Exercitiu de logistica

Imaginati-va pentru cateva momente cum a fost cand ati fost nevoiti sa va schimbati locuinta. Cu totii am trecut cel putin o data in viata prin acest proces. Realizarea unui necesar de cutii si saci, impachetarea propriu-zisa, insemnarea fiecarei cutii, inchirierea unui mijloc de transport si, dupa aceea, acelasi drum in sens invers. Si mult timp pierdut. Imaginati-va acum un intreg proces de logistica in industria din care faceti parte. In fiecare zi, sapte zile pe saptamana. Este un prim pas spre intelegerea acestui proces complex.

Magazinul Progresiv: Ce reprezinta in acest moment activitatea de logistica? 
Romeo Dumitru: Daca ar fi nevoie sa incercam o definitie a activitatii de logistica, in termeni cat mai practici, aceasta ar suna astfel: a transporta o anumita marfa, dintr-un punct A intr-un punct B, in cantitatea solicitata, in sortimentul comandat, la data precizata, eventual si ora, si, nu in ultimul rand, la nivelul de calitate comandat. Orice activitate ce are la baza o astfel de ecuatie presupune logistica. Daca discutam de aria mea de expertiza, despre industria bunurilor de larg consum, logistica este un proces destul de complex prin comparatie cu alte domenii.

De exemplu, daca compari cu logistica produselor albe – asa cum mai sunt numite electronicele si electrocasnicele – , unde ai de-a face cu cateva sute SKU-uri, in retail vorbim intotdeauna de portofolii de cateva mii de SKU-uri active.

Tocmai de aceea nu se poate face nimic in logistica fara coduri de articol. Toata lumea lucreaza si depinde de ele. Insa mai apare o complexitate, si anume ca eu, ca si producator, folosesc un anumit cod pentru produs, pe cand retailerii folosesc propriile coduri, numitorul comun fiind codul EAN. Exista intotdeauna intre furnizor si client, sa zicem un retailer international, o tabla de echivalenta intre codurile folosite de fiecare in parte.

MP: Dar la nivel de magazine traditionale putem vorbi de logistica?
RD: Bineinteles. Logistica nu are gradatie. Este o activitate care presupune un flux de marfuri, realizat in baza unui flux de informatii, din care rezulta un flux de bani. Cine nu vede lucrurile asa, nu le vede bine si nu percepe corect notiunea de logistica. Si distributia clasica are un anumit grad de logistica. Atata vreme cat tu ca distribuitor, sa spunem, incepi sa iti duci marfa de la depozitul central in cateva depozite regionale, din care, mai departe, deservesti fie van-sale fie pre-sale diferite magazine, deja vorbim despre logistica.

MP: In acest moment, daca luam in calcul tot ce inseamna costuri logistice, cat reprezinta acestea din nivelul intregii activitati?
RD: Depinde in primul rand de marfa despre care vorbim, pentru ca, daca ne referim la papetarie, spre exemplu, unde marfa in sine este mai ieftina decat transportul, logistica inseamna un cost substantial, spre deosebire de farmaceutice, unde rentabilitatea per unitate de produs este cu totul diferita. In FMCG, in general, logistica nu poate sa depaseasca 3 – 4% din total vanzari, cu mentiunea ca si aici sunt diferente in functie de categoria despre care vorbim.

MP: Ce aduce nou in aceasta ecuatie a logisticii realizarea unei oferte, a unei impachetari deosebite? RD: Problema este, si nu ma refer neaparat dintr-o perspectiva financiara, ca spre deosebire de produsele drepte, de produsele originale, oferta presupune o adevarata mobilizare de forte. 
In primul rand duc la nevoia de previzionare, de planificare, ca orice alta vanzare, insa, mai intai necesita un concept de marketing special facut pentru ele. Apoi, trebuie comandate cele necesare realizarii efective: etichete, ambalaje noi, obiectul oferit cadou, cum ar fi jucariile de exemplu, obiecte care sunt atipice de cele mai multe ori fata de marfa pe care o vinzi tu in mod normal si iti creeaza dificultati in a le inregistra in sistem, in a le gestiona.

