"Daca ai produse bune, ele se vand"

In aceasta toamna, Piata Amzei, din Bucuresti, a gazduit producatori traditionali din toata tara, care au venit sa-si prezinte si sa-si vanda produsele printr-o initiativa comuna a Muzeului Taranului Roman si fundatiei Radu Anton Roman. Organizatorii au dorit sa aduca in atentia publicului alimentele traditionale, de la carne si branzeturi, pana la gemuri, dulceturi sau legume si fructe, paine si cozonac, iar aglomeratia de la standurile producatorilor traditionali, din fiecare week-end, a fost o confirmare atat a succesului initiativei, cat si a dorintei consumatorilor de a avea acces la acest gen de produse.

Intr-o perioada de revenire accentuata spre caracteristici precum bio, eco, traditional, natural, prezentarea unui producator traditional are ca scop sa atraga atentia asupra acestui tip de oferta. Are ca scop, de asemenea sa aduca in atentie miscarea Slow Food, nascuta in Italia si care a gasit adepti si in Romania. O serie de fenomene - precum pierderea biodeversitatii, aparitia culturilor modificate genetic, cresterea populatiei, modificarile de dieta, amenintarile la adresa securitatii alimentare si multe altele au dus la nasterea acestei miscari. Slow Food militeaza pentru reintoarcerea la hrana cultivata natural, cat mai aproape de locul consumului, promoveaza proiectele educationale in acest scop, incurajeaza pastrarea traditiilor regionale, placerea gustului si, nu in ultiml rand, un ritm de viata mai lent si mai armonios.

Niciodata nu va fi pusa la indoiala eficienta productiei industriale, dar presiunea publicului trebuie sa oblige, mai ales comerciantii de talie mica, sa caute alternative, iar produsele traditionale reprezinta una dintre ele.

O degustare de produse traditionale - branzeturi, bauturi, gemuri etc. - in magazinul dvs. va poate demonstra fara tagada succesul de care se va bucura in randul cumparatorilor, iar incercarea se poate transforma intr-o particica de raft dedicata acestui gen de produse. Furnizori pentru ele exista, fara indoiala, iar un interes venit din directia dumneavoastra, a comerciantilor, ar putea sa-i ajute sa duca mai departe traditiile mostenite de generatii in familie.

Ion Istrate, producator traditional din zona Brasovului, este un astfel de exemplu. Crescator de oi, meserie pe care a preluat-o de la bunicii sai, el face parte din miscarea Slow Food si participa la targuri internationale si nationale. Intr-o sambata calduroasa de toamna a povestit, pentru Magazinul Progresiv, cum creste oile, cum face branza si cum invinge greutatile.

Magazinul Progresiv:  De unde veniti?
Istrate Ion:  Vin din comuna Fundata, judetul Brasov. Sunt producator traditional, asa cum au fost parintii si bunicii mei, pentru ca de la ei am mostenit aceasta meserie. De mic copil am facut si eu acelasi lucru.

Produsele traditionale pe care le facem le vindem in Piata Amzei din Bucuresti si in Piata Centrala din Brasov, dar am fost si in Italia (la Salonul International al Gustului, n.r.)

MP: Cum ati ajuns in Italia?
II: Cativa italieni au venit sa viziteze mai multe stane, iar, dupa 3-4 luni, ne-au invitat sa mergem cu produse traditionale in Italia. Au venit la noi, au filmat cum lucram, cum mulgem oile, au degustat produse si ne-au invitat. Ne-a sprijinit Consiliul Judetean Brasov cu o masina. La targul in Italia au participat 185 de tari cu produse din lapte de oaie. Noi am prezentat acolo numai branza de burduf in coaja de brad. Nu ne-am putut duce cu altceva din cauza ca nu le puteam transporta. Branza au transportat-o italienii au avionul. Nu am avut decat 300 de kg, dar au fost insuficiente, pentru ca oamenii au apreciat-o foarte mult. Noi am avut cel mai bun produs, branza de burduf, iar olandezii au castigat cu cascavalul. Asta s-a intamplat acum patru ani, iar de atunci participam in fiecare an. Am mai fost in Austria si la Tel Aviv. Am primit invitatie si in America, dar nu am putut participa.

Ne-au invitat si in Romania, in diverse judete, dar mergem cand putem.

MP: Cate animale aveti?
II: Am 700 de oi si 40 de vaci si producem cam 100 de kg pe zi, dar de cas, nu de branza. Casul se pune la dospit si dupa 12 zile iese branza si se ambaleaza in coaja de brad. Pot sa va spun cum se face branza de burduf. Se mulge laptele, se strecoara, se incalzeste la 34-36 grade, se da cheag, dupa 45 de minute de bate casul, se aduna, il punem in crinta, se rupe de 3 ori si il framantam pana nu mai iese zer. Dupa aceea il punem la presa sa se scurga, trei ore, apoi il punem la uscat si a doua zi il punem in buduroi. Aici sta, in functie de cat de cald este afara, intre 8 si 12 zile la dospit. Apoi il dam prin masina de tocat si il ambalam in coaja de brad sau burduf de porc, depinde de comenzi.

