"Comerciantii nu vor mai putea face politica sortimentala a producatorilor"

Painea ramane una dintre cele mai problematice categorii de produse, atat din punct de vedere al ofertei si al producatorilor, cat si al consumului care ramane preponderent in favoarea clasicei franzele albe. Insa este acesta din urma o reflexie fidela a dorintelor consumatorilor sau doar consecinta ofertei de la raft? In acelasi timp, comerciantilor li se pregateste un nou cadru legislativ pentru comercializarea painii, care va aduce modificari deloc de neglijat. Pentru a afla mai multe informatii am stat de vorba cu Aurel Popescu, Presedintele Patronatului din Industria de Morarit, Panificatie si Produse Fainoase – ROMPAN.

Magazinul Progreziv: In toamna anului trecut scriam o analiza despre situatia produselor de panificatie din Romania, ce s-a intamplat de cand am stat ultima data de vorba?
Aurel Popescu: Pot spune ca sunt si lucruri bune si lucruri rele. Partea pozitiva este ca, in ciuda temerilor noastre legate de aderarea la Uniunea Europeana, nu au patruns produse dinafara, iar acest lucru este bine pentru producatorii romani si chiar si pentru consumator. Dintre aspectele negative se remarca de departe problema evaziunii fiscale, care continua sa fie foarte ridicata in domeniu. Din datele pe care le detinem putem afirma ca se lucreaza peste 50% fara acte, iar calitatea produsului final este compromisa.

MP: Din punct de vedere valoric, la cat se ridica evaziunea despre care vorbiti?
AP: Un calcul simplu arata ca, anual, bugetul de stat este prejudiciat cu un miliard de euro de-a lungul intregului lant din industria de morarit si panificatie.

MP: Puteti nominaliza care este cea mai slaba veriga din acest lant, unde exita cele mai mari nereguli?
AP: Este adevarat ca la prima vedere cel mai evident se observa la comerciant, dar problemele sunt substantiale pe tot lantul, de la producator – exportator – moara, pana la brutarie – comerciant. Un fenomen specific tarii noastre este acela ca avem prea multi operatori economici pe tot acest circuit, chiar si 12 intermediari de la producatorul graului pana la comerciant. O sursa care a generat si alimentat aceasta situatie este faptul ca noi pana acum nu am avut vanzari de cereale pe bursa si nici acele renumite certificate de depozit, insa depunem tot efortul pentru a imbunatati vanzarile de grau prin astfel de metode care vor duce intr-un final la eliminarea intermediarilor.

MP: Ce alte aspecte interesante, de actualitate, se mai intampla in aceasta piata?
AP: Sunt voci care spun ca trebuie sa ambalam toata painea, pentru a avea un control cat mai bun. Eu nu impartasesc o asemenea idee pentru ca am avea repercursiuni negative instantaneu. Prima ar fi aceea ca nu vom mai avea paine traditionala, proaspata, calda, atat de apreciata de consumator. Pe de alta parte ar facilita comertul intracomunitar, pentru ca o piata numai de produse ambalate ar creste durata de valabilitate, iar painea ambalata noi stim prea bine ca, de cele mai multe ori, contine si conservanti. Sigur, decizia finala o va lua factorul guvernamental, insa si noi asociatiile vom fi consultate. 

MP: Dar legislatia europeana impune standarde la nivel de ambalaj?
AP: Nu precizeaza nicio obligativitate in acest sens, plecand de la principiul de a oferi consumatorului produsele pe care si le doreste.

MP: Totusi, va dau un contraargument si anume acela ca painea trebuie ambalata pentru ca sunt o serie de magazine care nu indeplinesc conditiile de depozitare si comercializare, iar o asemenea masura ar avea rol de preventie.
AP: Ma bucur ca ati adus discutia in acest punct. Chiar in acest moment suntem pe punctul de a trasa un nou act normativ menit sa reglementeze comercializarea produselor de panificatie, iar cine nu va corespunde nu va mai putea sa vanda astfel de produse. Vorbim despre lucruri de bun simt: conditii de depozitare, amenajarea spatiului de vanzare, personal calificat, existenta casei de marcat sau a grupului sanitar etc. 
Am discutat si cu Autoritatea pentru Protectia Consumatorilor, cu Autoritatea Sanitar Veterinara si cu Ministerul de Finante si cu cel al Agriculturii si vom scoate un ordin comun prin care painea sa nu se mai poata vinde decat in raioane specializate sau in magazine specializate.

