaje, responsabilitatea comerciantului

Cum sunt clasificate ambalajele in legislatia de mediu si care sunt conditiile pentru introducerea pe piata a acestora? Ce obligatii au companiile care genereaza deseuri din ambalaje? Ce obiective de valorificare trebuie atinse? Orice retailer si producator ar trebui sa cunoasca raspunsurile la aceste intrebari, pentru ca gestionarea deseurilor din ambalaje este responsabilitatea tututor actorilor din piata care lucreaza cu volume mari de marfa.

Necesitatea ambalarii produselor si evolutia ambalajelor au fost determinate de faptul ca productia si consumul intervin in locuri si la momente diferite. Diviziunea muncii a creat necesitatea ca marfurile produse sa fie transportate si distribuite, ambalarea devenind, astfel, veriga de legatura intre productie si consum. Dintr-o alta perspectiva, insa, evolutia ambalajelor, alaturi de dezvoltarea consumului la nivel mondial, au condus la identificarea unei noi surse de poluare (deseurile din ambalaje), facand necesara interventia guvernelor pentru reducerea impactului acesteia asupra mediului inconjurator.

La nivelul Uniunii Europene, reglementarea cadru in acest domeniu este Directiva 94/62/EC a Parlamentului European si a Consiliului privind ambalajele si deseurile de ambalaje (Directiva 94/62/EC), ale carei prevederi sunt bazate pe convingerea ca atingerea obiectivelor stabilite prin aceasta necesita un efort din partea tuturor partilor implicate in domeniul comercializarii ambalajelor si al depozitarii deseurilor aferente: agentii de salubritate, autoritatile locale, producatori si importatori, precum si producatorii de materii prime. Directiva 94/62/EC a fost transpusa in legislatia romaneasca prin Hotararea Guvernului nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor si a deseurilor de ambalaje (HG nr. 621/2005).

Tipuri de ambalaje si conditii de introducere pe piata

Ambalajul este definit de lege ca fiind „orice obiect, indiferent de materialul din care este confectionat ori de natura acestuia, destinat retinerii, protejarii, manipularii, distributiei si prezentarii produselor, de la materii prime la produse procesate, de la producator pana la utilizator sau consumator”. Astfel, orice obiect nereturnabil destinat acelorasi scopuri este, de asemenea, considerat ambalaj.
In functie de scopul la care servesc, ambalajele sunt clasificate, in principal, in trei categorii:

• ambalaj primar sau ambalaj de vanzare, conceput si realizat pentru a indeplini functia de unitate de vanzare, pentru utilizatorul final sau consumator, in punctul de achizitie;
• ambalaj secundar - ambalaj grupat, supraambalaj;
• conceput pentru a constitui la punctul de achizitie o grupare a unui numar de unitati de vanzare, indiferent daca acesta este vandut ca atare catre utilizator sau consumatorul final ori daca el serveste numai ca mijloc de umplere a rafturilor in punctul de vanzare; el poate fi separat de produs fara a afecta caracteristicile acestuia;
• ambalaj tertiar - ambalaj pentru transport - ambalaj conceput pentru a usura manipularea si transportul unui numar de unitati de vanzare sau ambalaje
• grupate, in scopul prevenirii deteriorarii in timpul manipularii ori transportului. Ambalajul pentru transport nu include containerele rutiere, feroviare, navale sau aeriene. Introducerea pe piata nationala a unui produs (inclusiv a unui ambalaj) reprezinta, in sensul legii, actiunea de a face disponibil pe piata, pentru prima data, contra cost sau gratuit, un produs, in vederea distribuirii si/sau utilizarii. Ambalajele produselor importate sau achizitionate din tari ale Uniunii Europene de catre operatorii economici, inclusiv ambalajele produselor destinate utilizarii sau consumului propriu, se considera a fi introduse pe piata nationala la momentul importului.

Din punctul de vedere al admisibilitatii pe piata, este permisa exclusiv introducerea ambalajelor care indeplinesc unele cerinte esentiale privind modul de fabricare si compozitia ambalajului, caracterul reutilizabil si caracterul valorificabil al unui ambalaj. Pe langa respectarea acestor cerinte esentiale, legea impune in mod expres introducerea pe piata numai a ambalajelor la care suma nivelurilor concentratiilor de plumb, cadmiu, mercur si crom hexavalent prezente in ambalaj sau in componentele acestuia nu depaseste 100 de parti/milion raportat la greutate.