Urmeaza procesul de productie – etichetare, infoliere, ambalare, stocare – care este foarte migalos si mare consumator de timp. Eu ii mai spun si activitatea de „marmotare”. Mai mult de atat, pentru fiecare oferta in parte trebuie gandita o noua paletizare, moment in care se vede experienta oamenilor din depozit, care trebuie sa realizeze acest lucru doar pe baza dimensiunilor geometrice ale produsului finit.

Si, poate o sa radeti, insa si aici se aplica destul de des legea lui Murphy care spune ca „daca ne merge rau, poate sa ne mearga si mai rau”. Putem spune ca este un efort cumulat al tututor departamentelor – al oamenilor de marketing, a celor de la achizitii si vanzari, si bineinteles al logisticienilor. Ce inseamna toate acestea? Inseamna costuri.

MP: Cu cat timp inainte trebuie inceputa pregatirea unei oferte pentru vara anului in curs sa spunem?
RD: Ideal ar fi sa fie minim sase saptamani, insa nu este o regula, depinde de ce tip de oferta este vorba.  In logistica nu exista ecuatii general valabile. Logistica este o solutie aplicata pe familii de produse, iar experienta oamenilor conteaza foarte mult. Nu spun ca cel fara experienta nu s-ar descurca, ci doar ca ar face-o intr-un timp mult mai mare. Gandeste-te ca in FMCG-ul din Romania timpul de livrare, de la momentul lansarii comenzii, este in medie de 72 de ore, fara a lua in calcul aici alimentele proaspete. Din acest timp, in medie, se pierde o zi numai cu transportul.

MP: Pentru ca tot a venit vorba de transport, ce rol joaca acesta in tot ceea ce inseamna logistica?
RD: Cu riscul de a suna hilar, as putea spune ca este „cuiul lui Pepelea”. Si motivul este foarte evident: suntem o tara in care cel mai lung traseu are in jur la 1000 de kilometri, sa spunem Constanta – Baia Mare. 1000 de km in Occident, cu infrastructura de acolo, inseamna 10 ore de mers, maximum 12.

In Romania, unde cunoastem cu totii care este situatia, mai ales in Transilvania, 1000 de km se fac in doua zile. Asta ca sa nu mai vorbim de faptul ca exista norme europene in ceea ce priveste timpul de condus, timpul de odihna si pauza soferilor, care trebuie respectate. Faceti un calcul simplu si vedeti unde ajungeti in opt ore cu o viteza medie 50 km/h. Asta fara sa punem la socoteala timpul de incarcare si descarcare.

Din toate aceste considerente expuse mai sus, in Romania nu se poate aplica un lead time (n.r. timpul efectiv de livrare de la momentul lansarii comenzii) de 48 de ore, asa cum este in Germania, si este de 72 de ore in cele mai multe situatii.

De aceea, in industria FMCG, se aplica foarte des conceptul de doua depozite: unul in Transilvania si unul in zona Bucurestiului, pentru ca aici sunt baricentrele de vanzari. Depinde insa si de locatiile fabricilor, daca ai marfa produsa local sau te bazezi pe importuri. Si aceste aspecte modifica modelul logistic.

MP: Este in momentul de fata depozitarea o problema?
RD: Problema nu este spatiul de depozitare, ci predictibilitatea evolutiei pietei. Ma refer la faptul ca daca o companie are un depozit care este la un nivel de 80% din capacitatea sa si previzioneaza pentru anul urmator o crestere a stocului nu mai mare de 10%, atunci departamentul de logistica sta linistit. Dar, daca in urma cererii din piata, stocul depaseste 100% atunci vor fi probleme, pentru ca un depozit nu poate fi mutat peste noapte. Trebuie cautata o noua locatie, facuta cel mai probabil o licitatie sau, daca nu, trebuie cautata o companie catre care sa externalizezi aceste lucruri. Oricum ai decide sa procedezi, aceasta procedura nu dureaza sub sase luni.

Si pentru ca a venit vorba de depozite, trebuie mentionata o alta complexitate a promotiilor care pleaca de la faptul ca de cele mai multe ori acestea au ambalaje atipice care nu se potrivesc intotdeauna pe configuratia din depozitul tau. In plus, un depozit este structurat in general intr-o zona de stocare si una de picking. Pentru ca fiecare promotie are un nou cod, pe masura ce maresti numarul acestora, trebuie sa creezi si noi zone de picking. Si atunci, daca tu ai un portofoliu de 2000 de SKU-uri, dintre care 30% sunt deja produse aflate la promotie, si vrei sa suplimentezi numarul acestora cu inca 10%, dintr-o data trebuie sa creezi alte 30 de locatii noi de pickig. 