MP: In ce stadiu este acest proiect de lege?
AP: Ne-am propus ca termen limita pentru intrarea in vigoare a noilor norme sfarsitul anului. In paralel mai lucram la un ordin comun prin care vrem sa definim ce inseamna concret paine neagra, ce inseamna paine graham si toate sortimentele in parte. Vor fi lucruri clare, nu ca pana acum cand legea a avut mai mult un caracter orientativ, nementionandu-se nicio contraventie in cazul nerespectarii ei.

MP: Ce inseamna asta pentru micul comerciant?
AP: Daca un chiosc nu va putea sa isi amenajeze un raion special pentru paine, si in mod cert nu va putea, acesta nu va mai putea vinde paine. Tocmai asta si urmarim: reducerea numarului de comercianti care vand paine. De ce este asta un lucru imbucurator? Pentru ca magazinele nu vor mai putea face politica sortimentala a producatorilor. De cele mai multe ori acestia iau paine pentru ca este un produs carlig, care invita cumparatorul in magazin si il ajuta sa-si vanda si celelalte produse. Intr-un raion specializat comerciantii nu isi vor mai permite sa aibe doar traditionala franzela alba, ci o sa mai incerce cel putin doua – trei sortimente de paine. Astfel, imbunatatind structura sortimentala venim in intampinarea consumatorilor.

Mai mult decat atat, un magazin va putea sa aibe mai multi furnizori. De exemplu, trei brutarii vor putea sa aprovizioneze acelasi magazin. Nu in ultimul rand, reducandu-se numarul de comercianti, si organele de control vor putea urmari mai bine modul de comercializare al painii. Toate acestea cumulate vor creste calitatea painii si a serviciului catre consumatori.

MP: Dar pentru comercianti ce argumente aveti?
AP: Este imposibil ca un raion de paine sa nu aduca beneficii financiare. Nu avem niciun dubiu in aceasta privinta. Numai daca ne gandim la faptul ca, inainte de 1989 magazinele de paine aveau si peste 100 de sortimente de paine, realizam ca ne aflam intr-un proces de involutie care trebuie stopat. Trebuie sa urmam modelele din vest. Ati vazut dumneavoastra la Paris sau la Londra, sau in oricare alt oras european civilizat, painea vanzandu-se la chiosc printr-o fereastra? Sa fie acesta comertul in anul 2010?

MP: De fapt, ce spuneti dumneavoastra este faptul ca datele de piata referitoare la sortimentatie nu reflecta cu adevarat ce isi doreste consumatorul, ci doar ca asta i se ofera raft. Sa fie acesta motivul pentru care painea alba continua sa detina peste 67,8% din volumul vanzarilor?
AP: In mod sigur da. Nu aceasta este cerinta reala a consumatorului, ci a comerciantului. Iar eu, producator, ma iau dupa el, o data pentru ca nu stiu ce vrea consumatorul, si, in al doilea rand pentru ca sunt constrans de circumstante: nevoia de a ne desfasura activitatea si de a avea unde sa ne desfacem produsele.
Va dau si un exemplu clar in acest sens. In momentul de fata o fabrica de paine produce in medie 50 de paini fara sare, iar inainte producea 2000 – 3000 de bucati. Oare a disparut populatia care avea nevoie de un astfel de produs? Nicidecum, ci comerciantul este cel care nu ia seama la nevoile categoriilor de consumatori.

MP: Concret, de cat spatiu are nevoie un comerciant traditional pentru a amenaja un raion de paine care sa fie in conformitate cu noua lege?
AP: Cred ca 10 – 15 mp sunt suficienti. Vom face, bineinteles, si niste modele de amenajari pentru a-i ajuta in acest sens.