Ce obligatii au companiile care genereaza deseuri din ambalaje

In urma unor modificari de data recenta, s-a impus regula acceptata si la nivel european potrivit careia operatorii economici, persoane juridice romane, sunt responsabili pentru intreaga cantitate de deseuri generate de ambalajele pe care le introduc pe piata nationala. Astfel, operatorii economici care introduc pe piata produse ambalate sunt responsabili pentru deseurile generate de ambalajele primare, secundare si tertiare folosite pentru ambalarea produselor lor, cu exceptia ambalajelor de desfacere care sunt folosite pentru ambalarea, la locul de vanzare, a produselor pe care acestia le introduc pe piata nationala.

De asemenea, operatorii economici care supraambaleaza produse ambalate individual in vederea revanzarii sau redistribuirii sunt responsabili pentru deseurile generate de ambalajele secundare si tertiare pe care le introduc pe piata, iar operatorii economici care introduc pe piata ambalaje de desfacere sunt responsabili pentru deseurile generate de respectivele ambalaje.
Aceste responsabilitati se pot realiza fie individual, de catre fiecare operator economic pentru deseurile de ambalaje rezultate de la propriile produse pe care le introduc pe piata nationala, fie prin intermediul unui operator economic autorizat sa preia responsabilitatile operatorilor economici cu privire la valorificarea deseurilor din ambalaje (operator autorizat). Legea impune ca operatorii economici care, intr-un an, nu isi indeplinesc in mod individual cel putin obiectivele minime stabilite de lege) sunt obligati sa isi indeplineasca responsabilitatile prin intermediul unui operator autorizat.

Obiectivele de reciclare

Legislatia privind Fondul de Mediu stabileste si obiectivele minime ale agentilor economici pentru anul 2011 cu privire la valorificarea, incinerarea si valorificarea prin reciclare a deseurilor din ambalaje: 22,5% din ambalajele de plastic, 48% din ambalajele de sticla, 50% din ambalajele de metal, 60% din ambalajele de hartie si 15% din ambalajele din lemn. Nerespectarea acestor tinte poate conduce la sanctionarea contraventionala a agentilor economici, fie ei producatori sau retaileri.

Asadar, indiferent de modalitatea aleasa de fiecare operator economic pentru realizarea responsabilitatilor (fie individual, fie prin transferul obligatiilor catre un operator autorizat), obiectivele minime trebuie respectate de catre operatorii economici.

Legea reglementeaza, in mod special, situatia operatorilor economici care comercializeaza catre consumatori sau utilizatori finali produse in structuri de vanzare cu suprafete mai mari de 400 de metri patrati, impunand acestora obligatia de a asigura pentru consumatori sau utilizatori finali posibilitatea de a se debarasa de ambalajele produselor cumparate fara a le solicita plata vreunei sume de bani. Notam, de asemenea, introducerea interdictiei exprese a conditionarii, sub orice forma, a drepturilor legale ale consumatorilor referitoare la produsul cumparat de pastrarea ambalajului.

In ceea ce priveste operatorii economici detinatori de deseuri din ambalaje rezultate din activitatea lor comerciala, industriala sau de productie, acestia au obligatia valorificarii sau incredintarii deseurilor din ambalaje catre un operator autorizat de catre autoritatea competenta pentru protectia mediului pentru valorificarea deseurilor de ambalaje sau incinerarea acestora. Obligatia nu se aplica in cazul returnarii ambalajelor catre furnizor.

O obligatie importanta este aceea ca operatorii economici importatori si producatori de ambalaje si produse ambalate sa transmita anual  informatii privind cantitatile de ambalaje gestionate. Datele de raportare sunt transmise, pe suport de hartie si in format electronic, autoritatii teritoriale pentru protectia mediului din judetul in a carui raza teritoriala este inregistrat sediul social al agentului economic, insotite de lista punctelor de lucru, cu indicarea datelor de identificare a acestora, pana cel tarziu la data de 25 februarie a fiecarui an.

Operatorii economici care au transferat responsabilitatea catre un operator autorizat au obligatia de a comunica agentiei teritoriale pentru protectia mediului din judetul in a carui raza teritoriala este inregistrat sediul social datele de identificare ale operatorului autorizat cu care a incheiat contractul de transfer de responsabilitate, pana la data de 15 ianuarie a fiecarui an.