MP: Sunt cazuri in care raman produse dupa o astfel de actiune? Ce se intampla cu aceste produse?
RD: Intotdeauna ramane cate ceva, in cantitati variabile. In unele cazuri chiar nu mai ai ce sa recuperezi inafara de produsul drept. Alte dati poti pastra materialele promotionale pentru alte ocazii. Problema cea mai mare este legata tot de costuri. Referindu-ne strict din punct de vedere logistic, acestea implica: transportul marfii inapoi, despachetarea, stocarea retururilor si a celorlalte materiale pe care le pastrezi, distrugerea materialelor pe care nu le mai poti folosi si nu are sens sa le stochezi.

Dar, sunt cazuri in care, dupa un an, iti vin inapoi niste produse, deodorante sa spunem, din care nu mai poti recupera nici produsul drept. Astfel de produse nu se pot distruge in orice conditii si in Romania, din cate cunosc eu, sunt doar doua firme care se ocupa cu asa ceva. Vorbim despre locatii special amenajate si tehnologii speciale, iar costurile sunt semnificative.

MP: Ce crezi ca ar trebui sa faca un comertul traditional pentru a ajuta furnizorii si a preintampina problemele de logistica?
RD: Fac o paranteza inainte de a-ti raspunde. In acest moment se vede cel mai bine avantajul platformelor marilor retaileri. Acestea permit realizarea de sinergii intre produse. Tocmai aceste spatii minime de depozitare lipsesc in comertul traditional. Comerciantul traditional trebuie sa inteleaga toate costurile pe care le implica o simpla cerere de completare venita din partea lor.

Marea problema este ca orice client ar vrea sa primeasca in fiecare zi cate ceva, ceea ce inseamna ca si cantitatea transportata este din ce in ce mai mica, iar costul este din ce in ce mai mare. Iar la promotii, lucrurile sunt accentuate si de faptul ca oricum acestea sunt scumpe din punct de vedere logistic. Atunci trebuie cautata dimensiunea optima de comanda pentru fiecare circuit.

MP: Tu daca ai fi manager de magazin cum ai privi o astfel de informatie? Crezi ca este util pentru un manager de magazin sa inteleaga complexitatea logisticii?
RD: In mod clar da. Numai ca ea nu poate fi explicata in cateva randuri. Este ca si cum ai incerca sa explici medicina intr-un articol de cateva pagini. Este un intreg mecanism. Mie unul imi place sa compar logistica cu sistemul circulator, anatomic vorbind, pentru ca avem o inima care pompeaza, un sistem de artere si vene, se duce marfa, si anume oxigenul, se intoarce ambalajul, respectiv dioxidul de carbon, si totul este gestionat de inima si coordonat de creier.

Si atunci, in cazul cand tu vrei sa beneficiezi de servicii logistice ca si comerciant traditional, pentru ca va spuneam la inceput ca si un distribuitor face tot logistica, trebuie sa intelegi cum functioneaza sistemul. Daca nu cunosti fluxul, nu stii la ce sa te astepti. Poti sa ai niste cerinte nerealiste. In general fluxul dintr-un lant de aprovizionare tinde sa devina eficient atunci cand costurile se impart egal, la modul ponderat bineinteles, pe toate verigile, fie ca vorbim de un chiosc, fie ca vorbim de un hypermarket. Daca efortul nu este echitabil, atunci, mai devreme sau mai tarziu, lantul se va rupe.

MP: Nu in ultimul rand, ramane dilema de a externaliza sau nu logistica?
RD: Raspunsul este cat se poate de simplu: da. Riscuri exista intotdeauna, pentru ca poti sa iti alegi partenerul nepotrivit. Principalul avantaj este insa ca un furnizor de servicii permite realizarea de sinergii in cadrul platformei. El poate avea si alti clienti cu portofolii complementare, iar toate costurile fixe sa se imparta la mai multi clienti. Asa trebuie sa stea lucrurile, astfel incat producatorul sa se concentreze pe core businessul lui.