MP: A crescut numarul magazinulor specializate de paine sau putem vorbi inca de un canal cu un potential nevalorificat la maximum?
AP: Nu atat numarul de magazine specializate independente, cat numarul de magazine de producator. Toti incearca sa isi vanda propriile produse pentru ca un astfel de sistem are mai multe avantaje cum ar fi politica de pret, liberate in ceea ce priveste structura sortimentala, interactiune directa cu consumantorul. Asta nu inseamna ca nu este loc de mai bine. Sunt convins ca acest tip de canal va continua sa se dezvolte, sigur, nu in progresie geometrica pentru ca necesita investitii un astfel de spatiu si, pe de alta parte, inseamna si o defocusare de la core business – acela de productie.

MP: Este specializarea  o optiune si pentru comerciantii traditionali?
AP: Cu siguranta, avand in vedere ca putem vorbi despre paine ca fiind sursa pentru un procent de peste 40% din veniturile lor. In plus, acestia pot lua in considerare si dezvoltarea unei game de produse refrigerate. Este o oferta pe piata acum, dar inca slab dezvoltata. Este drept ca si nivelul acestui segment din total piata paine nu este mai mare de 2%, insa sunt produse de viitor.

MP: La cat se ridica estimativ o astfel de investitie?
AP: Pana in 15.000 euro, care consta in amenajarea unui spatiu de depozitare cu lazi frigorifice si la achizitionarea unor cuptoare de coacere.

MP: Dat fiind contextul economic actual, ati observat modificari in industria pe care o patronati?
AP: Si aici putem vorbi de o latura pozitiva si de una negativa. Un aspect pozitiv este cel referitor la forta de munca. Angajatorul se afla in pozitia de a putea sa-si aleaga angajatii, adica a inceput sa devina o competitie angajarea si s-a redus fluctuatia cu personalul. Prin urmare creste calitatea muncii si a produsului finit.

In privinta efectelor negative, remarc ca a reaparut acea categorie de agenti economici care dau tunuri: iau marfa si nu mai platesc. In acest sens chiar avem deschisa o lista cu agenti economici periculosi, lista care circula in randul membrilor patronatului, iar acestia o actualizeaza mereu. Un alt aspect negativ este acela al accesului greoi la credite, care, mai departe, atrage dupa sine si un nivel scazut al investitiilor care se desfasoara in industrie in acest moment si care se reflecta pe tot lantul de distributie.

MP: Ca structura a pietei de paine ce tara va place cel mai mult ca si organizare si vi se pare un model bun pentru specificul de consum al tarii noastre?
AP: In mod cert Franta si Germania, pentru ca au o structura sortimentala foarte bine dezvoltata si cu produse sanatoase. Si chiar Italia, spre surprinderea multora, pentru ca atunci cand spui Italia te gandesti la macaroane si la spaghete, insa italienii au scos ceabata, un tip de paine taraneasca, traditionala, care este cautata tocmai pentru forma ei neregulata. Noi ne uitam sa fie perfecta, sa aibe taieturile paralele, sa fie pufoasa. Trebuie sa invatam sa cautam continutul, nu forma.

MP: Cum vedeti evolutia categoriei?
AP: Daca ne uitam pe primul trimestru, vanzarile din punct de vedere cantitativ au scazut cu 7,8% fata de aceeasi perioada a anului trecut. Pentru trimestrul doi inca nu am definitivat datele, insa pe termen mediu e clar ca o sa mai scada consumul pe cap de locuitor, dar valoric o sa se inregistreze o crestere. La nivelul industriei acesta este si dezideratul: sa valorificam cat mai bine bobul de grau, faina, sa crestem ponderea segmentului de specialitati. Romania se afla printre tarile cu cel mai ridicat consum de paine din Europa, sigur ca ne-am dori sa ramana la acest nivel, insa el trebuie sa fie si unul de calitate.
De asemenea, prevad ca o sa vedem o imbunatatire a actului comercial o data cu intrarea in vigoare a noii legi, iar la nivel de producatori cred ca vom asista la concentrari de capital, astfel incat din 80 de producatori mari vor ramane probabil jumatate in 7 – 8 ani, in timp ce brutariile artizanale se vor mentine in continuare.
Nu in ultimul rand, vreau sa precizez ca este in beneficiul tuturor ca magazinele de proximitate sa se dezvolte sanatos, pentru ca ele reprezinta un contrapunct concurential marilor retaileri.