Folosim tot laptele pe care-l mulgem, pentru ca facem cinci - sase produse: branza de burduf, telemea, casuri, cascaval afumat, iar din carne facem pastrama, pastrama in bait, pastrama afumata si carnaciori de oaie.

MP: In magazine, in alimentare, va vindeti produsele?
II: Avem si acolo, dar in Brasov in Piata Centrala, kg de branza este 20 lei. Magazinul vrea sa-mi cumpere produsul cu 10 lei, ceea ce mie nu-mi convine. El nu plateste ciobani, nu-i mor oile, eu platesc oameni, fac fan, fac de mancare la animale, de aceea preferam sa ne vindem noi produsele. Magazinul nu poate sa castige mai mult ca mine, pentru ca eu am mai multe cheltuieli. Daca ne-ar plati mai bine, ne-ar conveni si noua.

Noi muncim de seara pana dimineata si isi mai si bat joc, uneori, de produsele noastre, chiar daca sunt bune, cum s-a intamplat anul acesta cu mieii. La Paste s-a anuntat ca taranii nu au miei, iar oamenii s-au dus in magazinele astea mari si au cumparat miei din import, iar noi nu i-am putut vinde. Am fost obligati sa-i vindem vii, la 4 - 4,5 lei, asta cand nu s-au stricat in piete.

Acum conteaza sa ai calitate, daca ai produse bune, ele se vand. Mai vindem en-gross si de la stana. Nu castigam foarte mult, dar, cand nu avem timp, le mai vindem si asa.

MP: Aveti si angajati?
II: Avem si patru oameni, dar mai mult muncim in familie, cu sotia si copilul. Cu oamenii este greu, pentru ca azi vin, maine nu mai vin. La ciobani viata este grea si urata, nu o face oricine. Chiar si fiul meu s-a saturat. Mie imi placea de copil sa stau pe langa parinti si sa-i ajut la stana. Strangeam sticlute goale de medicamente si le aranjam ca pe oi, in stana, ziceam ca sunt oile mele. De mic mi-a placut meseria asta.

MP: V-ati inregistrat produsele?
II: Da, le-am inregistrat, ne-am si facut imbunatatiri la ferma, cu faianta si tot ce ne-a cerut autoritatile. Problema este personalul, pentru ca in rest te descurci, cu marfa nu ramai, dar nu ai cu cine sa muncesti, sa pazesti animalele.

MP: Statul va ajuta in vreun fel?
II: Anul trecut ne-a dat subventie pe animale, dar anul acesta nu ne-a mai dat. Si chiar daca vrea sa te ajute, trebuie sa umbli mult, sa obtii aprobari, mai bine te lipsesti. Eu am o conceptie: daca am, fac, daca nu, nu fac. Eu am zis: doar nu le-am facut cu subventia lor. Mi le-am facut singur. Daca mai putem, continuam sa facem ce stim, pentru ca la unele targuri nu mai avem voie sa mergem cu pastrama de oaie. Nu ne-a mai lasat ANSV-ul. Nu stiu cum ne-a aprobat aici, la Bucuresti. Dar in partea Dambovitei, Argesului, nu mai avem voie.

MP: Despre comertul organizat, ce parere aveti?
II: N-ati observat ca la orice carne se cunoaste care este cea crescuta la curte si care este crescuta industrial? Ei o ingrasa cu concentrate. Au venit si la mine sa-mi vanda, ziceau ca-mi cresc mieii mai repede, ca animalele dau lapte mai mult. Dar acela nu mai este un animal crescut traditional. Daca o vaca da lapte mai mult, din cauza concentratelor, acela este un lapte mai slab, mai subtire. Din 15 litri de lapte de la o vaca crescuta normal facem mai multa branza decat din 20 de litri de la o vaca crescuta cu concentrat. Si atunci de ce sa ma complic? Acela nu mai este un produs traditional. Lasa animalul sa-ti dea cat poate el.

Si in Italia am vazut cateva ferme mici unde se cresteau animale, dar doar pentru carne. Produsele din magazine nu mi-au placut, pentru ca nu aveau niciun gust.

MP: Veti continua cu ceea ce faceti?
II: Daca tu produci si tu vinzi, este mult mai bine. Dar prin intermediari nu-mi convine, ca nu castig mai nimic. De exemplu, acum, daca ar fi sa vand lana, mi se ofera doar 10.000 (lei vechi, n.r.) mii, si o mai si alege. Inainte, cu banii de pe lana, noi iernam oaia, iar acum nu platim nici tunsul. Reusim doar pentru ca tragem noi, familia, dar, daca ar fi sa ai angajati, n-ai putea s-o scoti la capat. Si multi au renuntat. Depinde si ce legi vor mai veni. Oricum, statul nu ne-a ajutat cu nimic.